Animezup - forum manga si anime

Yuuup, new fic, and i hope ya like it ^^ Pentru cei care ma citesc, azi e ziua mea si va fac "cinste" cu un nou fic si sper din tot sufletul sa va fie pe plac



Personaje:

Yuri Seki
Dante Jones



Priveam luna care a preluat locul soarelui, aducandu-mi ca in fiecare noapte, ocazia perfecta pentru a lucra. Cerul odata albastru, si-a imbracat haina intunecata, presarata cu praful stralucitor, lasand strazile capitalei nipone luminat doar de felinarele care mai palpaiau din cand in cand si masinile care inca mai circulau. Stateam sprijinit de pervazul geamului, sorbind incet dintr-un pahar de vin alb si fumand degajat dintr-o tigara, pe care o loveam usor cu degetul deasupra scrumierei.
Ma numesc Yuri Seki, iar ceea ce numeam eu "slujba" la varsta de nouasprezece ani, este ceva ce altii ar numi "spion" sau "hot"... ei bine, eram putin din amandoua. Spionam diverse persoane importante, si rareori furam cate un document sau doua, pentru departamentul pentru care lucram inca de la saisprezece ani. Nu pot spune ca faceam asta pentru o cauza nobila, pentru ca tot ce aflam sau "prindeam" erau folosite impotriva acelor persoane... Dar nu ma interesa atata timp cat banii imi veneau lunar, fiind aceeasi suma mare, pe care o utilizam excusiv pentru mine, pentru bunastarea mea. Locuiam intr-un apartament mare, luxos cat pentru o familie intreaga, lucru care imi placea la nebunie. Pe langa asta, ziua lucram intr-un local unde veneau multe persoane politice... oameni "importanti". De parintii mei nu stiam absolut nimic, deoarece ei m-au abandonat in fata unui orfelinat. Nu le port ranchiuna. Dimpotriva... datorita faptului ca m-au abandonat am ajuns sa am atatia bani. Dar nici daca ar fi sa ii intalnesc vreodata nu i-as strange in brate. Am fost adoptat de un barbat, acelasi barbat pentru care lucram... Niciodata nu i-am spus "tata" dar ii eram recunoscator pentru ca m-a scos din acea cocina in care traiam.
Am aruncat pe geam restul din tigarea aproape terminata, indreptandu-ma spre dulapul imens, pentru a-mi scoate hainele de "lucru". Era partea mea preferata a noptii, in care imbracam costumul negru, mulat pe corp, imi puneam manusile si cizmele de aceeasi culoare, lasand la urma ustensilele. O curea de care tineam agatate diverse lucruri, cum ar fi un briceag (pentru a taia ceva, sau in caz de pericol, pe cineva -desi mereu am sperat sa nu fie nevoie-) o franghie, si alte cateva chestii pe care nu le prea foloseam. Si sincer, niciodata nu ma interesasem cum se numeau.
M-am privit in oglinda mare, de pe una din usile dulapului, in timp ce mai aranjam unele detalii. Aspectul meu nu era ca unuia dintre acei spioni "tipici", adica nu eram un sac de muschi, intr-un costum de pinguin, care se balangane din colo-n colo cu un pistol in mana, un telefon de ultima generatie, si asa mai departe...
Parul meu saten inchis, lung, imi trecea de umeri, unele suvite ajungand aproape de piept, iar bretonul era scurt, indreptat spre partea stanga, aproape acoperindu-mi ochiul. Aveam trasaturi frumoase ale fetei, un ten curat si alb, buze rozalii si voluptase... mai ca m-as iubi singur! Forma ochilor mei usor alungita, culoarea ce batea de la caprui spre verde, genele negre si dese, toate ma faceau sa ma simt si mai mandru!
Mi-am trecut peria prin par de cateva ori, apoi am zambit pentru mine, fiind gata de plecare. Am luat de pe masa cheia cu care aveam sa-mi pornesc motocicleta, apoi am coborat in parcare, mergand spre locul in care vehicolul meu pe doua roti ma astepta ca de fiecare data. Era un Ferrari V4 negru, pentru mine, o superbitate pe roti... Fara sa mai trag de timp, mi-am pus casca, apoi m-am urcat pe ea, pornind in viteza spre o firma, de unde eram fi nevoit sa fur un document. Aceea era a patra oara in care ma strecuram in biroul aceluiasi barbat, si speram ca de acea data sa gasesc ceea ce era nevoie. Tipul lua o pauza de cinci minute in fiecare noapte de la ora doisprezece fix, pentru a merge sa isi cumpere mancare, iar eu in acele cinci minute, eram nevoit sa scotocesc biroul, si sa fie totusi in ordine cand el avea sa se intoarca. Am oprit la doua blocuri departare, apoi, strecurandu-ma printre marile constructii, am scos un laser, a carui lumina rosie am indrept-o in sus. Atunci in doar cateva secunde, mi-a fost aruncata o funie de pe blocul cu opt etaje (in care, desigur, se afla firma), iar eu m-am agatat de ea, infasurand-o pe mana dreapta, iar pe masura ce eram ridicat, o infasurasem si pe picior pentru mai multa stabilitate. Ajuns pe acoperis, mi-am intalnit colegul, Takashi Akita, care ma ajutase de fiecare data cand stia ca aveam nevoie de el, insa un aparat a fost cel care ma ridicase, unul prins de o margine a blocului, si dirijat de o telecomanda mica, pe care amicul meu o tinea in mana.
-Bun... Ce ne mai trebuie acum, este sincronizarea. Cand el pleaca si inchide usa biroului, eu trebuie sa fiu deja acolo, altfel pierdem din nou un minut, am spus eu, dandu-mi bretonul la o parte de pe ochi, prinzandu-mi pe urma parul intr-o coada la spate.
-Atunci mai avem trei minute, m-a anuntat Takashi, privindu-si ceasul de la incheietura mainii stangi.
Totul parea a merge ca pe ape si asa speram sa continue... I-am incredintat cheia motocicletei, ca de fiecare data, apoi incet, ne-am indretat spre partea din fata a blocului, si prinzandu-ma din nou de funie, am sarit peste margine, fiind coborat din ce in ce mai jos, pana la etajul cinci. Stiam foarte bine geamul pe care trebuia sa intru, asa ca nu existau probleme.
De indata de barbatul s-a ridicat de pe scaun, am ranjit, apoi dupa ce a iesit pe usa, nu am ezitat nicio secunda, si m-am aruncat in incapere, instataneu, deoarece idiotul isi lasa geamul deschis. Am inceput sa caut in fiecare sertar, pe care pana atunci nu am reusit, pe motiv ca sunt mult prea multe, insa desi aveam mai mult timp la dispozitie, norocul nu era de partea mea.
