02-01-2011, 10:55 PM
love
-Buna Mira. El se aseza pe pat, iar ea se aseza pe scaunelul din fata masutei de toaleta periindu-si parul. In timp ce ea povesti despre ziua pe care a avut-o si toate intimplarile, Vladimir o privea cu o adiere de placere, ii venea sa mearga sa o sarute, avea glasul ca unui mic clopotel. Pe buze ii aparu un mic zimbet cind ii veni diferite imagini cu ea, dar apoi isi reveni la realitate cind ea striga la el.
-Vladimir...eu vorbesc cu paretii?
-Nu...eu te ascult...inca foarte atent, spuse putin ironic.
-Hei, termina... eu iti spun ca am avut o zi grea iar tu nici macar nu ma aculti, se intrista putin, dar exagera pentru atentia lui.
-Gata, se ridica de pe pat mergind linga incercind sa o linisteasca, nu se va mai intimpla mica mea suparacioasa.Lua peria si incepu sa-i perie parul care era matasos si frumos mirositor.
Dupa citeva minute de tacere, ea spuse incet.
-Nu sunt...suparacioasa...doar ca ma-m saturat sa tot vorbesc cu paretii...nimeni nu ma asculta...niciodata de parca as fi invizibila. Vladimir lasa peria pe masa apoi intoarse scaunul, ca ea sa se afle cu fata la el. Ea avea privirea aplecata, iar el se aseza pe un alt scaun in fata ei. Cu degetul de la mina dreapta se juca pe pielea ei de pe brat se ridica apoi cobori, de parca ar fi fost un maniac cu prada sa.
-Eu am fost atent la ce ai spus...doar ca...la un moment... am fost furat de frumusetea ta. La auzul acestor cuvinte ea isi ridica incet privirea cu un mic zimbet, iar camera se transforma intr-o mica cupola in mijlocul unui ocean albstru cu nuanta de portocaliu din cauza soarelui care apunea.
-Eu nu sunt frumoasa, totul in jur se intuneca si se transforma intr-o pestera plina de flacari ea se ridica speriata si veni linga el, adincindu-se in bratele lui.
-Ce s-a intimplat? Spuse ea speriata.
-Nu trebue sa gindesti asa, fiecare e frumos in felul sau. Atunci aparu din nou camera. Ea se trinti pe pat. Iar el veni linga ea, rugind-o sa mai spuna ceva. Iar ea incepu sa-si povesteasca intreaga sa viata. Cu fiecare cuvint, rasuflare, fiecare bataie de inima, fiecare zimbet, in sufletul lui Vladimir inrosea o parte dintr-o petala, pina cind acea petala impreauna cu alta formau un boboc de trandafir. Bobocul era dragostea lui pentru ea, si cu fiecare secunda se facea din ce in ce mai frumos. Dupa ce Mira obosise si-si dadu seama ca numai ea vorbise il ruga sa spuna si el cea mai facut de-a rindul anilor.
-Eu... nu am facut nimic...am asteptat...apoi el ii trecu cu mina prin par, ea era intinsa pe spate iar el era in partea stinga a ei, avea capul rezemat in mina dreapta.
-Ce ai asteptat? El nu mai spuse nimic, dar se apropie din ce in ce mai mult de ea, pina cind buzele lui se atinsera de ale ei. O saruta incet, pasional, delicat de parca ar avea in mina cel mai fragil lucru, fiindui frica sa nu se strice. Ea inchise usor ochii savurind fiecare secunda, era magic. La un moment in camera aparu o lumina rosie micuta iar micul boboc, de pe masuta ei inflori intr-un trandafir minunat care se ridica incet la citiva cm de la masuta raminind acolo incepind sa se roteasca foarte incet emanind o lumina rosie, si putin sclipici. La fel si intimpla si cu bobocul din sufletul lui, doar ca la el era albastru. Ochii lui se facura albastri. Vladimir intrerup-se sarutul cu o dorinta arzatoare, se uitara unul in ochii celuilalt. El se puse peste ea. Incepind sa o sarute, iar ea ii raspunse, mina lui cobori pe piciorul ei, iar ea incet ii desfacu camasa, apoi el o dadu jos. Din citeva miscari nu mai avea nimic pe ea. O saruta pasional, coborind pe git. Camera se facu o insula in aer. O patrunse usor iar ea scoase un mic tipat.
-Relaxeaza-te...lacrimile nu intirziasera, si incepu sa ploua. O ploaie calda.
-Opreste-te...dar el nu o asculta. Pentru el era prima oara cind insfirsit avea sentimentul ca traieste, nu vroia sa opreasca acel moment. Dupa citeva ore, ea dormea in camera ei, iar el era pe tavan privind-o, dupa citeva minute el o saruta pe frunte disparind in ceata ochilor ei.
