Va multumesc enorm>:d<:*!
[center]Ramas singur[/center]
Tony se trezi intr-un final. Stia tot ce se intamplase, fusese lucid. Spera sincer ca avea sa fie totul bine, avea sa-l gaseasca pe Alex, insa nu, nu avusese acest noroc. Tot ce mai gasi era marea pata de sange de pe cearsaf si isi dadu seama ca nu e de bine.
Nu plangea. Lacrimile luii secasea... Dar era trist. Isi dorea ca fratele sau sa se intoarca inapoi, sa-l ia in brate si sa-l ierte pentru greseala facuta. Zadarnic insa, Alex nu se intorcea. Stia ca nu se va intoarce mult timp de-atunci incolo...
"Oare-l voi mai vedea vreodata ? " se intreba uimit. Nu-i vene asa creada ca trecea prin astfel de clipe... Ii era frica, mai frica decat ii fusese vreodata pentru orice lucru facuse. Acum ramasese singur in totalitate, fara Alex, fara fratele si cel mai bun prieten al sau.
Se invinuia pentru ceea ce facuse. Fusese ca-n transa seara trecuta, cand facuse acea regretabila greseala. Isi aducea aminte in detaliu orice miscare pe care-o facuse, la fel si orice suspin de durere al fratelui sau. Nu-i venea sa creada ca facuse asta, era socat! Erau frati, dar el nu isi invinsese dorintele si... Si il avusese.
Cu mare cruzime, il facuse pe Alex al lui, provocandu-i niste dureri teribile si, in acelasi timp, batandu-si joc de el. Nu concepea acum ca intre doi baieti sa se intample astfel de lucruri, mai ales intre doi frati... Insa o facuse. Fratele lui fusese violat, iar el era insusi atacatorul. Ii era sila de sine insusi si si-ar fi dorit sa schimbe trecutul, insa nu mai era capabil de nimic...
Timpul trecea, zbura peste Tony. Acum, reusise sa se ajunga. Avea bani, avea tot ce si-ar fi putu dori vreodata si era fericit din cale-afara, insa niciodata nu putuse uita ceea ce ii facuse acelei fiinte unice, fratele sau. Se invinuia, in fiecare noapte de singuratate plangea, dorind sa nu se fi intamplat asta.
"Nu il meritai... " isi spuse in minte, apoi o lacrima i se prelinse pe fata, urmata de altele si altele. Puse mana pe celularul sau... Era primul, altul nu mai avusese. Inainte, dusesera o viata monotona, plina de lipsuri si plina de batai, dureri si neputinte.
Nici macar tatal lor, un betiv ordinar, nu le facuse asa ceva lor. Niciodata. Dar el... El o facuse. Era inferior pana si tatalui sau, un betiv. Era de cea mai joasa speta, un om de nimic, care isi violase propriul frate... Apoi adormise, aratandu-i cat de mult valoreaza pentru el. Se simtea groaznic.
- Alex... sopti in speranta ca fratele sau geaman va aparea langa el. Dar zadarnic...
Trecusera deja sapte ani de-atunci. Tony continuase cu propriul stil de viata, de borfas de cartier, tipu' cu femei si masini aduse-n tara, pe care le vindea la suprapret, scotand bani frumosi pe ele. Avea tot ce-si dorea, mai putin pe Alex. Il cautase... Dar zadarnic.
Alex disparuse.
Pe de alta parte, tanarul era acum insurat. Ajunsese si in politie, unde-si dorea: mereu lucra sub acoperire. Era unul dintre cei mai buni. Sotia sa il iubea, avea si doi copilasi, doi gemeni. Numele lor... Era Alex si Tony. Spera insa sa nu se repete istoria....
Nu uitase niciodata ceea ce ii facuse fratele sau. De altfel, si el plansese mult. Trebuise sa faca foarte-foarte multe sacrificii pana sa ajunga unde era acum. Era scarbit de lume si de tot ceea ce reprezinta ea, de toti carora le placea sa-si bata joc de alti baieti.
Nu ii venea sa creada nici acum, la sapte ani diferenta, ca fusese batjocorit in ultimul hal de persoana pe care-o iubea. PLecase apoi fara niciun ban, fara niciun sprijin. Doar plecase, disparuse. Mult timp se gandise la cum ar fi fost daca ar fi ramas... La ce i s-ar fi intamplat daca ramanea, cum ar fi ajuns.
