The past is the new future

[Alexi]

Capitolul 2


Tipul acesta ori e prost ori se preface! Mi-a cerut acelaşi raport de trei ori şi continuă să mi-l ceară. De ce a trebuit să îmi i-au fusta asta atât de scurtă azi?
- Chrissy iubito! Adu-mi o cafea! Şi nu uita zahărul, dulceaţă!
Mi-am strâns pumnul şi mă abţineam cu greu să nu lovesc telefonul. Dar el nu are nici o vină. Mi-ar plăcea atât de mult să îi dau un pumn în faţă acelui arogant.
M-a ridic de la birou şi m-a îndrept spre bucătăria de serviciu. Oftez uşor şi mă apuc de cafeaua lui nenorocită. Îmi ridic privirea şi caut zahărul. Hopa! Nu am găsit zahărul, dar am găsit-o pe sora lui. Mi-a zis să nu uit zahărul, nu? Cu siguranţă.
Pun cafeaua într-o ceaşcă şi pun o linguriţă de sare. Dar de ce să mă zgârcesc? Mă uit puţin pe coridor să nu treacă nimeni pe aici. Torn toată solniţa de sare şi mă joc puţin cu linguriţă prin cafea.
O să îţi arăt eu ’dulceaţă’ că m-am schimbat. În fond orice poate confunda sarea cu zahărul, nu?
Mă opresc în faţa uşii şi îmi ascund zâmbetul. Deschid uşa cu grijă şi intru în încăpere. Blondul se stătea pe scaunul lui şi îşi butona laptopul de zor. Mă apropii de el şi îi pun cafeaua pe birou. Am putut să văd cum mă privea cu coada ochiului. Am făcut o plecăciune şi m-am întors.
- Rămâi aici! Am nevoie de tine!
La dracu’! V-a bea din cafea şi o să o încurc. S-a dus cu planul meu de a ieşi mai repede azi. Mi-am muşcat buza de jos şi am înghiţit în sec. M-am întors cu faţa la el şi i-am zâmbit ironic.
Şi-a luat cafeaua în mână şi a luat o înghiţitură. A reacţionat cum mă aşteptam. A vărsat băutura pe jos şi şi-a acoperit gura cu încheietura mâinii.
- Ce dracu’ ai făcut? De ce e cafeaua sărată?
- Oh! E sărată? Îmi cer scuze cred că am încurcat zahărul cu sarea.
Nu am mai rezistat şi am lăsat zâmbetul să îşi facă apariţia pe buzele mele. Blondul mă privea indignat. Să nu îmi spui că te-a supărat ’neglijenţa’ mea. S-a ridicat de pe scaun şi se apropia de mine. Mă dădeam în spate cu fiecare pas pe care îl făcea, până m-am lovit de uşă. Dracu’ să o ia de cameră. De ce trebuie să fie atât de mică?
Băiatul m-a apucat de încheieturile mâinii, făcându-mă să scap tava jos. Mă strângea puternic de ele, în timp ce zâmbea.
- Vrei să faci pe deşteapta? Ai făcut-o intenţionat, nu?
- Mă doare!
- Şi te v-a durea şi mai tare dacă nu îmi răspunzi!
- Da! Am făcut-o intenţionat pentru că nu sunt jucăria sau cârpa ta!
Îmi ţineam capul în jos, evitându-i privea. L-am auzit chicotind şi mi-am ridicat capul instinctiv. Buzele lui le-au cunoscut pe ale mele. Limba lui îmi desfăcu buzele şi pătrunse în gura mea. Îşi puse mâna după gâtul meu, iar cealaltă pe sânul meu, începând să îl mângâie. Limba lui se mişca haotic în gura mea, încercând să o facă pe a mea să răspundă.
Îmi pun mâinile pe pieptul lui, reuşind să îl împing de lângă mine. Îi dau o palmă, având grijă să îl zgârii cu unghiile.
A scos un sunet de durere şi şi-a pus mâna pe obrazul rănit. Şi-a îndreptat ochii asupra mea şi a început să chicotească.
- Sânii tăi au mai crescut. Am putut să simt asta!
- Eşti un ticălos!
Am pus mâna pe clanţă şi am deschis uşa, ieşind din încăpere.
- Eşti o mică fiară, nu? Dar stai liniştită! O să am grijă să te îmblânzesc!
Am putut să aud perfect dorinţă lui. Şi nu cred că sunt singura care a auzit. Asta e! Mi-a ajuns pentru azi! Mi-am luat geanta de pe birou şi m-am apropiat de lift.
Cum îndrăznea să mă atingă, să mă sărute după tot ce mi-a făcut? Îl urăsc atât de mult! De fapt, pe cine mint? Inima mea continuă să bată cu putere. Iar buzele mele tânjesc după alt sărut de al lui. De ce nu pot să îl urăsc? De ce vreau să mă atingă şi să mă iubească? De ce?
- Plecaţi aşa de repede domnişoară Schyler?
Nici măcar nu ştiu cum de am ajuns aşa de repede la parterul firmei. M-am uitat la recepţionistă, care îmi zâmbea şi aştepta răspunsul meu. Am aprobat din cap şi am ieşit din clădire.
M-am apropiat de maşină şi m-am urcat repede în ea. Nu voiam să mă trezesc cu Kyle prin spatele meu şi să am parte de altă rundă de confuzie şi dorinţă. Am pornit motorul şi am ieşit din parcarea clădirii.