Brusc, doi barbati masivi au navalit inauntru, prinzandu-ma de brate, ca si cum deja stiau ca eu aveam sa fiu acolo.
-Ce dracu'?! Dati-mi drumul! am strigat eu putin crispat, fiind pentru prima data in care am fost prins.
-Cauti cumva asta? M-a intrebat un barbat ce intrase pe urma, fluturand un document in mana stanga in timp ce s-a apropiat de mine. Imi pare rau, astea au un singur stapan, si anume... Eu! a adaugat pe urma, ranjindu-mi parca numai pentru a ma enerva.
Stiam cine era persoana aceea... Dante Jones, patronul firmei. Era un barbat de douazeci si cinci de ani, brunet, cu suvite roscate, iar ochii lui castanii ma priveau intrigati, de acolo "de sus", el fiind mult mai inalt fata de mine. Tatal sau era american, iar mama lui, japoneza, de aceea avea acel nume. Din cate mi-au fost spuse, venise in Japonia de sapte ani. Avea trasaturi asiatice la chip, insa corpul nu era ca a unu japonez, iar asta se putea vedea cu ochiul liber.
Observandu-l mai in detaliu, i-am vazut toate pierceing-urile din urechi, care-l aratau mai mult ca pe un pusti rebel decat un barbat cu responsabilitati mari. Avea cate doua in ambele loburi ale urechilor, iar in cea dreapta inca trei, insa acelea in pavilion, dintre care ultimul avea o forma ascutita. Purta un costum gri, o cravata de aceeasi culoare, insa cu un model in dungi verticale, si o camasa alba sub sacou. Avea umerii lati, iar eu puteam spune si cu hainele pe el ca trupul ii era bine lucrat, si puternic.
-Pentru cine lucrezi? M-a intrebat el, prinzandu-ma de barbie.
-Ia uite... Pentru cine vreau! I-am raspuns scurt, dandu-i de inteles ca nu aveam sa-i spun ceva concret.
Si-a scos o tigara din pachetul ce se afla intr-un buzunar interior al sacoului, aprinzand-o, pentru ca apoi sa se intoarca la mine.
-E cumva Kitami?
"E destept! Chiar l-a nimerit. Daca ii purtam numele tatalui meu adoptiv, omul asta ar fi putut afla usor."
-Ar putea fi, daca spui tu... Esti cam gelatinos de unul singur, hm? Cu siguranta nu m-ai fi prins fara aghiotantii tai! am spus eu, incercand sa ma smucesc din stransorile puternice.
-Interesanta provocare. Bine. Daca imi scapi, poti sa pleci, dar daca nu, al meu esti.
Am zambit, stiind cu siguranta ca o singura persoana nu ma poate opri atat de usor. Le-a facut semn celor doi tipi sa plece, lucru pe care l-au executat, inchizand usa dupa ei. Desigur, nu aveam timp sa sar pe geam pentru a prinde franghia, pentru ca eu trebuia sa-i fac semn colegului meu, si oricum aveam o vaga impresie ca el era cel care ma tradase, deci singura cale era usa. El era inaintea ei, inca avand tigarea in mana, si nu parea a fi deloc pregatit pentru mine, asa ca mi-am scos briceagul. Viteza mea era una remarcabila, asa ca am aruncat obiectul ascutit spre el, insa, spre marea mea surprindere, l-a evitat de parca am aruncat cu o pana.
"Drace! Nu se poate!" Am fugit spre el, incercand sa-l lovesc cu pumnul, insa il subestimam, el fiind mult mai rapid, mi-a prins pumnul cu o singura mana, apoi mi-a sucit bratul la spate cu putere. Era o durere absolut insuportabila! Stiam cum puteam sa scap din stransorea lui, dar se parea ca si el stia metoda, asadar chipul si-l tinea la o distanta mai mare de al meu. Daca era mai aproape stia ca il puteam lovi cu capul in fata, de aceea pastra distanta. M-a impins inainte pana la birou, apoi mi-a mai sucit putin bratul, facandu-ma sa scap un scancet de durere si sa ma aplec inainte, lucru de care a profitat si m-a lipit de suprafata lucioasa a biroului.
A mai luat un fum din tigara, apoi a aruncat-o pe geam, aplecandu-se spre partea mea dreapta expirand fumul care mi-a ajuns la nas si gura, lucru care m-a facut sa tusesc.
-Ei bine, se pare ca esti al meu, replica pe urma victorios, aproape de urechea mea.
-Ahh! Da-mi durmul! am spus eu, scapand apoi un icnet din cauza durerii.
-Da-mi un motiv pentru care as face asta, a replicat barbatul, in timp ce cu mana libera isi desfacea cravata. Simtem ca bratul avea sa mi se rupa in scurt timp, iar durerea devenea si mai intensa. Mi-a legat strans ambele incheieturi, dandu-mi drumul bratului, insa continuand sa ma tina in acea pozitie inconfortabila.
-Ei bine, omoara-ma atunci. Oricum de la mine nu scoti nimic! m-am rastit eu, zbatandu-ma.
-Sa te omor? ar fi un mare pacat, Yuri Seki.
-Poftim? De unde stii...?
- Stiu destule despre tine... Cum ca ai nouasprezece ani, locuiesti singur intr-un bloc in centrul orasului, lucrezi ziua ca barman in localul Nadine, iar noaptea, de cateva zile incoace, intri aici si rascolesti prin sertare. Credeai ca omul meu nu isi va da seama? Nu e deloc prost. Tu esti cel aiurit pentru ca nu realizai ca ai fost urmarit trei zile... Ah, da! nu prea rezisti durerii. Ti se pare cunscut: " Daca imi faci o injectie, te arunc pe geam cu tot cu birou! Stii ca nu tolerez niciun fel de durere!". Am ras pe tema asta ceva timp, cand am fost anuntat, dar sigur, nu esti decat un copil, desi doctorul acela a fost cam crispat dupa ce ai iesit de acolo. Si totusi, te anunt ca in momentul de fata, ai incercat sa furi de la persoana nepotrivita.
Nu stiam ce sa mai spun... Aprope ca a aflat totul. Norocul meu era ca zilele acela nu am trecut pe la domnul Kitami...
-Speechless? a intrebat el pe engleza, ranjind multumit.
-Speechless pe dracu'! Voi americanii sunteti foarte brutali! Si ce daca stii asta? nu te ajuta cu nimic!
-Probabil... a rostit el incet, in timp ce tragea elasticul care imi tinea parul prins in coada. A apucat cu o singura mana de cravata cu care imi legase mainile, apasand in acelasi timp si pe spate ca eu sa nu ma pot ridica. Cu mana cealalta si-a deshis sacoul, dandu-l jos, si lasandu-l sa cada de indata ce s-a aplecat peste mine.
-Ce faci? l-am intrebat, imediat ce i-am simtit mana dreapta in parul meu, si observand cum cu stanga isi deschidea pe rand si incet nasturii camasii albe.
-Hmm... Poti sa ghicesti?

