[Terminat] Totally Dominated [*YAOI*]

[Yaoi Queen]

@Noesis. E posibil sa ma stii si de pe alte forumuri... am fost pe destule
In legatura cu spatiile libere, ar fi o idee buna, desi nu sunt eu prea obisnuita de a da 2 enter-uri pentru a incepe un nou fragment

Capitolul VII

Stateam asezat pe pat cu micutul animal pufos in brate si cu Dante care statea si privea. Atunci incepusem sa ma intreb cu ce scop a adus acea pisica...
-Stai putin... Tu stiai! Stiai ca am o slabiciune pentru animelele astea, altfel nu pot sa imi dau seama cum de ai adus pisica asta! Cu siguranta nu ai face tu actiuni caritabile pentru animale! am spus eu, realizand ca acela trebuia sa fie adevarul.
-Adevarat. Stiam... Eu aflu tot ce vreau, despre ce vreau, deci nu trebuie sa fii surprins, a spus acesta, asezandu-se pe marginea patului.
-Ah da?... Pai, ce altceva ai mai aflat? am intrebat eu, inghitind in sec, sperand ca nu cumva sa fi aflat de domnul Kitami, pentru ca atunci si-ar fi dat seama imediat ca pentru el lucram. Nu mi-a raspuns la intrebare, si mi-a zambit de parca imi spunea "Ai vrea tu sa afli". Simteam cum ma cuprindea nelinistea. Ce s-ar fi intamplat daca stia? Habar nu am, dar probabil nu ar fi fost de bine....
M-am prefacut nepasator, insa privirea ma dadea de gol, pentru ca eram usor agitat, iar Dante isi dadu seama. Mi-am coborat privirea spre aniumalutul din bratele mele, observand la gatul lui o zgarda... de argind cu diamante incrustate... ca aceea de la gatul meu.
-Ce dracu' vrea sa insemne asta?! De ce am chestia asta la gat, in primul rand?! Si de ce pisica are una la fel?
-Nu ti-am spus ca iti voi lua o zgarda? Pisica are una, e a ta. Si tu ai una... ce crezi?
-Nu! In niciun caz! cu asta vrei tu sa zici ca iti apartin?! Oh, baiete, revino-ti pentru ca te inseli amarnic! Eu nu apartin numanui intelegi?! Nimanui! In niciun caz tie! m-am rastit eu, ridicandu-ma din pat, stand insa sprijinit de margine cu o mana, continuand apoi sa vorbesc. Mai bine ma tarasc pana acasa decat sa mai stau langa tine! Esti nebun!
Puteam sa merg, insa parca eram handicapat pentru ca mergeam ca si cum calcam pe ace. Dar de parca ma interesa! Am iesit pe usa camerei pentru ca apoi sa ma intorc, descoperind ca nu aveam decat perechia de boxeri pe mine.
-Hai, te duc eu, spuse Dante razand, in acelasi timp ridicandu-se de pe suprafata moale.
-Am spus ca nu am...!
Nu reusisem sa imi termin propozitia, deoarece pentru a doua oara ma luase pe sus de parca eram un sac de cartofi.
-Esti tampit sau ceva de genu'?! Nu intelegi ca nu am nevoie de ajutorul tau?! am strigat eu, vrand sa il lovesc, neputand insa deoarece aveam inca pisica pe care o tineam cu ambele maini, in timp ce eu stateam cu capul in jos... Ingrozitor!
Era ca si cum nu ma auzea. Coborase scarile, iesind pe usa casei pentru ca apoi sa ma bage intr-un Infiniti FX50 negru, el trecand pe partea soferului. In mod normal as fi sarit sa inspectez automobilul, ca un fan inrait al furmusetilor pe patru roti, dar cine se mai gandea la asta intr-un asemenea moment?
-Asa ceva nu se face! Esti un adevarat salbatic! Nu mai vreau sa am de-aface cu americani cat traiesc! am spus eu, incrucisandu-mi bratele.
-Bine, pentru ca voi fi singurul american de care vei avea parte, mi-a spus el pe un ton superior in timp ce pornea masina.
-Daca imi scapa pisica, te distrugeam!
-Nu ai putut sa "ma distrugi" pana acum. Crezi ca ai putea candva?
-...Psihic! Te distrug psihic! Pot fi atat de insuportabil si imposibil incat ai putea sa iti dai singur glontu' am rostit eu dintr-o singura suflare.
-Vad! Partea buna e ca acum te duc acasa si ai sa taci, iar partea si mai buna este ca pot oricand sa te fac sa iti tii gura, doar ca acum nu ai rezista inca o tura...
-Pot oricand sa vorbesc! De exemplu acum! Iar pe tine te voi innebuni! Este stresant nu-i asa? Ai face bine sa ma lasi in pace! Pot sa vorbesc fara op... Au!
Desigur, a trebui sa faca ceva sa ma opreasca, si m-a prins de zona sensibila, strangand destul incat sa ma faca sa tac, sau mai degrama sa ma smiorcai.
