The past is the new future

[Alexi]

Capitolul 6


Nu l-am mai văzut de o săptămână întreagă. O săptămână de când mi-a spus că când mă iubeşte. O săptămână de când a reuşit să mă rănească din nou când a vrut să îmi arate afecţiunea lui. Dar e adevărată? Poate a spus-o doar ca să scape de vinovăţia pe care a ţinut-o în el de trei ani.
Am oftat şi m-am întors pe o parte. Ultimele zile mi le-am petrecut în pat, răscolind printre amintiri. Albumele cu fotografii din liceu erau împrăştiate prin toată camera. Lângă mine se afla floarea pe care Kyle mi-a oferit-o la balul bobocilor. Trandafirul roz pe care l-am pus la presat şi care a fost mereu cu mine. Una din ultimele amintiri plăcute pe care le am din liceu. La naiba Kyle! Sună-mă! Vină să mă vezi! Sunt sigură că după vizitele din ultimul timp ale lui Hazel ştii adresa mea. Dacă îmi spui că mă iubeşti din nou îţi jur că…
Sunetul telefonului m-a făcut să tresar. Am întins mâna şi am luat telefonul de pe noptieră. Inima îmi bătea cu putere şi era gata să iasă din piept. Trebuia să fie el!
- Domnişoară Schyler?
Am oftat fiind dezamăgită de vocea feminină care se afla la celălalt capăt al firului. M-am întors pe spate şi mi-am sprijinit capul de perne, punându-mi palma pe frunte.
- Ce s-a întâmplat doamnă Ottis?
- Nu aţi primit mesajul meu de acum două zile? Tatăl dumneavoastră a venit aici şi l-a luat pe Jace. Acum ar trebui să fie în Boston! A spus că…
Am închis convorbirea strângând puternic din pumn. La dracu’ cu tata şi cu impulsivitatea lui. Am lăsat telefonul pe pat şi m-am dat jos. Mi-am scos geaca din dulap şi am ieşit repede din cameră. Acum o să îl folosească pe Jason ca să se apropie din nou de mine? M-am săturat să încerce să îşi repare greşelile din trecut folosindu-se de el.
Am ieşit din apartament şi am încuiat uşa. În timp ce mă apropiam de lift priveam scările din mâna mea şi mă întrebam de ce nu mai am cheile maşinii cu mine. Dar le-am dat înapoi împreună cu tot ce mă mai unea de Webster Corporation. Inclusiv inima mea. Aşa o să fie viaţă mea de acum înainte? O să suspin mereu după el şi o să mă întreb din nou cum ar fi viaţa mea dacă totul ar fi fost diferit?
Când am ajuns în stradă am oprit un taxi şi m-am urcat în el. I-am spus adresa casei unde am locuit până acum trei ani. Acea casă care o să îmi stârnească şi mai multe amintiri. Am tras aer adânc în piept şi mi-am lăsat capul pe geamul maşinii.
A trecut mult timp de când nu l-am mai văzut pe tata sau pe Jace. M-am îndepărtat de amândoi în momentul în care am vrut să mă întorc aici. Şi am nimerit exact în gura lupului. Şi dacă tot vine vorba de acea gură, mi-ar plăcea să intru din nou în ea. La ce naiba mă gândesc? Trebuie să găsesc o metodă să îl înfrunt pe tata şi să câştig eu.
- Am ajuns domnişoară!
Mi-am ridicat capul de pe geam şi m-am uitat la şofer. Stătea întors şi aştepta să îl plătesc. M-am uitat la aparat şi am scos banii din buzunar. Am deschis portiera şi am coborât din automobil. Vântul rece mă lovea în faţă ca o palmă, dar într-un fel mă trezea la realitate. Taxiul a plecat lăsând în urma lui praful.
Am tras aer în piept şi am deschis poarta intrând în curtea imobilului. Am început să păşesc pe alee apropiindu-mă mai mult de casa propriu zisă. Bătrânul Stewart încă avea grijă de pajişte şi probabil şi de grădină.
M-am oprit şi am privit înaintea mea. Casa în care m-am născut se înălţa în faţa mea, înconjurată de nişte aluni şi câţiva brazi. Patru coloane albe susţineau balconul de la nivelul superior, iar două dintre ele încadra uşa, deasupra căreia se afla un felinar vechi. Ideea mamei! Şase ferestre cu ochiuri de geam puneau stăpânire pe întreaga faţadă a casei. Mereu şi-a dorit o familie mare, dar nu s-a ales decât cu doi copii. La câţiva paşi de intrare se afla fântâna arteziană înconjurată de nişte flori superbe. Întotdeauna mă jucam cu mama şi cu fratele meu când tata era plecat la muncă. Întotdeauna îl aşteptam pe tata în faţa scărilor de la intrare şi priveam cum limuzina neagră încercuia fântâna şi se oprea la intrare. Iar el ieşea din maşină şi mă îmbrăţişa şi mă săruta pe obraz. Toate aceste amintiri şi toate obiceiurile lui au murit odată cu mama.
