30-10-2010, 09:20 PM
Abbeh. - Ma bucur foarte mult ca ti-a placut , a fost o lucrare pe care am daruit-o celei mai bune prietene a mea . A fost scrisa din suflet poate de aceea sentimentele mele au ajuns la tine . Chiar ma bucur , Multumesc pentru sprijin >:D< .
Jasmine - Doamne sensei , chiar caq m-am cam prostit . Iarta-mi greselile tembele , ai dreptate , cred ca a fost neatentie . Multumesc foarte mult pentru ca ti-ai facut timp pentru mine , apreciez sincer . Sper sa citesti in continuare >:D< .
Asta este o lucrare destul de veche , sper sa va placa totusi . Astept pareri sincere .
Pagini din trecut
Întuneric . Bezna mult prea crudă acoperă totul , învăluind atmosfera într-o aură de mister . Nici măcar razele sidefii ale lunii nu îndrăznesc să pătrundă prin ferestrele mici ale acelei case ce avea să rămână în amintirile oamenilor drept blestemată , bântuită după această întâmplare .
,, Dar nu există fantome , monştrii sau alte prostii din-astea ! Nu fi copil ! ’’ ar fi răspuns odată el , privind ciudat pe cel ce ar fi cutezat să afirme sau să aducă în discuţie asta . Dar acum , în acest moment , nimic nu mai este sigur , realitatea devine vis , iar cele mai teribile coşmaruri se adeveresc pe măsură ce înaintează în nopatea rece şi necruţătoare .
Tăcere ...liniştea de pretutindeni sporeşte teama cuibărită în suflet , abia aşteptănd să iasă la suprafaţă pentru a-l domina complet . Însă el nu ştie , mai bine zis nu înţelege ce se întâmplă de fapt . În faţa lui , o adolescentă stă întinsă pe podeaua de lemn plină de sângele stacojiu ce până acum câteva minute îi mai pulsa prin vene , dirijându-i viaţa . Ochii ei negri sunt măriţi de spaimă şi de uimire , ultimele imagini pline de ireal , chiar fantastic , fiindu-i încă întipărite pe retină . Hainele au ici colo câte o pată roşiatică în timp ce pielea ei albă şi crispată este brăzdată de urme adânci de gheare .
Dar el nu crede asta , totul s-a întâmplat mult prea repede . Ea nu e acolo , sângele nu e al ei ... Trupul lui se leagănă în faţă şi în spate , privirea urmărindu-i un punct fix pe care şi aşa nu-l poate distinge din cauza întunericului care a înghiţit camera . Îşi ţine genunchii la piept şi ar vrea parcă să se apropie de trupul neînsufleţit , dar nu îndrăzneşte . Nu are curaj să se convingă de cruda realitate . Sau este oare un vis ? Un coşmar nefericit ce-i alungă somnul ? Da , sigur asta e . Şi totuşi ea se află încă în faţa lui ... Dacă e un vis , o iluzie , atunci de ce nu se trezeşte mai repede ? Închide ochii şi pleoapele i se strâng periculos de tare . Îşi doreşte cu disperare să se smulgă din acest oribil peisaj . Dar când se uită din nou în jur , observă că a rămas pe loc . Privirea îi rămâne aţintită asupra chipului ei fermecător chiar şi după moarte . Întinde mâna spre ea , dar îi e teamă s-o atingă .
Şi deodată , în tăcerea ca de mormânt , spaima lui se măreşte pe măsură ce realizează că este treaz . Pupilele i se dilată şi printre buze îi iese un ţipăt deznădăjduit , dar în acelaşi timp plin de durere şi de furie neputincioasă , spărgând astfel liniştea .
- NUUUUUU ! Sayoko , nu !
Jasmine - Doamne sensei , chiar caq m-am cam prostit . Iarta-mi greselile tembele , ai dreptate , cred ca a fost neatentie . Multumesc foarte mult pentru ca ti-ai facut timp pentru mine , apreciez sincer . Sper sa citesti in continuare >:D< .
Asta este o lucrare destul de veche , sper sa va placa totusi . Astept pareri sincere .
Pagini din trecut
Întuneric . Bezna mult prea crudă acoperă totul , învăluind atmosfera într-o aură de mister . Nici măcar razele sidefii ale lunii nu îndrăznesc să pătrundă prin ferestrele mici ale acelei case ce avea să rămână în amintirile oamenilor drept blestemată , bântuită după această întâmplare .
,, Dar nu există fantome , monştrii sau alte prostii din-astea ! Nu fi copil ! ’’ ar fi răspuns odată el , privind ciudat pe cel ce ar fi cutezat să afirme sau să aducă în discuţie asta . Dar acum , în acest moment , nimic nu mai este sigur , realitatea devine vis , iar cele mai teribile coşmaruri se adeveresc pe măsură ce înaintează în nopatea rece şi necruţătoare .
Tăcere ...liniştea de pretutindeni sporeşte teama cuibărită în suflet , abia aşteptănd să iasă la suprafaţă pentru a-l domina complet . Însă el nu ştie , mai bine zis nu înţelege ce se întâmplă de fapt . În faţa lui , o adolescentă stă întinsă pe podeaua de lemn plină de sângele stacojiu ce până acum câteva minute îi mai pulsa prin vene , dirijându-i viaţa . Ochii ei negri sunt măriţi de spaimă şi de uimire , ultimele imagini pline de ireal , chiar fantastic , fiindu-i încă întipărite pe retină . Hainele au ici colo câte o pată roşiatică în timp ce pielea ei albă şi crispată este brăzdată de urme adânci de gheare .
Dar el nu crede asta , totul s-a întâmplat mult prea repede . Ea nu e acolo , sângele nu e al ei ... Trupul lui se leagănă în faţă şi în spate , privirea urmărindu-i un punct fix pe care şi aşa nu-l poate distinge din cauza întunericului care a înghiţit camera . Îşi ţine genunchii la piept şi ar vrea parcă să se apropie de trupul neînsufleţit , dar nu îndrăzneşte . Nu are curaj să se convingă de cruda realitate . Sau este oare un vis ? Un coşmar nefericit ce-i alungă somnul ? Da , sigur asta e . Şi totuşi ea se află încă în faţa lui ... Dacă e un vis , o iluzie , atunci de ce nu se trezeşte mai repede ? Închide ochii şi pleoapele i se strâng periculos de tare . Îşi doreşte cu disperare să se smulgă din acest oribil peisaj . Dar când se uită din nou în jur , observă că a rămas pe loc . Privirea îi rămâne aţintită asupra chipului ei fermecător chiar şi după moarte . Întinde mâna spre ea , dar îi e teamă s-o atingă .
Şi deodată , în tăcerea ca de mormânt , spaima lui se măreşte pe măsură ce realizează că este treaz . Pupilele i se dilată şi printre buze îi iese un ţipăt deznădăjduit , dar în acelaşi timp plin de durere şi de furie neputincioasă , spărgând astfel liniştea .
- NUUUUUU ! Sayoko , nu !
![[Imagine: sunsetsig.png]](http://img6.imageshack.us/img6/7780/sunsetsig.png)
[/center]