De cand se intamplase asta, Alex nu mai avusese niciodata o relatie cu un barbat... Si abia daca reusise si cu o femeie. Singura care-l acceptase si-l ajutase sa treaca peste cu toata rabdarea fusese actuala sa sotie, pe care o vedea ca pe icoana sa.
Timpul trecuse... Dar el inca nu uita. Nu uita nici violul, dar nici dragostea sau ura pentru fratele lui. Tony ii lipsea atat de tare...
- 3 000? intreba baiatul ce statea in fata lui Tony. Acesta dadu afirmativ din cap, facandu-l pe celalalt sa zambeasca. S-a facut!
Imediat, la o miscare de mana, din masina iesira trei tipi inarmati pana-n dinti, purtand cu ei valize. Le intinsera pe masa, punandu-le lui Tony sa le vada. Cocaina in valoare de 3 000 $. Era multumit, incantat si nici nu se gandea macar sa schimbe tranzactia.
Scoase din portofel banii si, dupa ce ii plati furnizorului, lua cocaina,distribuind-o pe la dealer-ii mai mici, spre a o vinde prin cartier, stiind ca lumea cumpara din ce in ce mai innebunita de vraja acestui drog nebun.
"Unde-oi fi tu acum... ? " se intreba cu parere de rau. Se uita in oglinda, vazandu-si trasaturile schimbate de trecerea a sapte ani peste el. "Oare Alex mai arata la fel ? " se intreba curios. Dorea sa-l vada... Nici macar acum nu se stinsese scanteia aceea din interiorul sau. Il dorea iarasi... Si iarasi...
- Cartierul nu a fost, nu este si nu are sa fie vreodata locul unde oamenii sa fie sfinti! spuse Alex lovind cu pumnul in masa. Desigur ca acolo gasesti si droguri, si masini furate, si arme, si ucigasi! Acolo gasesti de toate! striga lovind iarasi masa.
- De unde stii?! se auzi vocea plina de ironie a supervizorului.
Alex se intoarse spre el. Era la fel de frumos ca-ntotdeuna, cu parul lungut, auriu, ochii mari si verzi si trasaturi copilaresti. CU toate acestea ,duritatea din privirile sale aratau cat de mult suferise de-a lungul anilor, in copilarie si cat suferea si acum.
- Pentru ca sunt din cartier! spuse pe un ton ferm.
Se intoarse cu spatele si, salutand scurt, iesi din birou. Se indrepta incet spre iesirea din politie. Avea treaba, incepuse sa investigheze deja. Stiuse in tot acest timp cand Tony il cautase, insa se ascunsese cu tactica de el... Il vazuse de aproape. Dorise sa-l atinga, sa-l tina in brate si sa-l sarute.
Fara sa fie capabil de orice altceva, se aseza pe prima bacnuta aparuta in calea sa. Simtea durerea din josul trupului sau, apoi cea de abdomen. Saruturile si miscarile lui Tony pe trupul sau, apoi acea senzatie... Dorea sa o uite, dar, in acelasi timp, dorea sa fie vesnic prezenta in el. Il iubea atat de mult pe Tony...
"Nu, nu poti ! " isi spuse in minte. Se ridica de pe banca brusc si durerea din trecut disparu. Fusese doar o amintire, astfel ca se duse grabit spre cartierul unde locuise atata timp. Ii fuusese dor de el, insa acum venea in calitate de vizitator, nu de locuitor. Ura cartierul asta...
Si isi ura tatal. Si fratele. Doar mama lui, doar ea fusese cea pentru care avusese sentimente.e Si pentru Tony... insa acestea se transformasera in ura si, in acelasi timp, in dragoste. ERa indragostit de fratele sau...
Tony simtea, de altfel, acelasi lucru. Dar nu o ascundea, ci o aratase de multe ori. Toti stiau ca-l iubise pe Alex mai mult ca pe un frate, insa niciunul nu stia ce se intamplase de fapt intre ei doi. Tony era un om rau acum, respectat, in fata caruia nu aveai curajul sa-i pui astfel de intrebari.