Pentru inceput iti spun...

LA MULTI ANI!
Sa ai tot ce iti doresti, in special imaginatie. Daca cumva ramai fara ea ma supara rau pe Doamne Doamne.

Imi place ideea la nebunie. Abia astept celelalte capitole.
Personajele sunt foarte bine conturate. Yuri este foarte dragut (cand am vazut cum se descrie mi-a trecut imediat prin cap un singur cuvant... narcisist) , insa se cunoaste ca este inca un copil. Daca avea mai multa experienta s-ar fi gandit ca barbatul acela care pleaca din camera s-ar putea intoarce pe motiv ca a uitat ceva. Nu ar fi trebuit sa scape din vedere aceasta posibilitate si sa caute linistit acele acte. Un "spion" sau "hot" profesionist ar fi fost pe pozitie si nu ar fi lasat garda jos nicio secunda.

Si astfel si-a gasit nasul... Sper doar ca Dante sa nu fie prea dur cu el (desi cred ca sper degeaba).

Descrierea este superba, nici ca nu as vrea mai multa (am glumit, abia astept acele scene care ma fac sa tresar... nya).

Abia astept sa vad cum vor evolua lucrurile.

Iti multumesc pentru cadou, desi ar fi trebuit sa fie invers. Nu iti pot da decat acest mic comm in semn de multumire ca ai niste idei atat de grozave.

Succes in continuare si iti spun din nou LA MULTI ANI! ^_^

Tre' sa-ti spun si eu la multi ani! Ma enerveaza alte urari, se inteleg de la sine. Chiar e un fic bun, nu ma mir ca ai fost ocupata cu el ceva timp, dar te-ai oprit la partea cea mai interesanta. Din fericire, vei reveni curand cu chap 2. Acum hai sa gasim si ceva greseli, sfaturi bla bla bla ca sa nu fie spam.luminat- luminateAsta e tot. Data viitoare mai scapa si tu cateva greseli de tastare sa nu faca omu' spam. Acu' tre' sa-ti dau si un sfat. (OMG! Am mai vorbit noi despre sfaturi!) Nu abandona ficul!
Happy Birthday!

