Atractie Fatala [+16 / +18] [hentai]

[Lye]

*Ştiu că acest capitol este scurt! Promit ca următorul va fi mai lung.

Apropiere

Habar nu avea că acea mărturisire avea să o elibereze atât de mult. Parcă acea ultimă discuţie l-a făcut pe Cesario să dispară definitiv din mintea şi sufletul ei. Acum, se afla doar Daxton. Gândurile îi era acaparate de imaginea şi zâmbetul lui. Chiar şi când dormea… se gândea la el. Îl visa, însă nu voia să îi spună. Prefera să ţină totul ascuns. Ştia că el se va întoarce în Rusia. Ştia că va dispărea din viaţa ei, la fel ca şi celălalt. Aşa că… de ce să îşi de-a viitorul peste cap pentru o clipă de plăcere?
Stătea şi îl privea cum pregatea focul în cuptorul ce se chinuia să emane caldură. Toate acele flăcări roşiatice îi luminau chipul dur, lipsit de vre-un sentiment. Părea atât de masculin încât era imposibil să nu te îndrăgosteşti de el. Îşi ştergea picăturile de sudoare cu dosul palmei, oftând adânc. Părea ca se gândeşte profund la ceva, ce nu voia să îi dea pace. Ce îl chinuia şi îl tortura.
Orihime s-a ridicat, apropiindu-se de el. Voia să-l atingă, să afle ce e cu el. Însă ceva o dădea înapoi. Poate de vină era atitudinea şi caracterului lui, ce nu permitea nimănui să se apropie de el. Era genul de bărbat care nu se îndrăgostea, care nu punea sentimente în nimic şi nimeni. Asemenea unui robot. Era interesat doar de reuşita afacerilor lui. Nu conta peste câte cadavre călca.
Într-un final, luându-şi inima în dinţi, rozalia a tuşit uşor. Blondul a întors capul, privind-o din cap până-n picioare. S-a ridicat, scuturându-şi palmele de praful ce se afla pe lemne.
-S-a întâmplat ceva? Întreabă acesta curios.
-Nu… am văzut că erai căzut pe gânduri şi am vrut să văd dacă eşti în regulă. Adică… ai stat toată ziua în frig, să tai lemne… şi mă gândeam că te simţi rau. Întreabă rozalia frecându-şi palmele.
Daxton a trecut pe lângă ea, întinzându-se pe salteaua ce era în loc de pat. Şi-a pus mâinile sub cap, continuând să o privească. Aceasta stătea în picioare, ţinându-şi braţele strânse in jurul pieptului. Sânii ei erau strânşi, observându-se cu uşurinţă prin tricoul alb ce îl purta. Acesta a zâmbit, închizând mai apoi ochii.
Dându-şi seama că din nou a rămas singură, Orihime s-a pus pe patul improvizat, învelindu-se cu un cearceaf găsit în timp ce făcea curăţenie. S-a întors cu spatele la el, chinuindu-se din răsputeri să adoarmă.
Dar nu putea. Acum, ea era cea chinuită şi torturată de gânduri. Dacă ar fi putut, s-ar fi ridicat din patul ei şi s-ar fi aşezat lângă el. Îşi dorea să fie ţinută în braţe, să fie sărutată şi mângâiată. Voia să îşi audă numele venind din gura lui. Să simtă cum mâna lui îi mângâie chipul şi se joacă cu părul ei. A adormit, continuând să se gândeasca la el.
Însă s-a trezit brusc, speriată de nişte urlete ce veneau de afară. Înfricoşată, şi-a strâns cearceaful la piept, privind în jur. Focul din cuptor părea că se stinge şi lumina dispărea treptat.
-Daxton…
Însă acesta nu se trezea. Urletele ce păreau a fi făcute de o haită de lupi se auzeau foarte aproape. Păreau că aleargă în jurul casei, ademeniţi de mirosul de mâncare. Rusul i-a spus ca aceştia ies, la începutul sezonului, în căutarea hranei.
-Daxton!
-Ce… ce s-a întâmplat? Întreabă acesta buimac, trezit de glasul rozaliei.
-Ce se aude? Întreaba aceasta cu vocea tremurândă, speriată de bestiile ce le dădeau târcoale.
-O haită de lupi.
Tânăra era şocată. Nişte animale sălbatice se plimbau în jurul casuţei lor, iar acesta dormea ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat? Încerca să se liniştească, însă nu putea. Îi era mult prea frică.
-Te rog… nu te culca.
Iritat că a fost trezit, blondul s-a ridicat rezemându-se în coate. A privit-o, dându-şi cu palma peste frunte.
-Vin-o lângă mine daca îţi este chiar atât de frică.
Stupefiată de ceea ce tocmai a auzit, rozalia s-a ridicat de pe saltea, aşezându-se pe cea a rusului. Statea cu faţa la geam, incapabilă să se intindă. Avea prea multe emoţii.
-Ai de gând să te întinzi sau dormi în fund?
-Da… bine.
Tânăra şi-a întins picioarele, strângându-şi mâinile la piept. Statea cu spatele la Dax, muşcându-şi ardent buza de jos. Brusc, a simţit cum un braţ o apucă de umeri, întorcând-o. Acum, se afla faţă în faţă cu cel ce a reuşit să îi dea minţile peste cap, încă o dată. O privea, în timp ce cu degetul arătator îi dădea deoparte şuviţele de păr ce stateau căzute pe chip. Orihime simţea cum temperatura îi creşte, cum corpul începe să îi tremure. A vrut să îi spună ceva, însă acesta i-a pus degetul pe buze, sărutând-o pe frunte.
-Eşti atât de speriată şi lipsită de apărare. Ceri şi tânjeşti atenţie şi afecţiune. M-aş putea îndrăgosti cu uşurinţă de tine.
A apucat-o uşor de obraji, sărutându-i buzele. Simţindu-i corpul cum tremură, Daxton a luat-o în braţe, trăgând-o mai aproape de el. O săruta, în timp ce o mângâia pe păr, exact aşa cum ea îşi dorea.
Ce avea să se intâmple în continuare?