02-01-2011, 11:31 AM
Capitolul 5
Dupa o ora Sakura coboara sa vorbeasca cu tatal ei. Nu stia despre ce ar putea fi vorba, insa spera ca acesta sa nu fie suparat fiindca a intarziat. Aceasta inainta pe holurile intreminable ajungand in living. Nimeni nu era acolo. Tanara a cautat in bucatarie sperand sa o gaseasca pe mama ei insa in zadar. Fata s-a uitat prin casa dupa un bilet lasat de parinti, in caz ca au plecat undeva in timp ce ea dormea, dar nu a gasit nimic. Aceasta a tresarit cand a auzit de afara niste voci cunoscute. Sakura iese din casa si observa ca parintii ei stateau in foisor si discutau.
-Vad ca in sfarsit te-ai hotarat sa ni te alaturi, scumpo!
-Da… despre ce doreai sa vorbim, tata?
Acestuia ii placea la nebunie sa-si tina fiica in suspans, desi ii era cunoscut faptul ca Sakurei nu ii placea deloc asta. El se mai uita putin la sotia lui pana se hotaraste sa nu o mai lase pe tanara sa astepte.
-Am o veste care sper ca te va bucura. Am fost invitati la o petrecere sambata seara. Petrecere organizata de unul dintre cei mai importanti oamenii de afaceri din Tokyo. Mai bine zis de o firma concurenta.
Sakurei i se parea o coincidenta prea mare: petrecere, sambata seara, oameni de afaceri… deja era prea mult. Aceasta isi ia inima in dinti si intreaba:
-Cine mai exact organizeaza aceasta petrecere?
-Familia Uchiha. De ce intrebi?
Ochii verzi ai fetei s-au marit dintr-odata si a incercat sa afiseze un zambet, chiar daca unul fals.
-Intrebam din curiozitate, nimic important! Spune Sakura razand nervos.
-Ti-am spus ca te comporti ciudat in ultimul timp?
-Eee… nu chiar. Mai vrei sa-mi spui ceva sau pot sa plec?
-Ma gandeam ca poate stai cu noi sa admiri privelistea, dar observ ca tinerii din ziua de azi nu mai sunt intersati de astfel de lucruri. Asta este…
Sakura pleaca fara sa se lase induiosata de vorbele tatalui sau. Credea ca daca mai sta acolo chiar si o secunda s-ar putea da de gol. Aceasta s-a asigurat ca a iesit din raza vizuala a parintilor si s-a sprijinit de unul dintre peretii casei. Simtea cum i se inmoaie picioarele. Era foarte nehotarata. Oare trebuie sa-i spuna brunetului sau nu ca ea si familia ei sunt invitati la petrecere in calitate de rivali? Nu putea sa gaseasca raspunsul la aceasta intrebare. Deja era pre mult pentru o zi. Aceasta incearca sa se adune si intra in casa indreptandu-se spre camera ei. Odata ajunsa, pune mana pe telefonul care statea pe noptiera alaturi de o vaza cu trandafiri galbeni. Cauta in lista lunga cu numere de telefon pana ajunge la Sasuke insa renunta inainte de a suna. Tanara se duce la baie si lasa sa curga apa in jacuzzi. Aceasta ridica o sticla de spumant cu aroma de crin alb si toarna putin din el sub jetul de apa. Peste 20 de minute de asteptare Sakura intra in cada cu apa calduta. Chiar daca incearca sa-si goleasca mintea si sa relaxeze, gandurile ii zboara imediat la brunet.
Adolescenta paseste afara din jacuzzi si se infasoara intr-un prosop roz de bumbac. Se apropie de oglinga si isi trece mana prin parul ei roz, lung pana la talie. Tanara se schimba intr-o camasa de noapte verde, scurta, usor transparenta dupa care se intinde in pat, adormind.