*



E atât de bine să faci o baie cu multă spumă după o zi atât de obositoare. Am luat în mâna puţină spumă şi am suflat în ea, făcând-o să zboare. Mă comportam ca un copil mic, dar cel puţin nu mă vedea nimeni.
Mi-am atins uşor buzele cu degetul arătător şi le-am mângâiat. Încă simţeam sărutul lui. Încă îl iubeam! Încă era în stare să îmi facă inima şi tot trupul să vibreze sub atingerea lui.
Aş da orice să fim ca acum patru ani. Înainte de viol, înainte de toată suferinţa mea.

Flashback


- Ascunsa? Nu suntem puţin cam mari pentru astfel de jocuri?
- Haide Chrissy! E amuzant!
Am început să chicotesc şi am dat din cap. Kyle mă privea cu zâmbetul pe buze, în timp ce băieţii hotărau cine numără. Blondul s-a apropiat de mine şi m-a luat de mână.
A început să alerge, trăgându-mă după el. M-am uitat în spatele meu şi am văzut că şi ceilalţi au început să alerge. Jocul a început! Dar de ce Kyle voia sa merg cu el?
S-a oprit după puţin timp şi am observat că m-a adus în pădure. Într-un loc pe care nu l-am văzut niciodată, deşi umblu prin acest loc în fiecare an. Razele soarelui îmi mângâiau trupul.
- Nu am mai văzut niciodată locul acesta!
- E ascunzătoarea mea! Nimeni nu o poate găsi!
- Åži de ce m-ai adus aici?
S-a apropiat de mine cu zâmbetul pe buze. Nu ştiam ce să fac. Îi analizam fiecare mişcare şi mă întrebam dacă poate fi mai frumos de atât. S-a apropiat în dreptul meu şi şi-a pus o mână pe talia mea. Mi-a lipit trupul de al lui şi şi-a apropiat capul de al meu.
- Ky…
Buzele lui s-au lipit de ale mele şi m-au făcut să renunţ la orice vorbă. Limba sa s-a strecurat cu delicateţe în gura mea, mângâind-o. Nu ştiam ce să fac! Era primul meu sărut!
Am încercat să imit ceea ce făcea şi el, dar nu prea reuşeam. Am auzit multe zvonuri despre săruturile lui Kyle Webster. Dar nici unul despre faptul că poate să fie atât de gentil.


End of Flashback