Ah, de cand nyu am mai citit un fic yaoi, imi era asa dor. Felicitari Kaname, un inceput incantator, descrierea perfecta cat si dialogul ce ma hipnotiza imi dadea fiori. Te-ai oprit fix cand era mai interesant, de neiertat, dar sper sa revii cat mai curand cu urmatorul capitol.
Inca nyu pot sa-mi spun o parere amanuntita, personajele astept sa le cunosc mai bine ca sa-mi pot exprima opinia, daca imi place felul cum gandesc, actioneaza si se comporta, desi pana aici a fost perfect.
Actiunea a decurs inexplicabil de frumos, nyu m-am plictisit nici un minut ba chiar mi-am dorit mai mult si mai mult.
Anyway, spor la scris si astept cu nerabdare continuarea.

Hello. Nu am mai vorbit de muuult timp. Nah, am trecut si eu pe aici sa te felicit pentru noul fic care are un inceput promitator si sa-ti zic "La multi ani!" cu intarziere!

Cat despre primul capitol... e scris bine, nu am vazut nicio greseala de tastare, descrii bine si relatezi si mai bine.
As mentiona ceva legat de timpurile verbale folosite:

Citat:-Ce faci? l-am intrebat, imediat ce i-am simtit mana dreapta in parul meu, si observand cum cu stanga isi deschidea pe rand si incet nasturii camasii albe.

"Si am observat" cred ca era bine de folosit.

Oricum, felicitari! Astept continuarea care sper sa apara curand!