A doua zi soarele straluceste mai puternic decat in ziua precedenta. Vantul adie usor imprastiind frunzele uscate. Afara nu se mai auzeau trilurile pasarelelor de odata. Noaptea a fost un sfetnic bun pentru Sakura. Ea stia exact ce are de facut in legatura cu petrecerea organizata de parintii lui Sasuke. Fata se scoala incet din pat, frecandu-si usor ochii verzi ca iarba. Aceasta priveste cateva minute pe fereastra admirand peisajul de toamna. Tanara se pregateste de scoala ca deobicei. Ea se imbraca cu o pereche de blugi dechisi la culoare, un tricou turcoaz, fara maneci, prins dupa gat si o pereche de balerini turcoaz. Isi lasa parul desprins si foloseste o clama in forma de floare, roz pentru a-i opri suvitele rebele sa-i intre in ochi. Sakura coboara scarile indreptandu-se spre bucatarie pentru a bea un pahar cu suc de portocale.
Dupa jumatate de ora ajunge in curtea scolii unde o zareste pe prietena ei.
-Buna Sakura! Ce mai faci?
-Bine fac, Hinata! Tu ce faci?
-Ma gandeam sa-l intreb pe Naruto daca vrea sa iesim in oras dupa ore, insa nu cred ca va dori sa mergem.
-Sunt sigura ca ii va placea sa iasa in oras cu tine! Incearca si vei vedea!
-Multumesc! Ma duc sa-l intreb!
Sakura o privea pe colega ei cum se indeparta cand deodata simte cum o mana calda o apuca de brat. Cand se intoarce, ochii ei se intalnesc cu cei ai baiatului care este stapan pe gandurile ei.
-Buna dimineata, Sasuke!
-Buna dimineata! Stii… eu vroiam sa te intreb ceva. Spune brunetul uitandu-se in pamant.
-Sunt numai urechi.
-Adica, ma gandeam ca poate… stii tu, ai vrea ca tu sa fii cea care ma insoteste la petrecere.
-Imi pare extrem de rau, Sasuke! Problema este ca nu pot.
Tanarul ridica brusc capul privind-o mirat pe rozalie.
-De ce nu? Intreaba Sasuke confuz. Eu inca de cand te-am vazut am simtit ca tu esti acea fata speciala de care am nevoie.
-Parintii m-au anuntat ieri ca avem ceva important de facut sambata seara. Te rog sa nu te superi pe mine.
-Nu ma supar, e in regula…Mergem in clasa?
-Bine…
Acestea fiind spuse toti elevii au intrat in scoala. Dupa 10 minute profesorul de istorie intra in clasa si incepe sa predea lectia. Desi Sasuke nu recunostea, acesta era dezamagit ca Sakura nu ii va fi alaturi. Tanara il mai privea din cand in cand pe brunet care isi framanta mainile uitandu-se in gol. Acesta era total absent la tot ce se intampa in clasa.
Dupe ce ora plictisitoare de istorie se terminase, aproape toti adolescentii au iesit in curtea scolii pentru a lua o gura de aer. Sasuke statea in banca lui gandindu-se la petrecerea care va avea loc peste doua zile. Timpul trecuse si el inca nu avea o partenera. Singura fata care era pe gustul lui, singura fata la care tinea nu era disponibila in acea seara. Deodata acesta isi atinteste privirea asupra unei fete cu parul blond prins intr-o coada si ochii albastri care se uita la el de ceva vreme si care ii facea cu ochiul. Tanara, pe numele ei Ino, se apropie incet de brunet asezandu-se langa el.
-Buna, frumosule! Cum de un baiat atat de atragator ca tine sta singur? Intreaba Ino cu o voce senzuala.
