Atractie Fatala [+16 / +18] [hentai]

[Lye]

Amintiri

Cat era ceasul? Cate zile au trecut de cand el a plecat? Cate amintiri continuau sa o macine pe interior? Intrebari la care nu isi putea raspunde... sau poate ca nu voia sa faca asta. Statea pe marginea piscinei, jucandu-se cu picioarele in apa ce parea sa aibe o nuannta puternica de albastru, asemenea sangelui pe care nobilii pretindeau ca il au. Parul roz si matasos cadea in valuri pe umerii acoperiti de o camasa alba si usor transparenta. Doar atat o mai facea pe Orihime sa semene cu acea fata din pozele ce se odihneau mandre pe mobilierul din lemn de artar. Ochii ce odata pareau sa sfideze pe oricine... erau acum acoperiti de o perdea apoasa, ce aluneca usor pe obrazul rumen. Isi apleca usor capul spre stanga, continuand sa isi priveasca propria reflectie in apa ce se unduia sub atingerea delicata a vantului. S-a ridicat, dezechilibrandu-se usor. Spre deosebire de alte dati, a refuzat sa mai injure. S-a rezumat doar sa ofteze. De la balconul vilei, tatal ei o privea lung. Isi tinea mainile la spate, dezaproband din cap. Incepea sa se gandeasca daca a facut bine ca i-a interzis ficei lui sa aiba o relatie cu bodyguard-ul... al carui nume prefera sa nu il mai pronunte. Brusc, usa s-a deschis puternic, reusind sa il trezeasca pe barbat din contemplatia in care a cazut, lasandu-se prada propriilor lui ganduri. Kukuru a lasat capul in jos, stergand noptiera cu o laveta galbena.
-Crezi ca am eu vre-o vina? Se aude vocea imperioasa si hotarata.
-Domnule... nu am inteles. Replica menajera usor confuza.
-Trebuia sa o las sa aiba o relatie cu tipul ala? Dar nu am vrut sa isi distruga viata langa cineva fara viitor. Ea este o Asazuki!
Batrana femeie s-a rezumat doar sa ridice nestiutoare din umeri. A preferat sa para ca nu stie... decat sa spuna o vorba deplasata.
In living, Orihime statea pe canapea, tinandu-si picioarele stranse usor la piept. Privea capatul scarilor, asteptand parca ceva. Acel ceva.... ce parea sa fi disparut complet din viata ei. Langa ea, telefonul cu diferite cristale aplicate si suna. Pe afisaj aparea un nume: Karina. A privit lumina albastra, insa nu a raspuns. Nu se simtea in stare sa poarte vre-o discutie cu cineva si mai ales sa se prefaca.Cum putea sa pretinda ca este fericita... cand si-ar fi dorit sa urle si sa plang? pana ar fi ramas fara lacrimi si glas? Si-a pus palma stanga pe barbie, incercand sa isi controleze tremuratul ce parea ca o cuprinde... posedandu-i trupul. Suferea in tacere.... si atat.
Pe cealalta parte a globului, intr-o tara dominata de cladiri masive din punct de vedere arhitectural, lucrurile erau mai linistite decat in Japonia. Pe un pat cu baldachin, acoperit cu lenjerie albastra, de matase, Cesario statea cu mainile incrucisate sub barbie. Nu purta decat o pereche de blugi inchisi la culoare, expunandu-si partea de sus a corpului, ce era ireal de perfecta. Casa in care el locuia era una dintre cele mai mari din Rusia. Incaperile uriase erau puternic decorate, in care luxul era ca la el acasa. Candelabre de cristal, covoare orientale, zei greci din marmura alba tronau in living si vasele chinezesti frumos pictate isi aveau loc de cinste in holurile lungi. Mobilierul din lemn de santal stralucea de curatenie, in timp ce mocheta grena asezata pe treptele ce te purtau spre unul dintre etaje. Roscatul si-a luat camasa neagra de pe pat, acoperindu-si trupul. Se afla acolo de aproape doua saptamani... si inca nu aflase cine este adevarata stapana a casei. Nu o cunostea decat pe cea din masina, o femeie in varsta de treizeci de ani, cu parul de un blond auriu si niste ochi albastri... hipnotici. Era o doamna cocheta si deosebit de eleganta. Nu purta decat haine din blana naturala si alte obiecte vestimentare deosebit de scumpe. Tanarul a parasit camera, inaintand pe unul dintre holurile ce forma un fel de cerc deasupra primului eraj. Isi tinea mainile in buzunare, continuand sa priveasca uimit tot ceea ce era in jurul lui. Insa atentia i-a fost atrasa de o palarie neagra, ce avea o floare uriasa, de aceiasi culoare in partea stanga. A ridicat-o, privind-o dezgustat.
-Cine naiba ar purta asa ceva?
-Eu.
Acesta a intors capul, zarind-o pe cea care l-a insotit in drumul sau din Japonia.
-Ludmilla... chiar voiam sa iti spun ca este piesa de rezistenta a creatorilor. Replica acesta schitand un zambet.
-Ai face bine sa te obisnuiesti cu astfel de haine scumpe. In curand vei incepe sa te integrezi in inalta societate. Insa nu poti face asta in blugi. Se aude vocea imperioasa si rece a blondei.
-Tot acest mister incepe sa ma enerveze. Cand voi afla cine este in spatele acestei nebunii? Intreaba roscatul tinandu-si mainile in san.
-Rabdare tinere domn. Mai intai va trebui sa inveti cateva lucruri. Cum ar fi modul in care trebuie sa porti un dialog, cum sa te descurci la diferite intruniri si baluri de caritate, mersul companiilor si cum sa faci faci adversarilor. Aminteste-ti ca esti o persoana importanta. Gata cu umila slujba de bodyguard.
-Asta inseamna ca va trebui sa ma comport ca la scoala? Spune Cesario exprimandu-si nemultumirea intr-un mod mai mult decat evident.
-Asta depinde doar de capacitatile tale. Datoria mea este sa fac din tine un adevarat domn.
Blonda a plecat, continuand sa isi tina tigarea lunga cu filtru in mana dreapta. Mersul ei era usor leganat, dar deosebit de hotarat.
-Toata chestia asta pare povestea tipic? In care baiatul sarac devine peste noapte putred e bogat. Dar nu am de ce sa ma plang. Viata asta incepe sa imi placa al naibii de tare!
Cesario a ras, coborand mai apoi treptele spre living. Era absolut fascinat de viitorul ce i se pregatea si care se dovedea a fi deosebit de stralucitor. Ciudat era ca de cand a plecat din Japonia...nu se gandise nici-un moment la Orihime. Probabil ca nu il mai interesa. Defapt...nu l-a interesat niciodata. Cert este ca lucrurile incepeau sa se schimbe pentru el... radical.