Am urcat cele patru trepte şi am privit uşa de la intrare. Mi-am strâns pumnul şi am pus mâna liberă pe clanţă şi am deschis uşa. Mirosul de mâncare gătită m-a izbit din plin. Gladys încă locuia aici şi probabil îl răsfaţă pe Jace în acest moment.
Am făcut un pas înăuntru şi am închis uşa în spatele meu. Mi-am dat geaca jos şi am agăţat-o în cuierul care se afla în aproprierea uşii. Masa rotundă încă se afla în mijlocul holului pe care se afla micul vas în care ne aruncam cheile. Le-am lăsat pe ale mele acolo şi m-am aplecat uşor şi am mirosit orhideele din vaza care se afla lângă vas. Stewart nu a uitat niciodată florile mele preferate. Şi probabil tata le-a spus că vin aici.
Nu am mai zăbovit mult timp şi m-am dus la bucătărie, unde am găsit-o pe bucătăreasă. Aceeaşi femeie care m-a crescut în absenţa mamei. O femeie micuţă, cu părul grizonat şi cu ochii căprui.
S-a întors cu faţa şi m-a văzut. Ochii ei au început să strălucească , iar lacrimile nu au întârziat să apară pe obrajii mei. S-a apropiat de mine şi li-a întins mâinile , care tremurau şi m-a îmbrăţişat. A trebuit să mă aplec puţin, însă am îmbrăţişat-o şi eu la rândul meu, abţinându-mă să nu plâng. Femeia îmi mângâia părul şi mă strângea în braţele ei. M-a îndepărtat uşor de ea şi mi-a prins chipul în mâinile ei.
- Scumpa mea fetiţă! În sfârşit ai venit acasă!
Nu puteam să îi spun în acest moment că nu sunt aici să rămân. Nu vreau să o fac să sufere mai tare. Îmi amintesc şi acum cât a suferit când eu şi fratele meu am plecat de aici.
- Unde e Jason?
- În grădină cu tatăl tău şi Peter!
Mi-am ridicat speriată capul şi am putut să îi văd prin geamul de la bucătărie. Jace se juca cu cei doi bărbaţi. Tata nu e în toate minţile? Tatăl lui Kyle e aici!
M-am desprins de Gladys şi m-am repezit spre uşa din spate. Am ieşit în grădină. Parfumul florilor m-a întâmpinat imediat, dar oricât de mult mi-ar plăcea să admir munca şi talentul lui grădinarului din nou, panica nu mă lăsa. M-am apropiat cu paşi mari de cei trei care stăteau întinşi pe iarbă. Jace şi-a întors capul şi m-a văzut. Un zâmbet uriaş şi-a făcut apariţia pe faţa lui, în timp ce el se ridica în picioare. A început să alerge spre mine, în timp ce îşi deschidea braţele.
M-am lăsat pe genunchi şi mi-am deschis braţele la rândul meu, aşteptând ca trupul lui să se lipească de al meu.
- Mami!
L-am strâns în braţe şi mi-am pus mâna pe capul lui, lăsându-mi capul pe umărul lui. Lacrimile au început să se prelingă pe obrajii mei, în timp ce băieţelul râdea în urechea mea. L-am îndepărtat puţin de mine şi l-am privit. Cu fiecare zi cu care trecea semăna din ce în ce mai mult cu tatăl lui. Cu Kyle! Cu iubitul meu Kyle! Avea acelaşi păr blond, aceleaşi trăsături, acelaşi caracter şi temperament. Doar ochii îi avea moşteniţi de la mine.
M-am ridicat în picioare şi l-am luat în braţe. M-am dezechilibrat pentru o clipă, iar el a început să râdă.
- Mami ai uitat că nu mai sunt mic? Sunt un bărbat mare, acum!
- Sigur că da scumpul meu!
L-am sărutat pe obraz şi am observat că cei doi bărbaţi s-au apropiat de mine. Tata a venit în spatele meu şi şi-a pus mâinile pe umerii mei şi m-a sărutat pe obraz. Celălalt bunic al fiului meu mă privea cu zâmbetul pe buze. I-am întors zâmbetul încercând să îi transmit din ochi că mi-a fost dor de el. Peter şi soţia lui Annie au fost ca o a doua familie pentru mine.
- Mă bucur că eşti acasă Chrissy! Ai un fiu încântător!
- Da e bine să fii acasă!
- Tocmai îi spuneam lui Tom că fiul tău seamănă din ce în ce mai mult cu fiul meu când era de vârsta lui.
Am simţit o împunsătură în inimă şi mi-am întors capul automat spre tata. Acesta mi-a zâmbit şi m-a bătut uşor pe umeri, făcându-mă să îmi întorc privirea spre bărbatul din faţa mea.
- Dar nu mă băga în seamă! Aberez pentru că tot timpul mi-am dorit să devii soţia lui Kyle şi să îi oferi nepoţi. Să nu o laşi pe Annie să îl vadă pentru că o să îl acapareze. Tom ne vedem în curând!
- Cu siguranţă!
