Pana cand moartea ne va desparti

[MiraA]

:* Am ajuns in sfarsit si aici. Scz ubita de intarziere, dar sti cat de imprastiata sunt zilele astea. Cum au zis si fetele, e un capitol extrem de trist :|, dar viata in genere e trista. Uneori trebuie sa scriem si capitole sau povesti mai triste si cu o doza sanatoasa de realism.
Totusi imi pare rau ca baietii sunt nevoiti sa treaca prin asa ceva. Nu e usor sa-ti vezi parintii morti, indiferent de cat de buni sau de rai au fost. Indiferent ca vor sau nu, au fost parintii lor.
Sper doar ca vor avea puterea sa mearga mai departe. Impreuna.
Poop si spor la scris in continuare.