[Terminat] Dincolo de cuvinte, ego-ul ne stapaneste pe fiecare

[Miss M]

A venit, a venit... nu, nu e mosu', eu sunt.
O fi capitolul scurt, fortat sau cum vrei sa-i spui, dar mie imi place. Il inteleg partial pe Oliver, daca asa este firea lui...
A fost trist, nu chiar atat de trist pe cat ar fi putut fi, asta pentru ca tipul nu a suferit cu adevarat. M-a uimit putin ca era mama lui vitrega, pot banui ce s-a intamplat cu cea reala dar, in orice caz, necazurile se tin lant.
Pasajul Adei m-a lasat rece. Deja il considera un strain? Zici ca au trecut zeci de ani, nu cateva zile. S-au departat prea mult. Atitudinea lui Oliver a cam stricat tot, dar asta e doar parerea mea. Inca sper intr-un miracol:)).
Ai cam avut greseli, ai ceva cu "i"-urile, le pui ba in plus, ba uiti de ele. Au fost cateva propozitii cam fara sens, dar trecem peste. Lipsesc unele litere, dar nu este ceva care sa sara in ochi.
In capitolul asta ai avut mai mult dialog, in raport cu celelalte. Dar si descrierea, desi scurta, a fost buna, nu i s-a simtit lipsa.
Imi repet speranta ca o sa se intample brusc ceva, poate cu Dimitri pe post de inger impaciuitor/ cupidon, desi asta e putin probabil;;).
Bafta in continuare!:*