Sarutul trandafirului [ YAOI ]

[Hasamy lost vampire]

Capitolul XXVI

-Pivinta? intreaba Kaoru speriat amintindu-si o amintire urata din copilarie.
-Urmeaza-ma! il indeamna insotitorul lui.
Jakob porni spre usa, dar Kaoru nu facu nici o miscare. I era frica de pivnite si orice i-ar face nu ar intra. Barbatul se uita in spate, fiind sigur daca ca-l urmareste, dar fu dezamagit cand il vazu ca sta in loc.
-Ce s-a intamplat? Vino! Nu am timp de prosti!
-Nu am de gand sa intru acolo, veni raspunsul clar al baiatului. Nu exista o alta cale?
Barbatul ofta si il prinse de incheietura, tragandu-l de pa pe coridor, atunci incepu sa se zbata, vrand in alt loc, inafara de pivnita.
-Stai cuminte daca nu tu vei fi urmatoarea mea victima, il ameninta Jakob.
Trecura de pe un coridor la altul, pana ajunse in fata unei usa de fier. Inghiti un nod, fiindu-i frica de ceea ce va vedea. Barbatul apasa pe cleanta, intrand primul.
-Esti sigur ca nu poate sa cada vro scara sau stiu eu ce pentru ca sunt pana jos, se planse Kaoru.
-Sunt sigur! veni raspunsel lui.
Barbatul ii zambi si isi intoarse spre el, intinzandu-i mana.
Kaoru nu stia ce sa faca. Sa accepte sau sa stea nemiscat in fata usi, ce i se parea o idee prosteasca. Ii dadu mana, dar stia ca putea sa mearga si singur.Nu stia de ce, dar nu se simtea in pericol cand era in prajma lui, dar cabd era Jung ii era frica, deoarece nu stia ce miscare va face in continuare.
Cobora treapta cu treapta pana jos. Nu avea ce sa vezi din cauza intunericului pana la ultima unde ramase rocat. Celule cu bare de fiar si usa din acelasi material, ca la politie sau inchisoare puse paralel. In ele erau inchisi adolescenti, toti fiind baieti.
Cum putea cineva sa se comporte cu ei in felul asta? Erau si ei oameni, ce dracu! Cand il va vedea pe Jung ii va spune doua ca o sa ramana cu gura cascata.
-Bine ai venit in pivnita!
Ii dadu drumul de la mana si Jakob isi continua drumul ia Kaoru dupa el. Locul era infricasotar.
" Saraci! Primesc macar mancare? " se intreba brunetul.
Privirea celor din celule arau atintite asupra lui Kaoru curiosi, ceea ce il intimidau. Nici in clasa colegii lui nu se uitau asa la el. Erau nespalati uni dintre ei, iar uni mai curati, ceea ce insemna ca nu erau de prea mult timp aici.
Cum merse, observa o persoana care statea in mijlocul incaperi intins, acoperit cu o patura. Acesta arata mai rau decat ceilalti, iar atunci mila si groaza ce ar fi patit acel baiat era la maxim. Se apropie de celula privindu-l ingrijorat.
Isi intoarse capul spre Jakob si vru sa-i spuna ceva, dar barbatul i-o lua inainte.
-Hai sa mergem!
-Nu!
-Jung a spus sa te duc in camera.
-Nu imi pasa ce a spus, doar deschise-o! Nu vezi ca e ranit?
-Cum vrei, dar sa sti ca tu o sa ai probleme.
Barbatul lua cheia dintr-o curie de langa celula la care scrise un cod. I-o inmana si Kaoru o deschise fara sa se mai gandeasca la propria viata.
Intra inauntru, apropindu-se de baiat incet, nevrand sa-l sperie. Acesta isi ridica capul spre el, iar Kaoru observa ca era rosu la ochi. Plansese! Ce animal i-ar putea face asta? Era un om fara aparare. Se puse pup in fata lui, iar acesta se sperie si se facu ghem. Cand vru sa-l atinga, baiatul se apara, zgariendul la mana pe Kaoru.
Vazand asta, Jakob se repezi sa-l loveasca, dar Kaoru il opri, prinzandu-l de mana.
-Nu! E speriat! vorbi brunetul .
-Dar te-a ranit!
-S-a aparat! Ii este frica de voi si se apara. Cineva la violat. Scuza-mi limbajul.