[center]Ramas singur[/center]
Tony se trezi intr-un final. Stia tot ce se intamplase, fusese lucid. Spera sincer ca avea sa fie totul bine, avea sa-l gaseasca pe Alex, insa nu, nu avusese acest noroc. Tot ce mai gasi era marea pata de sange de pe cearsaf si isi dadu seama ca nu e de bine.
Nu plangea. Lacrimile luii secasea... Dar era trist. Isi dorea ca fratele sau sa se intoarca inapoi, sa-l ia in brate si sa-l ierte pentru greseala facuta. Zadarnic insa, Alex nu se intorcea. Stia ca nu se va intoarce mult timp de-atunci incolo...
"Oare-l voi mai vedea vreodata ? " se intreba uimit. Nu-i vene asa creada ca trecea prin astfel de clipe... Ii era frica, mai frica decat ii fusese vreodata pentru orice lucru facuse. Acum ramasese singur in totalitate, fara Alex, fara fratele si cel mai bun prieten al sau.
Se invinuia pentru ceea ce facuse. Fusese ca-n transa seara trecuta, cand facuse acea regretabila greseala. Isi aducea aminte in detaliu orice miscare pe care-o facuse, la fel si orice suspin de durere al fratelui sau. Nu-i venea sa creada ca facuse asta, era socat! Erau frati, dar el nu isi invinsese dorintele si... Si il avusese.
Cu mare cruzime, il facuse pe Alex al lui, provocandu-i niste dureri teribile si, in acelasi timp, batandu-si joc de el. Nu concepea acum ca intre doi baieti sa se intample astfel de lucruri, mai ales intre doi frati... Insa o facuse. Fratele lui fusese violat, iar el era insusi atacatorul. Ii era sila de sine insusi si si-ar fi dorit sa schimbe trecutul, insa nu mai era capabil de nimic...
Timpul trecea, zbura peste Tony. Acum, reusise sa se ajunga. Avea bani, avea tot ce si-ar fi putu dori vreodata si era fericit din cale-afara, insa niciodata nu putuse uita ceea ce ii facuse acelei fiinte unice, fratele sau. Se invinuia, in fiecare noapte de singuratate plangea, dorind sa nu se fi intamplat asta.
"Nu il meritai... " isi spuse in minte, apoi o lacrima i se prelinse pe fata, urmata de altele si altele. Puse mana pe celularul sau... Era primul, altul nu mai avusese. Inainte, dusesera o viata monotona, plina de lipsuri si plina de batai, dureri si neputinte.
Nici macar tatal lor, un betiv ordinar, nu le facuse asa ceva lor. Niciodata. Dar el... El o facuse. Era inferior pana si tatalui sau, un betiv. Era de cea mai joasa speta, un om de nimic, care isi violase propriul frate... Apoi adormise, aratandu-i cat de mult valoreaza pentru el. Se simtea groaznic.
- Alex... sopti in speranta ca fratele sau geaman va aparea langa el. Dar zadarnic...
Trecusera deja sapte ani de-atunci. Tony continuase cu propriul stil de viata, de borfas de cartier, tipu' cu femei si masini aduse-n tara, pe care le vindea la suprapret, scotand bani frumosi pe ele. Avea tot ce-si dorea, mai putin pe Alex. Il cautase... Dar zadarnic.
Alex disparuse.
Pe de alta parte, tanarul era acum insurat. Ajunsese si in politie, unde-si dorea: mereu lucra sub acoperire. Era unul dintre cei mai buni. Sotia sa il iubea, avea si doi copilasi, doi gemeni. Numele lor... Era Alex si Tony. Spera insa sa nu se repete istoria....
Nu uitase niciodata ceea ce ii facuse fratele sau. De altfel, si el plansese mult. Trebuise sa faca foarte-foarte multe sacrificii pana sa ajunga unde era acum. Era scarbit de lume si de tot ceea ce reprezinta ea, de toti carora le placea sa-si bata joc de alti baieti.
Nu ii venea sa creada nici acum, la sapte ani diferenta, ca fusese batjocorit in ultimul hal de persoana pe care-o iubea. PLecase apoi fara niciun ban, fara niciun sprijin. Doar plecase, disparuse. Mult timp se gandise la cum ar fi fost daca ar fi ramas... La ce i s-ar fi intamplat daca ramanea, cum ar fi ajuns.
