Mai mult decat ceea ce pare

[CandyGirl]

Am revenit cu next-ul :D nu e chiar aja interesant dar urmeaza parti mai bune, insa vreau sa va tin putin in suspans:D. A trebuit sa il scriu din nou ca aseara cand il scriam s-a luat curentul :zuppy15: si am pierdut tot:s:
Lectura placuta :*

Partea III (din perspective lui Temari)
Eram in padurea cea mai apropiata de Konoha mergeam incet parca vrand sa lungesc si mai mult drumul care ma facea sa inebunesc. La un moment dat simt ca cineva ma urmareste. Nu l-am bagat in seama vrand sa vad ce doreste. Mergeam mai repede stand cu ochii in patru si cercetand fiecare particica vizibila mie, a padurii. Dupa un mers linistit care acum devenise alergat, ma opresc incetisor si cu o voce linistita vorbesc:
- Cine e acolo?? Am zis eu punand mana pe evantaiul pe care il caram mereu dupa mine oriunde mergeam.
- Mai mai mai, se pare ca in ziua de azi nu mai poti lua prin surprindere o domnisoara! In timp cel ce zise asta iesi dintr-un tufis de pe marginea drumului. Avea pe fata un zambet pervers care ma dus cu gandul la cuvintele “Am dat de bucluc”
- Cine esti si ce vrei?
- Nu conteaza, insa nu vrei sa te prezinti tu mai intai?
Tipul care tocmai aparuse in fata mea era imbracat intro pereche de pantaloni gri uzati si un tricou verde deschis, iar peste acestea o pelerine maronie, ce mai combinatie, bandana de pe frunte nu se vedea clar fiind acoperita de o palarie “in ton” cu pelerina si de parul negru si lung.In mana tinea o sabie scurta si tocita. Ma gandeam ca este vreun hot.
- Tu chiar vrei sa faci cunostinta cu evantaiul meu?
Barbatul exploda in ras:
- Evantai? Crezi ca imi este frica de un evantai? Ce poate sa imi faca? O mica briza de vant?
Rasul lui era enervant si ma facea sa explodez.
- Cum se poate ca o domnisoara asa dragta ca tine sa umble singura printr-o asemenea padure intunecoasa si plina de cine stie ce fiare care te-ar putea rani?
- Acea fiara cred ca ai putea fi tu insa nu prea cred ca ma poti rani!
- Asta mai vedem.
Barbatul incepu sa alerge indreptand sabia catre mine. Cu un minim efort sar in crengile unui copac si zambesc in sinea mea stiind ca acel tip nu va reusi sa ma prinda sau sa ma atinga.
Nu mai astept si scot evantaiul. Ajutata de ambele maini il fac sa se miste din spate in fata creend o briza puternica care in calea ei a distrus toti copacii facandul pe tip sa “zboare” un kilometru in spate si sa se izbeasca de un pom care s-a darmat din cauza presiuni aplicate asupra lui.
Chiar asa de usor se lasase infrant? Dupa ce briza s-a terminat sar din copac si aterizez ca o ballerina pe drumul care acum era plin de trunchiuri de pomi. Ma duc sa vad daca tipul plecase dar spre surprinderea mea, acesta era inconstient si statea intins pe jos in mijlocul fostului drum.
- Sper ca ti-a placut briza “mica” cu care te-am racorit! Zambesc sarcastic si plec de langa el continuandu-mi drumul care in curand va lua sfarsit.
Vedeam portile mari din fier si gardul inalt care inconjurau satul, vedeam si cateva personae care stateau in fata porti si care vorbeau intre ele. Apropiindu-ma vad ca acele perosane erau Shikamaru si cei doi gardieni de la poarta pe care ii cunosteam si ii vazusem de nenumarate ori.

Shikamaru: Stateam in fata portilor si ma uitam cum ea se apropie cu pasi repezi. Unul dintre gardieni, sopti catre mine cu un zambet pe buze :
- Iti vine prietena ! Chicoti el.
Nu l-am bagat in seama si am oftat. In cele din urma a ajuns in fata mea si ma salutat. Cu aceiasi plictiseala i-am raspuns la salut si am plecat impreuna catre casa.
- Deci, Unde voi sta de data aceasta? Intreba ea cu voce slaba si schitand un zambet larg.
- Ai sa vezi cand ajungem! Am raspuns eu.
Nici unul din noi nu scotea nici o vorba, mergeam alene cu mainile in buzunar iar ea isi tinea mainile la piept si chicotea.
- Ce este asa de amuzant? Am vrut eu sa stiu.
- Tu, zise zambind si mai tare. Mai mereu te vad adancit in ganduri fara nici o expresie pe fata, ai putea sa te comporti si tu mai frumos in prezenta unei domnisoare.
- Ce ar trebui sa fac ?
- In primul rand sa ma anunti si pe mine unde am sa imi petrec zilele in care voi sta aici si in al doilea rand sa nu mai stai chiar asa de mult pe ganduri si sa vorbesti cu mine.
- Si despre ce marog ar trebui sa vorbim?
- Pai nu stiu dar subiectul “Unde am sa stau eu” mi-se pare o tema buna de discutat.
Oftez usor si incep sa ii explic situatia. Ea asculta tot fara sa scoata nici un sunet si fara sa arate vre-o expresie faciala.
- Am ajuns! Zic eu statnd in fata casei si uitandu-ma la cerul senin.