Tanx 4 teh comments girls ^^
here's next

!! NOTE: Yuri= Crin



Si-a coborat mana dreapta pe spatele meu, ajungand la curea, urmarind-o cu degetele pana cand ajunge in partea din fata, deschizand-o usor, apoi aruncand-o undeva pe podea.
-Stai! Ce dracu' crezi ca faci?! am strigat eu, speriat, simtindu-i mana strangandu-ma usor de acea zona ascunsa in pantaloni.
-Nu am fost de acord ca ai sa fii al meu daca nu imi scapi? doar nu credeai ca am sa te tin ostatic, mi-a spus el, aproape razand.
-Ce?! Nu poti sa faci asta!
Nici nu a mai rostit vreun cuvant, si in schimb mana lui s-a intors pe spatele meu, tragand pantalonii jos de pe mine, deodata cu boxerii. Atunci puteam spune cu siguranta ca aveam motive de panicare. Nenorocitul avea sa faca din mine ceea ce voia! Am mai strigat o data sa se opreasca, si am incercat sa scap, in zadar...
-Ce? Acum ai de gand sa te zbati ca o fetita? m-a intrebat el, stand aplecat spre urechea mea stanga.
-Dar nici nu voi sta ca una!
-Ei bine, sper ca ii vei putea explica amicului tau care are pistolul la tampla de ce nu l-ai putut salva de la moarte...
-Asta e santaj!
-Da, exact asta e.
Mana lui era pe fesele mele, iar degetul mijlociu intre ele, coborand pana cand a ajuns la acel loc, pe care apasa, intrand lent. Cu siguranta aveam o expresie ingrijorata, iar inima a inceput sa sa imi bata mult mai repede. Eram speriat, intreg trupul imi era incordat, si incepusem sa tremur usor.
-Sa inteleg ca locul asta nu e folosit... Am onoarea de a fi primul care va vedea acest crin inflorind, a rostit el, avand din nou acel ranjet pe buze, sarutandu-mi apoi gatul, intr-un anumit mod, care imi dadea fiori pe sira spinarii... A continuat asa, pana cand trupul mi se incalzea treptat, dar sigur. Incepuse a-si misca acel deget care se afla in interiorul meu. Nu durea, insa nici nu ma simteam bine. Cu mana stanga mi-a ridicat bluza, strecurandu-se pe sub ea, pentru a ajunge la pieptul meu, trecandu-si degetele peste sfarcurile mele, care incetul cu incetul se intareau. Atingerea lui era blanda, insa nu si-a ales nici modul, nici locul, nici persoana potrivita pentru lucrul acela!
-Nu! Stai! Ah... Doare! m-am plans eu, de indata ce am simtit un al doilea deget intrand incet, alaturi de celalalt. Durerea era suportabila, insa tot durere ramane.
Nu parea a baga in seama ceea ce eu spuneam, si a inceput sa le miste... iar la un moment dat, un val de caldura mi-a trecut prin corp, facandu-ma sa scot un geamat de placere. Ce facuse...?
-Bingo. Am atins locul bun? a intrebat el, pe un ton soptit.
-Ce... Despre ce vorbesti? Incepusem deja sa respir mai greu...
-Despre asta, a raspuns el, miscandu-si din nou degetele in acel loc, reusind sa ma faca sa mai scap un geamat. Imi simteam obrajii infierbantati, ca niciodata. Imi era rusine de faptul ca eu scoteam asemenea sunete injositoare din cauza altui barbat, care pe deasupra a reusit sa ma excite extraordinar de mult...
-Nu mai... Nu mai vreau! Opreste-te! i-am cerut eu, privindu-l peste umar.
-Nu mai vrei? Atunci ce vei face cu asta? m-a intrebat, prinzand in mana stanga membrul meu in erectie. Hmm... Cred ca mai mult de un minut nici nu mai rezisti, adauga pe urma pe un ton multumit.
Am vrut sa-i spun ca nu e adevarat, insa mi-am inghitit cuvintele cand in mod repetat m-a obligat sa scot alte sunete, pe care incercam degeaba sa le ascund. Transpiram si eram intr-un timp atat de scurt pe cale sa ejaculez, ceea ce s-a si intamplat, indemnandu-mi un geamat lung sa se faca auzit in intreaga incapere.
Dar acela era doar inceputul... Imediat dupa, am simtit in locul acela dintre fese, ceva mult mai gros, presand asupra micului spatiu, reusind sa ma faca sa tresar speriat.
-Nu! Nu poti! Iisuse! Asa ceva nu intra in mine in niciun caz! Strig eu, insa aproape fara putere in glas.
"Nici macar nu ma asculta... Omul asta e un tiran!" am gandit eu, dupa care il auzisem cum imi spunea sa ma relaxez. Credeam ca e tampit! Cum?! Cand stiam ce avea sa intre in mine! L-am injurat in gand de doua ori, insa n-am mai avut timp si pentru a treia oara, deoarece am simtit o durere ingrozitoare in partea de jos a corpului, care imi furase orice alta idee. Am scos un scancet lung urmat apoi de un "Nu", care insa nu a fost luat in seama. Inainta lent inauntrul meu, devenind si mai dureros... simteam ca aveam sa ma despic in doua. Mi s-au umezit ochii, trupul incepuse a-mi tremura tare si incontrolabil, si gemeam de durere, pe masura ce el isi continua drumul.
-Vezi? A intrat... toata, mi-a spus brunetul aplecandu-se spre mine.
-Esti o bestie! am rostit eu abia tinandu-mi lacrimile in frau.
-Poate sunt. Dar chiar nu ai vrea sa vezi acum felul in care ma comport ca o bestie adevarata.
A inceput sa se miste, insa desi lent, imi provoca aceeasi durere, care ma facea sa scot scancete lungi. Mainile lui s-au indreptat spre pieptul meu, ridicandu-ma de pe biroul de culoarea alunei, lipindu-mi spatele de pieptul lui. Am scapat doua lacrimi, care au fost apoi urmate de altele, ce mi se prelingeau pe obraji pana pe gat, pierzandu-se apoi in materialul bluzei mele negre.
-Dragul de tine... Tremuri tot, a spus el, avand buzele aproape de gatul meu si simtindu-mi vibratiile trupului. Insa nu parea afectat de asta in mod negativ, ci dimpotriva, parca ii placea la nebunie. Imi saruta gatul, urcand spre ureche, muscandu-ma de pavilion, insa tot ce mai puteam simti atunci era pura durere...
Nu mai aveam puterea, nici cheful de a mai scoate vreun cuvant. Iar el, observand acest lucru, isi ia una din maini de pe pieptul meu, coborand spre spate, pentru a desface cravata cu care imi imobilizase mainile. Desi imi erau eliberate, nu mai puteam face absolut nimic in privinta lui. Era inutil sa incerc, pentru ca imi lipsea puterea. Practic, eram ca o papusa in mainile lui, din care putea sa faca tot ceea ce voia.
Abia ma mai tineam pe picioare, iar el m-a asezat pe suprafata de lemn, intinzandu-ma pe ea, pentu a continua ceea ce a inceput. De indata ce mi-a asezat picioarele pe antebratele sale, si m-a patruns din nou, durerea a devenit arzatoare, iar lacrimile mele nu aveau niciun motiv pentru care s-ar fi oprit. Era pentru prima data cand ma simteam atat de jalnic.
Mi-a dat jos si bluza, si imi saruta pieptul urcand spre gat, trecandu-si apoi buzele peste lacrimile de pe obrajii mei.
-Probabil ca asta o sa doara, mi-a soptit el, indreptandu-se spre urechea mea, moment in care eu m-am agatat de umerii sai, sau mai precis de camasa sa, afundandu-mi chipul in materialul alb. Miscarile ii deveneau mult mai rapide, incat am strigat din cauza durerii care imi era provocata. In ritmul lui alert, am auzit un geamat scurt care a fost apoi urmat de altul lung scapat in momentul in care s-a eliberat inauntrul meu.
Chiar daca nu mai eram conectati, nu ii dadeam drumul camasii, deoarece continuam sa plang. Lacrimile inca nu voiau sa mi se opreasca, desi stiam ca totul s-a treminat. Am mai suspinat de doua ori, apoi imi luasem mainile de pe el, asezandu-mi-le pe ochi.
-Ai fost perfect, a spus barbatul, sarutandu-ma pe frunte.
-Du-te dracului... Sper sa mori! am rostit imediat, inghitind in sec.
El s-a asezat pe scaunul de la birou, dupa ce si-a incheiat pantalonii, asteptand probabil o reactie de a mea. Si da! am reactionat. M-am ridicat de pe suprafata de lemn, insa incet, inca stand sprijinit. Eram ametit si lipsit de putere. M-am aplecat dupa hainele pe care le-am imbracat lent, apoi mi-am luat cureaua in mana.
-Data viitoare va fi mai bine, mi-a spus el, afinsand din nou acel ranjet.
-Mai bine mor decat sa mai fie o "data viitoare"! M-am rastit eu cu ultimele puteri, deschizand usa, indreptandu-ma apoi incet spre lift. Am luat un taxi, si de cum am ajuns la blocul meu, am urcat tot cu liful, intrand apoi in apartament. Am incuiat usa in urma mea, apoi cu aceeasi pasi lenti m-am indreptat spre camera, unde m-am trantit pe patul meu moale... simteam nevoia de a dormi... Am fost complet extenuat.

