Sarutul trandafirului [ YAOI ]

[Hasamy lost vampire]

Capitolul XVI

Pornira inainte si se afunda in inima padurii, oprindu-se la adapostul unui luminis.
Se asezara la umbra unui copac si ramasera cateva minute in liniste.
-E atat mai frumos aici. E locul meu preferat din intreaga padure. Cand vin aici, ma simt atat de linistit. As vrea sa fie ca acum, fara zgomotul masinilor si mirosul de benzina, vorbi barbatul, in timp ce admira peisajul.
Inspira adanc, dupa care isi muta privirea spre Kaoru. Pentru el, baiatul incepu sa devina o persoana fara de care nu putea trei. Nu isi putea imagina i zi fara el.
Ofta adanc si inchise ochii pentru a asculta sunetul naturii.
Brunetul se apropie de el ingrijorat. Cand fata lui era la doar cativa cenrtimetri de cea abarbatului. Natsuhi isi dechise ochii si il stranse in brate pe baiat.
Deodata , intr-o tufa din spatele lor se auzi fasnetul unor frunze. Inima lui Kaoru incepu sa-i bata cu putere in piept. Se stranse mai aproape de Natsuhi, pea carui chip aparu un zambet viclean. Desi stia ce se afla de partea cealalta, vroia sa profite din plin de acea situatie.
Isi apropie fata de orechia baiatului, soptindu-i:
-Iti place sa fi aproape de mine? Sunt sigur!
Fosnetul deveni din ce in ce mai puternic si spaima baiatului crestea in fiecare secunda. Parca uitase ca era la gatul cui era. Isi incolaci bratele in jurul taliei brunetului, apropindu-se si mai mult de el, in timp ce mintea lui Kaoru imbla prin locurile inca necunoscute. Nu se putea conecentra decat la acel fasait si isi imagina ingrozitoarea creatura ce va iesi de acolo, cu coltii ascutiti ranjindu-i in fata si sfasindu-i toata carnea de pe maini. Vedea creatura cum il devora si, cand zgomotul se auzi mai aproape de el, simtea cum inima i se opreste in loc si sangele ii ingheata in vene.
Deodata, zgomotul inceta si un iepuras dragut isi facu aparitia din tufa. Ii privi pe amandoi cu ochii acei albastrii si mari, dupa care incepu sa alerge in directia opusa.
Cand il vazu, Kaoru nu mai stia ce sa creada. Serios, ii fusese frica de un iepure? Cat de prost putea fi?
Simti ceva rece pe gat si observa ca e in bratele lui Natsuhi. Barbatul il saruta usor pe gat si ii trasa cu limba marginea urechii. Se zbatu sa iasa din stransoarea lui, dar renunta vazand ca nu reuseste.
-Ce crezi ca faci?
Barbatul ii ridica barbia in incercarea de al saruta. Insa nu reusi, deoarece vocea lui Shun il facu sa tresare. Temandu-se ca roscatul ii va vrdea, se rotogollira pana dupa tufa din care apruse ierurasul. Natsuhi scoase un geamat de durere cand spatele lui facu contact agresiv cu pamantul. Chipurile le erau atat dr aproape incat baiatul ii simtea respiratia pe frunte si ii vrdea pieptul larg cum se ridica si cobora in ritm alert. Statea cu o mana pe pieptul acestuia sprijindu-se se o piatra cenusie.
-Imi pare ... incepu Kaoru, dar nu reusi sa termine , deoarece acea piatra era de fapt un melc, moment in care cochilia crustaceului se crapa sub greutatea lui si mana ii aluneca intr-om parte. Buzele lui ateriza peste cele ale lui Natsuhi, intr-un sarut dulce si bland.
Obrajii lui Kaoru erau acum de un rosu sangeriu si ochii larg deschisi ai acestuia priveau chipul palid al barbatului. Desi, la inceput, acea atingere umeda ii parea neplacuta, dupa cateva clope acea neplacere se transforma intr-un moment cu totul special.