„Am pretentia sa gasesti o fata cu aceeasi situatie materiala ca si noi.†Cuvintele tatalui sau ii rasunau in minte lui Sasuke. Realizand ca nu mai are suficient timp la dispozitie si ca trebuie sa indeplineasca conditia pusa de tatal sau, Sasuke i se adreseaza blondei…
Dupa o ora Sakura coboara sa vorbeasca cu tatal ei. Nu stia despre ce ar putea fi vorba, insa spera ca acesta sa nu fie suparat fiindca a intarziat. Aceasta inainta pe holurile intreminable ajungand in living. Nimeni nu era acolo. Tanara a cautat in bucatarie sperand sa o gaseasca pe mama ei insa in zadar. Fata s-a uitat prin casa dupa un bilet lasat de parinti, in caz ca au plecat undeva in timp ce ea dormea, dar nu a gasit nimic. Aceasta a tresarit cand a auzit de afara niste voci cunoscute. Sakura iese din casa si observa ca parintii ei stateau in foisor si discutau.
-Vad ca in sfarsit te-ai hotarat sa ni te alaturi, scumpo!
-Da… despre ce doreai sa vorbim, tata?
Acestuia ii placea la nebunie sa-si tina fiica in suspans, desi ii era cunoscut faptul ca Sakurei nu ii placea deloc asta. El se mai uita putin la sotia lui pana se hotaraste sa nu o mai lase pe tanara sa astepte.
-Am o veste care sper ca te va bucura. Am fost invitati la o petrecere sambata seara. Petrecere organizata de unul dintre cei mai importanti oamenii de afaceri din Tokyo. Mai bine zis de o firma concurenta.
Sakurei i se parea o coincidenta prea mare: petrecere, sambata seara, oameni de afaceri… deja era prea mult. Aceasta isi ia inima in dinti si intreaba:
-Cine mai exact organizeaza aceasta petrecere?
-Familia Uchiha. De ce intrebi?
Ochii verzi ai fetei s-au marit dintr-odata si a incercat sa afiseze un zambet, chiar daca unul fals.
-Intrebam din curiozitate, nimic important! Spune Sakura razand nervos.
-Ti-am spus ca te comporti ciudat in ultimul timp?
-Eee… nu chiar. Mai vrei sa-mi spui ceva sau pot sa plec?
-Ma gandeam ca poate stai cu noi sa admiri privelistea, dar observ ca tinerii din ziua de azi nu mai sunt intersati de astfel de lucruri. Asta este…
Sakura pleaca fara sa se lase induiosata de vorbele tatalui sau. Credea ca daca mai sta acolo chiar si o secunda s-ar putea da de gol. Aceasta s-a asigurat ca a iesit din raza vizuala a parintilor si s-a sprijinit de unul dintre peretii casei. Simtea cum i se inmoaie picioarele. Era foarte nehotarata. Oare trebuie sa-i spuna brunetului sau nu ca ea si familia ei sunt invitati la petrecere in calitate de rivali? Nu putea sa gaseasca raspunsul la aceasta intrebare. Deja era pre mult pentru o zi. Aceasta incearca sa se adune si intra in casa indreptandu-se spre camera ei. Odata ajunsa, pune mana pe telefonul care statea pe noptiera alaturi de o vaza cu trandafiri galbeni. Cauta in lista lunga cu numere de telefon pana ajunge la Sasuke insa renunta inainte de a suna. Tanara se duce la baie si lasa sa curga apa in jacuzzi. Aceasta ridica o sticla de spumant cu aroma de crin alb si toarna putin din el sub jetul de apa. Peste 20 de minute de asteptare Sakura intra in cada cu apa calduta. Chiar daca incearca sa-si goleasca mintea si sa relaxeze, gandurile ii zboara imediat la brunet.
Adolescenta paseste afara din jacuzzi si se infasoara intr-un prosop roz de bumbac. Se apropie de oglinga si isi trece mana prin parul ei roz, lung pana la talie. Tanara se schimba intr-o camasa de noapte verde, scurta, usor transparenta dupa care se intinde in pat, adormind.