Hello Kana-san,...
Ah ce ma bucur ca noul capitol a ajuns asa repede,( am fost , sincer, suprinsa, dar foarte bucuroasa) . Ah desi stiu ca frumusetea de Yuri m-ar omora de ceea ce am sa zic, dar asta e tot am sa o zic: ma bucur de ceea ce i-a facut Dante, asa dragut si "fioros " si brutal cica( darnu a fost maiii) ....
Si totusi si Dante e cam rau, adica nu putea si el sa fie mai dulce, mai dragastos, asa sa il santajeze, hm, nu mi-a placut.
dar eu tot cu Yuri tin, desi sper ca dante sa ii mai faca cate ceva si sa existe muulte dati viitoare....Nu stiu ce se va intampla cu cei doi dar sper sa fie numai lucruri :X ca in acest capitol, delicioase.
Acum sper sa aduci nextul la fel de repede, si nextul de pe next si tot asa. Spor la scris si sper sa ne dai de veste repede.
Kissu!

AH, nici nu ma asteptam la altceva de la tine. Absolut genial! Un capitol perfect, si nu obsinuiesc sa spun oricui asta. Am simtit totul asa intens, mi-am lipit fata de monitor, cat de mult mi-au lipsit ficurile tale. Ah, cata brutalitate si pe buen am simtit dorinta aia prin sange, it makes my stomach goes all fussy. Deci tipul asta Dante e genial, de abia astept data viitoare, care sper sa fie ceva mai lung si mai pasional, nu e vina mea ca nu imi ajunge un capitol de sex, cele scrise de tine intotdeauna sunt printre cele mai bune.
Sper sa nu iti ia mult pana vei pune nextul, and sorry for not congratulate you! VERY VERY VERRRRRY LATE HAPPY BIRTHDAY! Sa ne mai incanti cu ficuri, pentru ca esti printre preferatii mei si nu am cum sa nu ma bucur de un astfel de fic.
SO Dante, make him moan! more more more

Desi sunt noua si nu am mai postat niciodata un fic, imi dau seama cand un fic este bine realizat...... la al tau am ramas masca!!! povestea este atat de originala ( ceea ce-mi place cel mai mult la un fic) si pur si simplu m-am indragostit de personaje! Yuri, chiar daca e spion, e mai fragil si mai feminin in comparatie cu Dante care este exact opusul lui.. si desi mi se pare ca sunt un pic cam egoista fata de Yuri mi-a placut foarte mult ce i-a facut Dante. Pur si simplu ador ficul asta .. citeam cu atata emotie fiecare rand in parte apoi il reciteam si tot nu ma plictiseam !!

In incheiere ce as putea spune?....Ca astept cu sufletul la gura continuarea!
Mult succes!!!

