One-shots.

[Better Off Alone]

Am spus că îţi voi lăsa un comentariu şi ştiu că am întârziat urât de tot, că ar fi trebuit să îl las mai devreme, dar ştii că anumite circumstanţe m-au oprti să fac asta, şi aici mă refer la netul meu şubred, la starea mea de sănătate şi mai şubredă ( bine că am scăpat de răceala aia ) şi la lenea mea incurabilă. Cum puteam să omit asta? Oricum, acum sunt aici şi îmi cer mii de scuze că nu am ajuns mai repede. Sper doar că acest reply scurt mă va elibera cât de cât de greşeala comisă.

Felicitări pentru lucrările tale! Bineînţeles că această propoziţie nu putea lipsi. Când mi-ai spus că şi tu scrii am fost foarte curioasă, mai ales că te subestimai rău de tot.
Voi face o scurtă generalizare scurtă şi voi încerca să punctez anumite lucruri. Sper să nu te superi, dar momentan nu am dispozişia necesară să iau fiecare lucrare în parte, de aceea voi face generalizarea aceasta şi voi comenta ultimul one shot. Îmi cer scuze din nou.
În primul rând vreau să te felicit pentru titlurile alese. Sunt foarte sugestive şi toată esenţa textului se concentrează în acestea. După cum am spus, sunt la obiect, sugestive, potrivite şi atrg cititorul. Am observat că foloseşti mult punctele de suspensie în titluri şi cam în toate cazurile acestea exprimă regretul, tristeţea pentru pierderea unui anumit lucru sau persoană. Sunt folosite cu rost şi stau foarte bine acolo. Deşi ai şi două excepţii, şi aici mă refer la Te iubesc. şi Divorţaţi?! . În primul caz acel punct arată oarecum hotărârea, e ca şi cum ar fi răspunsul unei întrebări, să nu mai spun că dă tot efectul. Deşi sfârşitul lucrării se încheie cu negarea dragostei, lucrarea nu pierde hotărârea personajului care este sigur pe sine în fiecare moment. Apoi, în al doilea caz exprimă revoltarea, surprinderea care duce spre refuz, furia, sentimente acide, foarte bine conturate. După cum am mai spus te-ai descurcat foarte bine la aceste titluri.
Ai un stil uşor de lecturat, foarte plăcut ochiului, fără prea multe îmbărligături şi prostii de genul acesta. Lectura plăcută cu care poţi să îţi omori plictiseala. Deşi la prima vedere pare ceva foarte uşor, dacă stai să te gândeşti puţin şi să analizezi cu mai multă atenţie, îţi dai seama că lucrurile nu stau tocmai aşa. Lucrările tale sunt foarte bine conturate, comparaţiile sunt cât se poate de realiste, iar temele folosite nu sunt deloc copilăroase. Tu ai vorbit de copilărie sau mai bine spus de trecerea ireversibilă a timpului şi de regretul pierderii acelei perioade de aur. De asemenea ai accesat şi dragostea pe care ai prezentat-o în două faze distincte, dar nu acel gen cu un sfârşit fericit, poate prea fericit că uneori te şi plictiseşti să citeşti acele clişee. Ai abordat iubirea care nu este posibilă, în prima fază scriind despre acest sentiment purtat unui băiat mai mare care nu va simţi acelaşi lucru, iar în a doua despre cea purtată unui prieten. Ambele au un punct comun, şi anume faptul că nu se pot împlini. Astfel dezamăgirea, frustrarea, negarea dau o anumită credibilitate poveştilor. Te apreciez pentru asta.
După cum am mai spus, tu eşti foarte realistă, transpui lumea în scris, vorbeşti despre cazuri ce li se pot întâmpla tuturor, practic dai nişte lecţii de viaţă şi o faci foarte bine. Evidenţiezi toate stările, te axezi pe detalii, descrii sentimentele, urmările, absolut tot. E ca şi cum ai da o definiţie, doar că tu o faci mai artistic, te foloseşti de puterea cuvintelor, îi lărgeşti conţinutul şi o faci mult mai agreabilă, mai uţor de înghiţit - ca să spun aşa.
Ai lucrări impresionante, bine structurate, cu emoţii puternice şi mai sunt şi logice. Eşti realistă şi mie îmi place mult asta. One shot-urile tale îmi aduc aminte de proverbe, doar că sunt mult mai bine scrise şi mult mai uşor de înţeles, structura fiind mai bună şi mai accesibilă.
În ultimul one shot ai conturat cel mai bine sentimentul de regret, de altfel titlul este foarte bine ales. Aici, vorbeşti despre regretul pierderii unei prietene, din nou o temă pe care ai mai folosit-o.
Această tristeţe combinată cu o uşoară frustrare şi cu o oarecare urmă de speranţă năruită rapid de realitate. Sentimente complexe, ce-i drept, dar toate specifice omului. Durerea pricinuită de despărţireb persistă, dar chiar dacă poate fi năucită, nu se face nimic din cauza orgoliului omului, orgului ce ne distruge pe toţi în astfel de situaţii. O situaţie ce poate fi întâlnită în viaţa oricărei adolescente, cu obişnuitul curs ce aduce doar neplăceri şi tristeţe. Lucrarea este scurtă, dar are o semnificaţie uriaşă. E foarte adevărat, noi nu apreciem un lucru doar după ce îl pierdem. Notă de realism. Simplitate, dar cu semnificaţie. O altă definiţie despre viaţă. Cam asta aş putea spune.
Nu îmi mai rămâne decât să te felicit din nou şi să îţi urez mult succes în continuare.
Spor la scris şi multă imaginaţie >:D<