A doua zi soarele straluceste mai puternic decat in ziua precedenta. Vantul adie usor imprastiind frunzele uscate. Afara nu se mai auzeau trilurile pasarelelor de odata. Noaptea a fost un sfetnic bun pentru Sakura. Ea stia exact ce are de facut in legatura cu petrecerea organizata de parintii lui Sasuke. Fata se scoala incet din pat, frecandu-si usor ochii verzi ca iarba. Aceasta priveste cateva minute pe fereastra admirand peisajul de toamna. Tanara se pregateste de scoala ca deobicei. Ea se imbraca cu o pereche de blugi dechisi la culoare, un tricou turcoaz, fara maneci, prins dupa gat si o pereche de balerini turcoaz. Isi lasa parul desprins si foloseste o clama in forma de floare, roz pentru a-i opri suvitele rebele sa-i intre in ochi. Sakura coboara scarile indreptandu-se spre bucatarie pentru a bea un pahar cu suc de portocale.
Dupa jumatate de ora ajunge in curtea scolii unde o zareste pe prietena ei.
-Buna Sakura! Ce mai faci?
-Bine fac, Hinata! Tu ce faci?
-Ma gandeam sa-l intreb pe Naruto daca vrea sa iesim in oras dupa ore, insa nu cred ca va dori sa mergem.
-Sunt sigura ca ii va placea sa iasa in oras cu tine! Incearca si vei vedea!
-Multumesc! Ma duc sa-l intreb!
Sakura o privea pe colega ei cum se indeparta cand deodata simte cum o mana calda o apuca de brat. Cand se intoarce, ochii ei se intalnesc cu cei ai baiatului care este stapan pe gandurile ei.
-Buna dimineata, Sasuke!
-Buna dimineata! Stii… eu vroiam sa te intreb ceva. Spune brunetul uitandu-se in pamant.
-Sunt numai urechi.
-Adica, ma gandeam ca poate… stii tu, ai vrea ca tu sa fii cea care ma insoteste la petrecere.
-Imi pare extrem de rau, Sasuke! Problema este ca nu pot.
Tanarul ridica brusc capul privind-o mirat pe rozalie.
-De ce nu? Intreaba Sasuke confuz. Eu inca de cand te-am vazut am simtit ca tu esti acea fata speciala de care am nevoie.
-Parintii m-au anuntat ieri ca avem ceva important de facut sambata seara. Te rog sa nu te superi pe mine.
-Nu ma supar, e in regula…Mergem in clasa?
-Bine…
Acestea fiind spuse toti elevii au intrat in scoala. Dupa 10 minute profesorul de istorie intra in clasa si incepe sa predea lectia. Desi Sasuke nu recunostea, acesta era dezamagit ca Sakura nu ii va fi alaturi. Tanara il mai privea din cand in cand pe brunet care isi framanta mainile uitandu-se in gol. Acesta era total absent la tot ce se intampa in clasa.
Dupe ce ora plictisitoare de istorie se terminase, aproape toti adolescentii au iesit in curtea scolii pentru a lua o gura de aer. Sasuke statea in banca lui gandindu-se la petrecerea care va avea loc peste doua zile. Timpul trecuse si el inca nu avea o partenera. Singura fata care era pe gustul lui, singura fata la care tinea nu era disponibila in acea seara. Deodata acesta isi atinteste privirea asupra unei fete cu parul blond prins intr-o coada si ochii albastri care se uita la el de ceva vreme si care ii facea cu ochiul. Tanara, pe numele ei Ino, se apropie incet de brunet asezandu-se langa el.
-Buna, frumosule! Cum de un baiat atat de atragator ca tine sta singur? Intreaba Ino cu o voce senzuala.
„Am pretentia sa gasesti o fata cu aceeasi situatie materiala ca si noi.†Cuvintele tatalui sau ii rasunau in minte lui Sasuke. Realizand ca nu mai are suficient timp la dispozitie si ca trebuie sa indeplineasca conditia pusa de tatal sau, Sasuke i se adreseaza blondei…