Sankyu girls ^^


In ziua urmatoare, am fost trezit de niste batai in usa. Le-am ignorat la inceput, crezand ca vor inceta, insa persoana devenea si mai insistenta. Numai Takashi facea asta...
-Takashi! am strigat eu, sarind din pat de indata ce mi-am amintit de noaptea trecuta... insa o durere insuportabila a pus stapanire pe intregul meu corp atunci cand m-am pus pe picioare.
Am tipat scurt si eram pe cale sa cad din picioare daca nu ma sprijineam de noptiera de langa pat.
-Al dracului sa fii tu, nenorocitule!
-Ce-ai spus? m-a intrebat Takashi auzindu-mi strigatul inca de dupa usa.
Sprijinindu-ma de orice gaseam, m-am indreptat spre usa de la intrare, lent dar sigur. Am invartit cheia in broasca, lasandu-l pe amicul meu sa intre.
-Scuze, nu vorbeam cu tine... Speram sa ma auda Dante Jones, poate prin telepatie, am rostit eu, incercand sa ma port normal, insa nu prea aveam noroc. Nu l-am pacalit.
-Ce ti-a facut? m-a intrebat scurt si cu o voce serioasa.
Am dat din cap in semn ca nu s-a intamplat nimic..."Nimic", si eu trebuia sa ma sprijin de orice. Brusc mi-a venit o idee, si m-am aruncat pe el, prinzandu-ma de bratul sau drept, sa para a fi o joaca.
-Hei! Mi-a fost dor de tine, tie ce ti s-a intamplat? am intrebat eu, cu o voce de copil.
"Clar isi da seama... Nu fac eu astfel de copilarii!"
-Mda... si eu sunt din Nigeria! A replicat el, enervat, "dezlipindu-ma" de pe el, iar cum picioarele nu ma sutineau, am cazut pe podeaua rece.
-Au... Ai putea fi din Nigeria. De unde sa stim noi...?
-Gata joaca! Spune-mi ce naiba ti s-a intamplat! Priveste-te, nici macar nu te poti ridica singur!
-Cum sa nu pot? Doar ca am vazut o pata...
Nici nu mai avea rost sa continui. Era evident ca mi s-a intamplat ceva. Am incercat din nou sa ma ridic, insa am avut nevoie de ajutor pentru a reusi. Takashi m-a prins de brat, ridicandu-ma, si m-a dus inapoi in camera, unde m-am intins din nou pe pat, apoi i-am spus scurt si la obiect ceea ce mi s-a intamplat, incercand sa fiu cat mai detasat.
-Eu? Cu pistol la tampla? Yuri... tipii aia nu purtau cu ei nici macar un cutit, sau o nenorocita de lingura ca sa pot spune "Uite... au cu ce sa ma raneasca"! Mi-au dat drumul imediat dupa ce m-au prins, pentru ca tipul ala brunet... patronul, le-a spus "N-avem treaba cu el, lasati-l sa plece" As fi venit dupa tine, dar problema era ca inainte sa se indeparteze a adaugat "Celalalt care a scapat cu documentul trebuia prins". E smecher tipu'... Mi-a dat de inteles ca ai fugit, dar numai de dimineata am realizat ca eu, ca fiind complicele tau trebuia sa fiu cel putin luat la intrebari...
-Po... Poftim?! Adica eu am luat-o groaznic, crezand ca tu vei fi omorat daca fac ceva ca sa il enervez, si tu dormeai linistit in pat?! N-o lua ca pe un gest de bunatate, doar ca stii ca nu vreau sa am oameni morti pe constiinta. Doamne, trazneste-ma acum! Macar daca era pe un pat confortabil, dar nu! Era un birou nenorocit! Putea fi un pat! Adica ce naiba vorbesc?! Asta nu trebuia sa se intample, in primul rand! Am strigat eu nervos din cale-afara, aprape rupand perna de langa mine.
-Ce pacat... eu care speram sa fiu primul barbat din viata ta... Eh, se pare ca mi-a luat-o inainte, a spus Takashi, incercand sa para suparat.
-Ia vezi-ti de treaba ta, amice! Stii perfect ca daca era dupa mine, ii dadeam un sut in gura, i-l mai indesam si pana in stomac, dar e mult mai puternic si mai destept decat ma asteptam... In plus ti-am repetat de nenumarate ori sa incetezi cu porcariile astea! Mi se face scarba!
-Oh, esti atat de crud, dar cred ca il inteleg pe Dante ala, a rostit el, zambind, si practic oferindu-i dreptate acelui nenorocit! Cine nu te vrea, inseamna ca ori e orb, ori tampit... de aceea spun ca il inteleg, a adaugat pe urma, incepand sa rada de unul singur... Eu nu eram amuzat!
Am tacut pentru un timp mai indelungat, incercand sa imi dau seama ce anume ar fi trebuit sa "tes" pentru a face rost de actele acelea. Clar era ca nu se aflau in birou, ci la Dante. Nu puteam merge la domnul Kitami, cu niste scuze penibile... in niciun caz sa ii explic ceea ce s-a intamplat. Trebuia sa pun mana pe documentul acela in orice mod!
Desi Takashi imi vorbea intr-una, eu nu auzeam decat niste zumzete venind din gura lui, pentru ca a devenit plictisitor. Prioritatea mea era sa imi fac un plan... in niciun caz sa-i ascult bolboroselile inutile.
Gandurile ma duceau destul de departe, in mintea mea deja formandu-se un plan, pe care insa nu puteam sa-l folosesc. Ar insemna sa intru in cusca leului... In plus, ziua aceea nu era tocmai una perfecta pentru mine, ci dimpotriva. Nu ma simteam in stare sa ies nici macar afara din apartament, "gratie" domnului patron. dar nu aveam sa ii fac pe plac! trebuia sa fac tot posibilul sa ies, si sa insfac foile acelea nenorocite!
M-am ridiat din pat hotarat, dar am cazut inapoi ca un bolovan. Inutil, dar tot aveam sa ma pun pe picioare in ziua aceea. Cu putin din ajutorul amicului meu, m-am ridicat... tot ce trebuia era sa ma dezmortesc... doar duerea aceea nu putea tine la infinit! Nu stiam cum de eram atat de determinat incat sa infrunt pana si durerea(una destul de mare) pe care eu o dispretuiam din tot sufletul. Aveam in fata mea o provocare, pe care, aveam de gand sa o accept! Dante trebuia sa fie la mila mea dupa ce imi facuse!
-Chiar a fost atat de brutal? Ai fi lesinat daca era prea mult, mi-a spus Takashi, reusind sa ma trezeasca si sa ma enerveze.
-Desigur ca a fost brutal! a fost animalic! Nu vezi?! abia pot merge! Si asta deocamdata cu ajutor! Dar pana la noapte, o sa fiu ca nou! asta ti-o jur! am replicat eu, ridicand tonul vocii. Desi... adevarul era ca stiam ca am exagerat. Brutal nu a fost, ci toate atigerile lui au fost blande. De ce? cand putea foarte bine sa ma rupa in bucatele... Dar nu era timp sa ma gandesc astfel de tampenii! Ceea ce mi-a facut, m-a adus in acea stare! Aveam sa i-o platesc cu varf si indesat! Cel putin asa speram...