-Ahh, al dracului sa fii! Asta nu e schimbatorul de viteze...! am spus eu pe un ton marait, aplecandu-ma inainte si inghitind in sec.
-Am mai multe metode sa te fac sa taci. Ai vrea sa incetezi?
-Niciodata!
-Raspuns gresit! Mai ai dreptul la o incercare, a rostit acesta, strangand mai tare, facandu-ma sa scancetez de durere.
-Bine, bine, tac! m-am predat, spunand acele cuvinte scrasnind din dinti, si l-am injurat pe urma in soapta dupa ce ma eliberase.
Ajungand inaintea blocului meu, acesta coborase din masina, venind pe partea mea pentru a-mi deschide portiera.
-Stai putin, nu pot intra asa in bloc! Ma va recunoaste oricine! O sa ma fac de rahat! am spus eu, ezitand sa ies.
Dante deschise porbagajul de unde a scos o patura subtire, care o puse pe mine, invelindu-ma de parca eram un bebelus, apoi ma luase in brate ca pe unul... Era atat de jenant...
-Tine-ti capul pe pieptul meu si nimeni nu va sti cine esti, mi-a spus el, inchizand portiera masinii cu piciorul, indreptandu-se apoi spre scari.
Era buna ideea lui, dar eu ma simteam jalnic. Adica, sa fim seriosi! Aveam o pereche de boxeri pe mine, patura aceea, eram urcat scarile ca o printesa in bratele unui barbat, si stateam cu capul afundat in camasa lui alba, care apropo, mirosea foarte bine a "Acqua Di Gio" de la Giorgio Armani. Cunosteam foarte bine parfumul, deoarece era unul dintre preferatele mele, iar aroma aceea inconfundabila imi invadase narile, indemnandu-ma sa profit de moment pentru a o simti. Am si uitat de micuta fiinta pe care o tineam inca in brate si care era atat de tacuta de parca stia ce se intampla. Aveam ochii inchisi cand Dante ma anuntase ca am ajuns inaintea usii mele si m-a lasat pe propriile picioare, pentru a lua de la ghiveciul din partea dreapta a usii, o cheie pe care o tineam acolo in cazul in care mi-o pierdeam pe a mea. Ma intrebam de unde stia, insa mi-am dat repede un raspuns, amintindu-mi ca el aflase multe despre mine. Prea multe!
Descuiase usa, iar in acel moment am auzit niste voci apropiindu-se. Instrinctiv l-am impins pe Dante in apartament, intrand si eu in graba, inchizand pe urma usa, dupa care m-am sprijinit de ea cu mana libera. Eram usurat ca nu am fost vazut de catre vecini in halul ala, dar am uitat un detaliu... unul mare!
-Si se pare ca pana la urma nu vrei sa scapi de mine, glumise brunetul, apropiindu-se cu bratele incrucisate.
-Fii serios! am reactionat rapid si nu m-am gandit la ce fac! am raspuns eu rapid, deschizandu-i pe urma usa. Poti sa pleci acum, am adaugat pe urma, fiind clar ca voiam sa dispara.
-Cat de rece. Si daca nu vreau sa plec inainte sa iau ceva? a interbat acesta prinzand de clanta usii, adica de mana mea care era pe clanta...
-Da bine, ia porcaria asta, am spus eu, punand pisica jos pe podea, si indreptandu-mi mainile spre zgarda aceea de la gatul meu, vrand sa o indepartez.
-Nu aia, a rostit el, impingand usa apartamentului, atat cat sa se inchida, pentru ca apoi sa ma lipeasca de zidul care nu era departe de mine. M-a prins de barbie, ridicandu-mi chipul si acaparandu-mi buzele intre ale sale, iar mana dreapta i s-a strecurat prin parul meu lung, prinzand de el cu blandete. Imi tresarise inima de cateva ori si ma simteam ciudat. Eram ca in transa, de parca nu gandeam, iar trupul incepuse a-mi tremura. Limba lui s-a strecurat printre buzele mele, dar eu nu am facut nimic ca sa il impiedic. Nu a fost un sarut lung, insa nici scurt, iar dupa ce Dante se indepartase, a iesit din apartament, inchizand usa in urma lui. Am ramas socat de mine insumi acolo, lipit de perete, cu picioarele care parca mi se inmuiasera...
-Ce... Ce dracu' a fost asta...? m-am intrebat eu neintelegand de ce nu am reactionat in niciun fel, resimtind pe urma gustul brunetului de tigari si lichior de ciocolata...
Mi-am sters buzele, lasand patura sa cada de pe mine, apoi m-am indreptat spre fotoliul dinaintea televizorului, trantindu-ma pe el, si afundandu-mi chipul in palme.