Privirea lui Natsuhi parca ii taia respiratia si plamanii cereau cu disperare oxigen.
Dupa alte cateva clipe, isi ridica stanjenit capul si privi in partea opusa.
Barbatul schita un zambet bland, vorbind ironic:
-La inceput am avut impresia ca nu vrei sa ma saruti, dar acum vad ca ai luat initiativa si ai inceput primul.
-Imi pare rau pentru ...
Barbatul ii atinse buzele cu aratatorul si sopti, parca nevarand sa-l auda nimeni:
-Saruti foarte bine!
Baiatul vru sa se ridice rusinat, dar vocea lui Shun , care tocmai intra in lumunis il opri:
-Stiu! Stiu! Mu ma mai bate la cap! Am inteles ca te grabesti, dar ...
Facu o pauza, ascultand replica usturatoare a barbatului de la capatul liniei telefonice. Incerca sa scoata cateva cuvinte, dar se opri cu chipul inspaimantat, transpirat curgandu-i de pe frunte.
-Ala mic stie prea multe. Va trebui sa incep cu el.
Dupa alte cateva minute in care roscatul mai mult asculta decat vorbea, ajunse cu discutia la un obstacol ce trebuia in mod obligatoriu eliminat: Keito.
-Da! Inteleg care e problema, dar bufnita acea batrana are ochii si la spate, astfel ca mi-e greu sa-l prind de unul singur. Chiar daca as incerca sa-l termin cand ... sti tu cand, mi-e frica sa nu apara fratii ai enervanti ai lui. Si copilul ala ma scoate, pur si simplu, din sarite. De fiecare data cand il vad, turbez de furie.
Facu inca o pauza scurta, dupa care continua:
-Si mie mi-e dor de tine! De fiecare dat cand sunt cu Keito, imi imaginez ca esti tu in locul lui. Ce prost! Chiar crede ce il iubesc cu adevarat? Il am la degetul mic. Si daca ii spun sa se arunce intr-o fantana cu o piatra in brate, ma asculta. In curand, casa si avereavor fi ale mele ... adica ale noaste. Naivul acela va disparea in doua zile.
Inchise telefonul si il vara in buzunar.
-Ha! Ha! Ha! In curand, totul va fi al meu!
Se intoarse in casa unde Keito si Saisei jucau sah.
Dupa plecare lui Shun, Kaoru se ridica grabit, vrand sa se departeze usor de Natsuhi. Observand ca baiatul il evita, intreaba:
-Esti un pusti tare ciudat. O data ma saruti; dupa care imi eviti chiar si privirea.
-Hei! Stai putin! Nu eu te-am sarutat! Mi-a alunecat mana si ...
-Dar ti-a placut? il intrerupse din nou barbatul.
-cum, mie? Nu am spus asta!
-Ai gandit-o!
Brunetul ramase fara cuvinte. Orce ar fi spus in continuare, i-ar fi dat de bol sentimentele. Vru sa schimbe subiectul, dar nu i veni mai nimic.
Mai privi o data melcul ramas fara cochilie care se indepatra usor spre padure. Isi verifica mainile sa avada daca nu ii ramasese vreo urma sau rana. Din fericire, nu avea nimic.
Se uita atent la locul de unde vorbise Shun la telefon.
-Stiam eu ca e ceva in neregula cu baiatul ala, dar acum sunt sigur, vorbi Natsuhi.
-Cred ca stiu cine e " ala mic", adauga Kaoru.
-" Ala mic" sunt eu si are dreptate cand spuse ca stiu mai multe decat trebuie. Nu pot sa cred sa Shun i-ar face ase ceva fratelui meu, dar am un plan cum sa il opresc ... pentru totdeauna!
Se apropie din nou de Kaoru, il lua in brate si il privi cu dragoste adanc in ochii.
-Si nu il voi lasa sa-i spuna iubitului meu " copil ".
-Iubi ... cum? intreaba el confuz.
-Iubit, un cuvant format din cinci litere. Ce e asa greu? Iubit.
-Oh, nu! Nu sunt iubitul numanui.
Vru sa-l inpinga, dar cel din fata lui se opuse, zambind.
-Acum e randul meu!
-Rand la ce? intreaba Kaoru, neintelegand ce vroia sa spuna.