Bărbatul a venit lângă noi şi l-am mângâiat pe cap pe Jace şi a dat mâna cu tata. M-a sărutat uşor pe obraz şi mi-a urat bun venit acasă. După ce acesta a plecat mi-am eliberat umerii de sub mâinile bărbatului care m-a conceput şi m-am întors cu faţa la el. Eram furioasă pe el pentru acţiunile din ultimele zile. L-am lăsat pe blond jos şi i-am spus să se ducă la Gladys să mănânce ceva bun. Băieţelul a început să alerge şi a intrat în casă.
Mi-am pus mâinile în sâni şi l-am privit pe cel din faţa mea.
- Sper că ai o explicaţie bună pentru ceea ce ai făcut!
- Nu am făcut nimic rău. Mi-am adus nepotul acasă. Unde ar fi trebuit să fie de când s-a născut.
- Tată de câte ori ţi-am spus să nu îl mai foloseşti pe Jason? Trebuia să îmi spui ce ai de gând să faci. Nu să mă faci să vin aici şi să îmi stea inima în loc când Peter…
- Nu i-am spus că fiul lui e tatăl! Nu aş face asta fără să îţi spun.
Am oftat şi m-am aşezat pe şezlongul din spatele meu şi mi-am pus mâinile pe faţă. Mulţumesc lui Dumnezeu că tata nu a spus nimic. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă Kyle ar afla de la tatăl său sau de la tata adevărul despre fiul nostru.
Bărbatul a făcut câţiva paşi şi s-a aşezat lângă mine. Mi-a luat mâna dreaptă în mâna lui şi şi-a pus braţul liber peste umerii mei, mângâindu-mă. M-a sărutat uşor pe frunte.
- Ce mai trebui să fac ca să mă ierţi? Ştiu că am fost un prost pentru că te-am neglijat pe tine şi pe fratele tău după moartea mamei tale, dar crede-mă că am plătit scump pentru asta. Indiferenţa copiilor mei e cea mai rea pedeapsă.
Mi-am întors capul şi am văzut cât de mult suferea. Măcar eu şi fratele meu am reuşit ce am vrut, dar nu mă simt foarte bine. I-am mângâiat mâna, iar chipul bărbatului s-a luminat.
- Întoarce-te acasă Chrissy! Jace are propria lui cameră aici şi a ta e intactă din ziua în care ai plecat. Gladys şi Stewart îşi duc dorul şi cred că nu mai trebuie să spun că şi eu.
- În sfârşit te-am făcut să înţelegi, nu?
A început să râdă şi m-a strâns în braţe, sărutându-mă pe frunte. Mi-am pus mâinile pe spatele lui şi am zâmbit. Au trecut mulţi ani de când nu am mai simţit căldura unei îmbrăţişări a tatei. Poate această decizie de a mă întoarce acasă nu a fost chiar atât de rea.
- Scumpo, tu şi fratele tău mi-aţi arătat că mama voastră mi-a lăsat cele mai importante fiinţe din viaţa ei.
- Copilul lui Matt încă nu s-a născut?
- Încă două săptămâni şi o să am o nepoţică. Mi-au promis că vin aici de îndată ce se naşte fata. Se vor muta aici! Deja le-am cumpărat o casă!
Mi-am ridicat capul şi l-am privit ciudat pe tata. Era puţin trist, dar îmi zâmbea în continuare.
- Nu vor locui aici?
- Matt vrea să aibă propria lui casă şi în plus e la două vile depărtare.
Bărbatul a ridicat din umeri şi m-a mângâiat pe spate. Mi-am pus un piciorul peste altul şi mi-am apăsat cotul de pulpă. Mi-am lăsat obrazul pe palma mâinii şi am oftat. Era atât de bine când mama trăia şi eram o adevărată familie. Până acum am fost despărţiţi. Tata aici, eu la Viena, iar Matt şi soţia lui în Franţa.
- Ai de gând să îi spui lui Kyle?
Mi-am întors brusc capul şi l-am privit pe tata. Zâmbetul încă era pe buzele lui, dar privirea îi era serioasă. Am oftat şi mi-am întors capul.
- Nu ştiu tată! Am lucrat cu Kyle la firma lui şi nu am făcut altceva decât să îmi confund sentimentele şi mai tare. Şi îmi este teamă de reacţia lui.
- Nu o să îl condamn!
- Tu de care parte eÅŸti?
- Iubito ştiu că te-a durut faptul că te-a violat! Dar e tatăl copilului tău, iar Jace are nevoie de un tată! O să stai toată viaţă şi o să îl ascunzi de tatăl lui? Gândeşte-te la fiul tău! Şi repede pentru că de data asta nu cred că o să îl mai opreşti pe fratele tău. Şi ştii că el a vrut să îi spună adevărul lui Kyle din clipa în care a aflat că eşti însărcinată.
Am oftat şi am asimilat tot ce mi-a spus tata. Şi la naiba, are dreptate! Abea am reuşit să îl opresc pe Matt acum cinci ani. Dar nu vreau să îi spun lui Kyle de copilul nostru. Nu încă! Nu vreau să se apropie de mine doar pentru Jace! Sau să îl facă pe Jace să mă urască pentru că i-am spus că tatăl lui a murit.