Spunand asta, isi puse toata atentia asupra baiatului de langa el. Il curgea sange din rana, dar nu-i pasa. Vroia sa-l ajute! Suvitele blonde ii cadea pe fata patata de sange. Brunetul isi muta privirea spre mana acestuia care avea o rana destul de adanca. O atinse, dar blondul nu se opuse si isi puse capul pe cimentul rece. Atingere lui il calmau si era prima persoana care sa purtat frumos cu el de cand a ajuns aici. Kaoru isi inchise ochii,nestiind ce face. Era a doua oara pe ziua de azi in care simti ca cineva i gandea miscarille in locul lui, dar erau folositoare pana la urma ca dupa ce isi lua mana de pe el, rana se vindeca.
Se ridica si ii inmana cheia barbatului. Cand vru sa plece, blondul il opri, primzandu-l de pantaloni.
-Multumesc! vorbi baiatul si iesi din celula.
Jakob in tot timpul asta, ramase rocat de ce facuse Kaoru, dar si cu privirea pe man lui. Ar fi vrut sa-l muste, sa-i simta cum sangele il alunec a pe gat, dar isi opri dorinta stiind ca nu poate pentru ca blestematul ala de inel il apara. Daca se gandea mai bine, putea sa ii faca ceva.
Inchise usa si se apropie de el, prinzandu-l de incheietura si fortandu-l sa-si intoarca privirea spre el. Cu cealalta mana, prinse de maneca si o rupse, aruncand-o pe jos.
-Ce faci? ontreba Kaoru speriat de comportamentul barbatului.
Acesta nu ii lua in seama si incepu sa-i linga rana de la cot pana la incheietura facandu-l sa inroseasca. Vru sa-si traga mana, dar barbatul il trase in bratele lui.
-Acum esti al meu! ii vorbi la ureche barbatul.
Isi linse buzele la care toate privirile erau atintite asupra lor, priviri speriate, dar in acelasi timp curioase.
Kaoru incerca sa scape, dar orice ar face era in zadar si se dadu batut, lasandu-se in bratele lui. Nu era genul de persoana care sa renunte asa de repede, dar acum nu mai avea de ales si osice ar face era nefolositor.
-Trebuie sa plecam, vorbi barbatul si ii dadu drumul lingandu-se pe buze satisfacut.
Baiatul se uita la rana. Incepea sa se inchida.
-Vii? intreaba barbatul
Cand Kaoru se uita spre el, Jakob era aproape de usa.
" De ce sunt doua usi? Nu era destul una? Daca usa aia duce spre camere si de ce Jung m-a pus langa el? De ce imi sparg capul cui asta? " gandi Kaoru si isi scutura capul , uitandu-se in spate.
-Te voi salva eu! vorbi baiatul mai mult pentru el.
Fugi pana ajunse in spatele barbatului si iesira din pivnita. Mersera pe un coridor destul de lung pana in fata unei usi.
-Camera dumnavoastra, domnule! vorbi in gluma Jakob aplecandu-se ca un servitor. Si multumesc pentru donare de sange. Vampiri se vor bucura.
-Sti, nu sunt amuzant ca tine.
Deschise usa si il invita pe el primul, dupa care o inchise si pleca, lasandu-l pe Kaoru singur.
-Bine! Si unde ar trebui sa fie becul?
Din instinct puse mana pe peretele stang si il gasi, apasand pe el. Toate intrerupatoarele erau puse aproape de usa dupa cum observase. Dupa cateva cesunde, incaperea se lumina.
-Imi placea mai mult cu lumina astinsa, vorbi Kaoru vazandu-l pe Shun pe pat.
-Bine ai venit in lumea mea! vorbi roscatul coborand din pat. Kaoru se uita urat la Shun. Il urase de cand il prima data.
-Sti ce potesc persoanele care trec pe teritoriul meu? Mor! continua roscatul.
-Vezi sa nu! ii raspunse la fel de urat Kaoru.
-Prima oara mi le-ai luat pe Keito si acum il vrei si pe Jung? Cine te crezi? Regele lumi? tipa Shun .
-Nu vreau pe nici unul dintre ei. Am pe cineva so nu sti nimic despre Keito. Nu e prost cum spui tu si nu stiu ce a vazut la tine. Tu crezi cai ai pe amandoi la degetul mic, dar este chiar invers. Te folosescdoar c a pe o papusa. Nu valorezi nimic pentru ei!

Imi pare rau ca sunt greseli, dar ma doare capul si nu prea pot sa le corestez pe toate.