[Terminat] Teach me to love

[Nywa]

[center]Capitolul 20[/center]

Au trecut patru ani de cand era fratele meu in spital sub tratamente si doi ani de cand si-a revenit din coma. Tot patru ani de cand eu am devenit intr-un fel tatal baiatului Kayei, ce avea parul ei si ochii tatalui meu. Oftez si imi trec degetele prin parul cu suvite rosi-sangeri cu reflexe violete la lumina, lung pana la umeri, dar taiat in trepte. Izuna, ma credea tatal sau cea ce nu ma deranja defel. Trag aer in piept si dau peste cap paharul de votka cu gheata si lamanie, apoi ies din birou ca am auzit niste voci din sufragerie. Doua dintre ele le-am recunoscut ca fiind a lui Deidara si a Sakurei, dar cealalta era ragusita, grava si sparta, semn ca se forta sa vorbeasca asa tare, pentru a se face auzit peste LCD-ul pornit a lui Izuna. Cand intru in sufragerie, il vad pe blond - Deidara - imbracat la patru ace, cu o valiza si un rucsac langa el, iar pe Sakura intr-un costum de dama, crem, ce o prindea foarte bine, amandoi cu spatele la mine, ascuzand persoana cu care conversau.
- Tati! Striga brunetelul si fugi la mine, ascuzandu-se dupa mine.
- Sasuke, ia uite pe cine a adus Deidara, spuse rozalia, luandu-l pe baietel cu ea, iar blondul lua bagajele, urcand cu ele la etaj.
Imi atintesc privirea spre oaspetele meu, care privea sufrageria din spatele unei perechi de ochelari de student. Parul negru, lasat lung pana la mijloc, era facut carare pe mijloc, ii acoperea urechile. Avea urma unei cicatrice uriase pe obrazul stang, ca si cand a fost taiat si ars in acelasi timp. Purta o bluza-tricou, negru cu maici albe si o pereche de pantaloni kaki, cu o multime de buzunare. La gat avea o esarva de baieti in carouri si isi muta greutatea de pe un picior pe celalalt.
- Este atat de multa liniste fara Kaya, imi spuse deodata brunetul pe un ton incet, foarte cunoscut, care nu l-am mai auzit de mai bine de patru ani.
- Itachi! Exclam fericit si il imbratisez pe barbatul de douazeci si trei de ani, care scanci imediat, cum l-am strans mai tare de mijloc. Iarta-ma, dar mi-a fost asa de dor de tine... Regret ca nu te-am putut aduce acasa cand ti-ai revenit din coma, dar Kaya a avut mai multe resurse decat m-am astepta..., nu am mai continuat, fiindca tanarul isi aseza degetul aratator drept peste buzele mele, aducandu-ma la tacere.
Buzele sale facura cunostinta cu ale mele, iar eu m-am agatat de gatul sau, cand i-am simtit limba dupa atata timp in lacasul meu umed si primitor. Buzele fratelui meu aveau acelasi gust nemai pomenit de dulce si provoca depedenta, ca cea mai fina bautura de pe pamant. Ne despartim din sarut, dandu-ne mici pupicuri pe buze.
- Sasuke, hai sa stam undeva jos, ca ma dor coastele, imi spuse pe tonul sau soptit, iar eu imediat i-am facut semn sa ma urmeze in camera sa, ajutandu-l ,dar avand grija sa nu il ranesc din greseala.

- Ma crezi ca daca ne intalneam pe strada nu te mai recunosteam, imi spuse el, pe acel ton calm, iar eu i-am zambit bucuros.
Imi parea rau ca laringele i-a fost afectat incat vocea ii suna groaznic, cand ridica tonul, dar cand vorbea in soapta nu avea nici o problema. Ii puneam hainele in dulap, in timp ce brunetul statea cu fundul pe pat si manca ce i-a adus rozalia. Datorita accidentului acela idiot, pe langa ca si-a pierdut minunata sa voce, si-a mai pierdut simtul gustului si nervi de la mana, incat numai simtea daca este intepat sau strans sau ars. Numai simtea absolut nimic.
- Si doctori nu au putut sa faca nimic cu nervi tai? Il intreb deodata, uitandu-ma cum mananca fara nici o problema tacos cu chilli foarte picant, fara sa tuseasca sau sa ii lacrimeze ochii.
- Sasuke, spuse calm, punand langa furculita si cutitul langa farfurie si se sterse la gura cu servetelul, lasandu-ma masca, ca poate fi asa de manierat. Doctori au facut tot ce au putut sa ma tina in viata. Din cate mi-a spus doctorul Cheng, am stat in coma doua zile, apoi am instrat in moarte cerebrala, stand asa timp de doua saptamani. De opt ori mi s-a oprit inima si tot de atatea ori a fost repornita. Dupa ce mi-am revenit, am fost supus la mai multe interveti chirurgicale pentru a nu-mi pierde de tot vocea si sa imi salveze macar nervii din restul corpului, daca de la maini nu s-a putut, ma lamuri, iar eu am inchis ochii, strangandu-i, pentru a nu incepe sa plang in fata lui.
Simt cum sunt apucat de mana si stras langa trupul sau, iar buzele sale imi sarutasera dragastos tampla. Imi ascund fata in umarul sau, incepand sa plang in hohote, fiindca din cauza unui idiot si a unei idioate, Itachi a avut de suferit intreaga lui viata. Imi apuca barbia si buzele sale le presa peste ale mele. Cand vreau sa imi intredeschid buzele, un ciocanit in usa ne opri, facand sa injur de toti sfinti si parinti, pe idiotul sau idioata care ne-a deranjat.
- Da! Strig nervos, deschizand usa si dand nas in nas cu Sasori.
- Sasuke scuze ca te-am deranjat..., tacu, uitandu-se peste umarul meu si fata ii se lumina. Itachi! Smechere ce mai faci? Cum te mai simti si cu vocea ce mai faci? Il intreba roscatul, iar fratele meu dulce, se multumi doar sa scoata limba la el, ca un copilas mic si sa ii arate semnul paci. Sa inteleg ca o sa-mi dai la masea, in fine. Deci, Sasuke, Kaya s-a sinucis, mai spuse si pleca la dracu in praznic.
Scot un sunet de bucurie ca a murit tampita aia si cand vreau sa spun ceva, il vad pe brunet negru la fata, privind ganditor farfuria cu mancare.
- Itachi, iubire ce s-a intamplat? Il intreb panicat, ingenunchind langa el si luandu-i mainile in ale mele.
Seriozitatea lui ma speria de moarte...