Cântecul nebunului

[Better Off Alone]

Aşa, în sfârşit ai postat. Dăcă ai ştii cât am aştept să faci asta şi cât mă bucur acum că aşteptarea mea a luat sfârşit. Acum să las şi eu un scurt reply.

Mi-a plăcut, mi-a plăcut foarte mult. Ai reuşit din nou să mă impresionezi prin felul în care ai folosit cuvintele. Ţi-am mai spus cumva că atunci când citesc ceva de la tine sunt mai mult decât impresionată, ba chiar simt o mulţumire, o fericire că am ocazia să citesc ce ai scris? Nu, ei bine, o fac acum. Capitolul acesta a fost o adevărată încântare pentru ochii mei, iar sentimentul de care ţi-am spus nu a întârziat să apară.
Mi-au plăcut mult versurile, Minulescu este extraordinar şi mă bucur mult că aţi decis să îi folosiţi poeziile. De asemenea mi-a plăcut incipitul capitolului, ai reuşit astfel să conturezi foarte bine relaţia ei cu părinţii, vorbind de asta, chiar sunt curioasă să văd cum vor evolua lucrurile între cei trei. Apoi mai e fratele fetei care intră în încurcături, iar Sânziana e cea care îi salvează pielea ( dacă pot spune asta ). Părinţii ei vor ca ea să aibă pe cineva care să o protejeze când, de fapt, ea e cea care îi protejează pe ceilalţi, chiar ironic, dar adevărat. Acesta este alt lucru care mă atrage la fic-ul vostru, toate întâmplările sunt credibile, uşor tipice în anumite aspecte. E realitatea ca să spun aşa.
Sânziana îmi place din ce ăn ce mai mult. Nu ai cum să nu îi adori mentalitatea. Vreau să te felicit pentru felul în care transpui găndurile fetei şi pentru faptul că intri foarte bine în pielea personajului, te mulezi perfect. Ştiu că ea nu e tocmai genul tău, dar acest lucru nu te împiedică cu nimic, te descurci foarte bine. Felicitările mele.
Ai descris perfect fiecare stare a ei. În mod special mi-a plăcut felul în care ai descris agitaţia fetei, emoţia produsă de Mircea, acea tulburare ce i s-a stocat în suflet şi persistă. Mi-a plăcut mult, parcă chiar am putut simţi nervozitatea ei, acea emoţie puternică.
Deşi Sânziana nu e singura care a crescut în ochii mei şi Mircea a făcut-o. Mi-a plăcut mult atitudinea lui rece faţă de ea, iar faza cu cartea a fost briliantă, chiar am început să râd. Entuziasmul acela care a spart confuzia şi a adus după sine tulburarea a fost perfect inserat acolo. Aici, Sânziana mi-a amintit de tine pentru că şi tu ai o pasiune pentru cărţi şi o arăţi destul de des. Oricum mă bucur că are această trăsătură de caracter. Deci după cum am spus momentul a fost plin de tensiune, iar finalul a lăsat acea urmă de suspans care te face să îţi doreşti să vezi ce se mai întâmplă în continuare.
Profunzime, suspans, tensiune, ai avut de toate. Ştiu că ţi-am spus de o mie de ori, dar îmi place mult cum scrii, te descurci foarte bine şi abia aştept să văd urmările.
Spor la scris şi multă imaginaţie!
Paradox, mult succes cu următorul capitol.
Abia aÅŸtept next-ul.