-Buna Mira. El se aseza pe pat, iar ea se aseza pe scaunelul din fata masutei de toaleta periindu-si parul. In timp ce ea povesti despre ziua pe care a avut-o si toate intimplarile, Vladimir o privea cu o adiere de placere, ii venea sa mearga sa o sarute, avea glasul ca unui mic clopotel. Pe buze ii aparu un mic zimbet cind ii veni diferite imagini cu ea, dar apoi isi reveni la realitate cind ea striga la el.
-Vladimir...eu vorbesc cu paretii?
-Nu...eu te ascult...inca foarte atent, spuse putin ironic.
-Hei, termina... eu iti spun ca am avut o zi grea iar tu nici macar nu ma aculti, se intrista putin, dar exagera pentru atentia lui.
-Gata, se ridica de pe pat mergind linga incercind sa o linisteasca, nu se va mai intimpla mica mea suparacioasa.Lua peria si incepu sa-i perie parul care era matasos si frumos mirositor.
Dupa citeva minute de tacere, ea spuse incet.
-Nu sunt...suparacioasa...doar ca ma-m saturat sa tot vorbesc cu paretii...nimeni nu ma asculta...niciodata de parca as fi invizibila. Vladimir lasa peria pe masa apoi intoarse scaunul, ca ea sa se afle cu fata la el. Ea avea privirea aplecata, iar el se aseza pe un alt scaun in fata ei. Cu degetul de la mina dreapta se juca pe pielea ei de pe brat se ridica apoi cobori, de parca ar fi fost un maniac cu prada sa.
-Eu am fost atent la ce ai spus...doar ca...la un moment... am fost furat de frumusetea ta. La auzul acestor cuvinte ea isi ridica incet privirea cu un mic zimbet, iar camera se transforma intr-o mica cupola in mijlocul unui ocean albstru cu nuanta de portocaliu din cauza soarelui care apunea.
-Eu nu sunt frumoasa, totul in jur se intuneca si se transforma intr-o pestera plina de flacari ea se ridica speriata si veni linga el, adincindu-se in bratele lui.
-Ce s-a intimplat? Spuse ea speriata.
-Nu trebue sa gindesti asa, fiecare e frumos in felul sau. Atunci aparu din nou camera. Ea se trinti pe pat. Iar el veni linga ea, rugind-o sa mai spuna ceva. Iar ea incepu sa-si povesteasca intreaga sa viata. Cu fiecare cuvint, rasuflare, fiecare bataie de inima, fiecare zimbet, in sufletul lui Vladimir inrosea o parte dintr-o petala, pina cind acea petala impreauna cu alta formau un boboc de trandafir. Bobocul era dragostea lui pentru ea, si cu fiecare secunda se facea din ce in ce mai frumos. Dupa ce Mira obosise si-si dadu seama ca numai ea vorbise il ruga sa spuna si el cea mai facut de-a rindul anilor.
-Eu... nu am facut nimic...am asteptat...apoi el ii trecu cu mina prin par, ea era intinsa pe spate iar el era in partea stinga a ei, avea capul rezemat in mina dreapta.
-Ce ai asteptat? El nu mai spuse nimic, dar se apropie din ce in ce mai mult de ea, pina cind buzele lui se atinsera de ale ei. O saruta incet, pasional, delicat de parca ar avea in mina cel mai fragil lucru, fiindui frica sa nu se strice. Ea inchise usor ochii savurind fiecare secunda, era magic. La un moment in camera aparu o lumina rosie micuta iar micul boboc, de pe masuta ei inflori intr-un trandafir minunat care se ridica incet la citiva cm de la masuta raminind acolo incepind sa se roteasca foarte incet emanind o lumina rosie, si putin sclipici. La fel si intimpla si cu bobocul din sufletul lui, doar ca la el era albastru. Ochii lui se facura albastri. Vladimir intrerup-se sarutul cu o dorinta arzatoare, se uitara unul in ochii celuilalt. El se puse peste ea. Incepind sa o sarute, iar ea ii raspunse, mina lui cobori pe piciorul ei, iar ea incet ii desfacu camasa, apoi el o dadu jos. Din citeva miscari nu mai avea nimic pe ea. O saruta pasional, coborind pe git. Camera se facu o insula in aer. O patrunse usor iar ea scoase un mic tipat.
-Relaxeaza-te...lacrimile nu intirziasera, si incepu sa ploua. O ploaie calda.
-Opreste-te...dar el nu o asculta. Pentru el era prima oara cind insfirsit avea sentimentul ca traieste, nu vroia sa opreasca acel moment. Dupa citeva ore, ea dormea in camera ei, iar el era pe tavan privind-o, dupa citeva minute el o saruta pe frunte disparind in ceata ochilor ei.