Yuki's oneshots!

[Juliette]

Prefer sa deschid unul si bun decat sa fac pentru fiecare oneshot cate-un topic; sa deschid, pardon.
Well, banuiesc ca am voie sa postez si oneshot-uri, dar si ficuri. La fic mai trebuie sa ma gandesc, sa-mi aleg unul din cele vechi si sa le postez. Incep cu unul aici, nu cu toate deodata; nu-mi permite timpul, plus ca vreo doua din ele sunt neterminate.
Oneshot-uri vechi o sa postez, dar si mai noi, sa zic. Astept pareri bune, dar si critici; nu ma supar! Orice critica cu scopul de a ma ajuta e binevenita! Nu sunt perfecta, sunt constienta de asta, asa ca... lectura placuta si astept pareri!


Ultima mea proza scrisa pe forumul pe care mai activez. Titlul m-a ajutat un coleg de facultate sa-l aleg, iar proza era initial scrisa pentru un concurs, dar nu a fost primita dintr-un motiv banal, dar ma rog. Nu mai conteaza. Are greseli, ce-i drept, dar imi place cum a iesit si e speciala pentru mine.
Titlul prozei: What once we had..

Marea ÅŸi unica mea dragoste,

• ÃŽÅ£i mai aduci aminte acele zile în care-Å£i spuneam ce-mi doresc cel mai ÅŸi cel mai mult?
  Îţi mai aduci aminte clipele frumoase pe care le petreceam împreună, nopţile pe care le pierdeam de fiecare dată şi-n care vorbeam orice? Voiam să petrec mai mult timp cu tine şi să nu ratez nici măcar un minut. Şi tu, de fiecare dată, îmi acceptai provocările şi făceai ce voiam eu, iar eu eram mai mult decât încântată. Îmi zâmbeai, iar inima-mi tresărea la fiecare zâmbet pe care mi-l arătai. Doar eu aveam voie să-ţi văd chipul angelic şi doar tu aveai acces la inima şi adevărata mea personalitate. Parcă aveam amândoi 15,16 ani. Nu conta, pentru noi cel puţin.
  Erau singurele zile când ne puteam exprima fericirea şi ne puteam face noi amintiri. Erau singurele momente de fericire şi nimeni nu ne-o putea strica. Uitam de toate problemele din viaţă, nu ne mai gândeam la şcoală şi pur şi simplu, îi ignoram pe toţi cei din jurul nostru. Chiar şi pe cei de pe stradă, când treceam pe lângă ei atunci când ne plimbam. Eram doar noi doi şi Dumnezeu care ne veghea de Sus. Pentru restul, existent în această lume, nu acordam importanţă. Eram cea mai fericită când ne plimbam şi vorbeam vrute şi nevrute, iar tu îmi răspundeai mereu şi erai atent şi pe unde traversam. Aveai grijă să nu mă lovească cineva. Mă protejeai şi mă ţineai strâns de mână. Şi eu continuam să merg, trăgându-te după mine. Cele mai frumoase amintiri din viaţa mea sunt reprezentate de vacanţele mici sau mari pe care le petreceam împreună.
  Şi timpul trece, iar mie-mi convine. Aştepţi cu nerăbdarea la fel de mare ca şi a mea, să ne revedem. Te gândeşti cu ce să mă mai surprinzi, iar eu mă pregătesc să mă descarc, căci prea multe s-au acumulat in ultimele săptămâni. Şi chiar dacă vorbim zilnic la telefon sau pe messenger, tot mai mult mă descarc când eşti lângă mine, pentru că-n acel moment, ştiu că mă vei strânge puternic în braţe şi mă vei săruta.
  Mi-e dor de tine, de timpul pe care-l petrecem împreună. Parcă ne rupem complet de realitate şi ne întoarcem în unicul univers în care doar noi doi avem accesul. Mi-e dor de privirea ta caldă şi de îmbrăţişarea ta puternică care-mi oferă siguranţă. Mi-e dor să mă cuibăresc în braţele tale protectoare şi să mă lipesc de pieptul tău, de corpul tău cald, aşa cum fac de fiecare dată. Eu, micuţă şi firavă, pe lângă tine, puternic şi afectuos numai cu mine. Mi-e dor de zâmbetul tău dulce şi de vocea ta melodioasă care-mi încântă urechile şi-mi ajunge până la inimă. Mi-e dor de nopţile pe care le petreceam împreună şi de dovezile pe care mi le dădeai de fiecare dată când făceam dragoste. Mi-e dor de acele doua cuvinte pe care numai tu ai dreptul să mi le spui.
  Abia aştept să ne revedem. Să facem, din nou, amintiri şi să ne gândim cu ele la drag peste zece, douăzeci de ani. Poate chiar şi mai mult.
  Te iubesc nespus de mult. Iubirea mea nu are limite. În curând, o să te pot îmbrăţişa, iar tu o să-mi spui ceea ce vreau să aud numai de la tine: te iubesc!

Cu drag,
A ta zăpăcită şi adorabilă iubită.