Dupa cum spuneam, m-am tinut de cuvant si m-am pus pe picioare, desi nu puteam spune ca eram "ca nou". Oricum, eram pregatit sa merg sa fur documentele! Ma imbracasem din nou in hainele negre, apoi am urcat pe motorul meu, si am plecat sa aflu unde locuia Dante Jones. Norocul meu ca Takashi a venit cu "bijuteria" mea, pentru ca in seara anterioara uitasem pana si de ea...
A fost mai usor decat credeam, si i-am gasit adresa in cartea de telefoane. Mai mult decat perfect! M-am indreptat spre acel loc, observand ca el tocmai iesea din vila sa imensa, intrand intr-o limuzina neagra. N-am mai tras de timp, si am intrat pe unul din geamurile de la etaj, pe care l-a lasat deschis. In noaptea aceea eram decis sa lucrez singur, astfel nu imi mai faceam griji de nimic.
Desi am rascolit in toate camerele de la etaj, nu am gasit ceea ce cautam, asa ca am coborat, insa abia ce am calcat pe ultima treapta, usa vilei se deschise zgomotos exact inaintea mea, iar eu nu mai aveam timp pentru a ma ascunde... Se parea ca Dante de fapt nu pecase nicaieri cu acea limuzina...
-Oh, nu stiam ca am musafiri, a spus el, fara a-si lasa deoparte ranjetul caracteristic.
Eram ca o pisica speriata, gata sa o ia la fuga in orice secunda, insa am decis ca trebuia sa il infrunt! Sa ii cer socoteala pentru ceea ce imi facuse! Eu nu eram pe post de papusa! Am coborat si ultima treapta, tinandu-mi mainile in san, incercand sa par neinfricat, dar tinand totusi o anumita distanta fata de el...
-Ce s-a intamplat? Nu-mi spune ca vrei sa bem o cafea impreuna... mi-a spus el, apropiindu-se amenintator de mult.
-Oh ba da... Pentru ca as putea sa-ti iau ceasca si sa ti-o bag pe gat! m-am rastit eu privindu-l in ochi. Era oarecum infricosator, pentru ca el parea a fi un tigru, dupa cum ma privea insistent, la fel ca pe o prada, analizandu-mi fiecare miscare...
Am inghitit in sec, apoi am facut un pas mic in spate, impiedicandu-ma de scari, insa Dante ma prinse de brat inainte sa cad. M-a tras inapoi, cu putere, lipindu-ma de el.
-Pisicuta impidicata, a rostit el, aproape zambind.
-Impiedicat pe dracu'! am spus eu, smucindu-ma din stransoarea lui deloc puternica, asezandu-mi mainile pe umerii sai, apoi sarind cu usurinta peste el, ajungand in spatele lui. Miau si tie... Sunt mai rapid si mai flexibil decat crezi! am adaugat pe urma, incrucisandu-mi bratele la piept.
-Ah... e bine de stiut. Iti voi cumpara o lesa... Acum, lasand asta deoparte, spune-mi ce doresti. Ceea ce cauti tu sunt actele de proprietate a firmei. Pentru ce le vrei?
-Pentru ce le vreau? Sa fac avionase din ele! am raspuns eu sarcastic, ridicand o spranceana.
-Nu mai bine iti dau un ghem de ata? Dulceata, nici eu nu sunt tampit, ca orice patron, am copii ale actelor mele, pe langa asta, presupun ca ceea ce vrei tu sa afli este daca totul e in regula cu ele. Cel pentru care lucrezi, si daca presupunerea mea este buna, incearca sa scape de toate firmele care sunt ridicate pentru un alt scop, nu cel pe care il arata. Si daca vrei sa stii, bine! Nu e in regula cu actele acelea, iar tu, fara ele nu ai cum sa demonstrezi asta, deci concluzia finala este: renunta!
Adevarul era ca ma panicasem cand mi-a spus acele cuvinte, desi ma asteptam la asta. Problema era ca habar nu aveam cum sa caut acele acte, si unde, insa eu nu puteam sa ma intorc cu mana goala in fata domnului Kitami... Nu stiam ce sa fac. Imi ramanea o singura optiune, si anume, sa aflu de la Dante unde sunt.
-Daca as fi dispus sa o fac cu tine, mi le-ai da? am intrebat eu, inghitind pe urma in sec.
-Baiete, ai tupeu, dar nu pot pierde milioane de dolari pentru o partida cu tine, desi trebuie sa recunosc ca nu te-as mai lasa sa cobori din pat odata ce te-as avea acolo. Apropo de asta, esti adorabil pana si cand strigi si plangi de durere. Stiai ca faci ca o pisicuta atunci cand gemi de placere? In plus obrajii tai pot deveni atat de rosii incat sa iti poti da seama de asta si noaptea pe lumina aia slaba... Ca acum de exemplu, a spus e ranjind din nou, observand cum ma imbujoram incet, pe masura ce el "rasucea cutitul in rana".
-Esti groaznic... Am disparut. Ciao! i-am spus eu, indreptandu-ma spre usa de la iesire, ca si cum nu eram un hot care inainte intrase pe geamul de la etaj.
"De fapt nu ma inrosisem numai din cauza cuvintelor lui, ci pentru ca in minte mi-au revenit toate acele imagini de aseara... Blestemat sa fie!"