De cand se intamplase asta, Alex nu mai avusese niciodata o relatie cu un barbat... Si abia daca reusise si cu o femeie. Singura care-l acceptase si-l ajutase sa treaca peste cu toata rabdarea fusese actuala sa sotie, pe care o vedea ca pe icoana sa.
Timpul trecuse... Dar el inca nu uita. Nu uita nici violul, dar nici dragostea sau ura pentru fratele lui. Tony ii lipsea atat de tare...
- 3 000? intreba baiatul ce statea in fata lui Tony. Acesta dadu afirmativ din cap, facandu-l pe celalalt sa zambeasca. S-a facut!
Imediat, la o miscare de mana, din masina iesira trei tipi inarmati pana-n dinti, purtand cu ei valize. Le intinsera pe masa, punandu-le lui Tony sa le vada. Cocaina in valoare de 3 000 $. Era multumit, incantat si nici nu se gandea macar sa schimbe tranzactia.
Scoase din portofel banii si, dupa ce ii plati furnizorului, lua cocaina,distribuind-o pe la dealer-ii mai mici, spre a o vinde prin cartier, stiind ca lumea cumpara din ce in ce mai innebunita de vraja acestui drog nebun.
"Unde-oi fi tu acum... ? " se intreba cu parere de rau. Se uita in oglinda, vazandu-si trasaturile schimbate de trecerea a sapte ani peste el. "Oare Alex mai arata la fel ? " se intreba curios. Dorea sa-l vada... Nici macar acum nu se stinsese scanteia aceea din interiorul sau. Il dorea iarasi... Si iarasi...
- Cartierul nu a fost, nu este si nu are sa fie vreodata locul unde oamenii sa fie sfinti! spuse Alex lovind cu pumnul in masa. Desigur ca acolo gasesti si droguri, si masini furate, si arme, si ucigasi! Acolo gasesti de toate! striga lovind iarasi masa.
- De unde stii?! se auzi vocea plina de ironie a supervizorului.
Alex se intoarse spre el. Era la fel de frumos ca-ntotdeuna, cu parul lungut, auriu, ochii mari si verzi si trasaturi copilaresti. CU toate acestea ,duritatea din privirile sale aratau cat de mult suferise de-a lungul anilor, in copilarie si cat suferea si acum.
- Pentru ca sunt din cartier! spuse pe un ton ferm.
Se intoarse cu spatele si, salutand scurt, iesi din birou. Se indrepta incet spre iesirea din politie. Avea treaba, incepuse sa investigheze deja. Stiuse in tot acest timp cand Tony il cautase, insa se ascunsese cu tactica de el... Il vazuse de aproape. Dorise sa-l atinga, sa-l tina in brate si sa-l sarute.
Fara sa fie capabil de orice altceva, se aseza pe prima bacnuta aparuta in calea sa. Simtea durerea din josul trupului sau, apoi cea de abdomen. Saruturile si miscarile lui Tony pe trupul sau, apoi acea senzatie... Dorea sa o uite, dar, in acelasi timp, dorea sa fie vesnic prezenta in el. Il iubea atat de mult pe Tony...
"Nu, nu poti ! " isi spuse in minte. Se ridica de pe banca brusc si durerea din trecut disparu. Fusese doar o amintire, astfel ca se duse grabit spre cartierul unde locuise atata timp. Ii fuusese dor de el, insa acum venea in calitate de vizitator, nu de locuitor. Ura cartierul asta...
Si isi ura tatal. Si fratele. Doar mama lui, doar ea fusese cea pentru care avusese sentimente.e Si pentru Tony... insa acestea se transformasera in ura si, in acelasi timp, in dragoste. ERa indragostit de fratele sau...
Tony simtea, de altfel, acelasi lucru. Dar nu o ascundea, ci o aratase de multe ori. Toti stiau ca-l iubise pe Alex mai mult ca pe un frate, insa niciunul nu stia ce se intamplase de fapt intre ei doi. Tony era un om rau acum, respectat, in fata caruia nu aveai curajul sa-i pui astfel de intrebari.
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour