Gânduri nescrise.

[Mad Hatter]

Mekeke.
Helăăăăău. *hugs*
Thx pentru comentariile lăsate, diărs. Am venit cu ceva nou, scris chiar azi. Nu am prea multe de spus, decât:
Lectură plăcută!

Momente.

Încercam să-mi aduc aminte vag, cu greu, de ce-mi şopteai că mă iubeşti. Şi nu găseam răspunsul. Mireasma dulce a trandafirului plutea în aer, iar adierea uşoară de vânt o împrăştia, aducând-o şi spre mine.
Eram vizibil intrigată de acele două cuvinte când mi le spuneai. De parcă nu le meritam. Sau le meritam? Când încercam să te întreb de ce îmi spui asta, tu mă ignorai. De ce? N-ai vrut să-mi răspunzi. Mă lăsai în spatele curţi, pe iarba moale şi umedă, căci era dimineaţa şi roua încă nu se risipise, printre tufele înflorite de trandafiri. şi plecai. Nu ştiam unde, dar credeam ca trebuie, aşa că nu găseam important să te întreb unde te duci şi de ce.
Când te întorceai, mă sărutai gingaş pe creştet şi nu mă întrebai ce-am făcut. Doar mă trăgeai după tine în casă, urcam în dormitor, amândoi râzând şi tu-mbrăţişai cu căldură, îmi savurai parfumul de levănţică al pielii şi te-mbătai cu săruturile-mi dulci. Mă consideram fericită. Credeam că asta înseamnă dragostea.
Eram tare naivă pe-atunci, prin zilele acelea călduţe de mai. De fiecare dată când te întorceai, îmi cântai la pian. Degetele tale apăsau acele clape cu atâte fineţe, delicateţe, de parcă m-ai fi atins pe mine.
Eram nepreţuită pentru tine. Tot timpul când mă priveai în ochi, aveai grijă parcă să mă atingi aşa uşor, de parcă eram un porţelan scump. Şi eram?
Mă întreb acum, după ce anii au trecut şi tu ai dispărut cine ştie unde, ce-am însemnat pentru tine. Eram un joc sau făceam parte din el? Aş vrea să-mi răspund. Aş vrea să te mai văd o dată. Să te întreb toate aceste lucruri. Dar nu pot. Nu pot şi totuşi, inima-mi bate în continuare, iar eu sper că mâine, poimâine, luna viitoare sau la anul, te voi revedea.

Căci dragostea nu piere cu timpul. Doar se ascunde.

XoXo, Mad Hatter.