07-08-2008, 11:50 AM
arigato pentru comentari si critici.:victorie:
Capitolul IV-noi surprize (ne)placute...
Soarele rasari pe cerul albastru,imprastiind razele sale peste locuitori adormiti.Acestia,ca in fiecare zi,isi relua treburile in timp ce studentii paseau in curtile scolilor.Mii de automobile goneau pe sosele,in timp,ceilalti mergeau linistiti pe trotuarele asfaltate.In apartamentul baiatului,acesta statea rezemat de perete incercand sa elucideze un mister.
<Bun..daca dragostea are gust de ciocolata,atunci are miros de....ciocolata,dar..ce culoare are.Rosu a la pasiune,maro precum ciocolata,galben ca mierea sau alb ca puritatea?Dar daca..le-am combina..ce ar iesi?>
Gandul acesta il tot framanta,fiind un artis in devenire trebuia sa-si cunoasca adevaratele ,,ingrediente"pentru arta.Dar fu trezit din acea visare cu ochii deschisi de un geamat de durere din partea lui Chyo.Baiatul ramase neclintit cateva secunde.Nu stia ce sa faca,ii era frica sa se duca acolo.Ii era frica de adevar.Totusi,isi infranse frica si pasi in dormitorul bunicii.Camera era formata dintr-un pat Mare acoperit de asternuturi de culoare crem,langa pat un dulap unde se aflau mii de medicamente.Culoarea peretilor era alba fara urma de pata.In pat se afla Chyo,invelita cu o plapuma pufoasa maronie.Tusea si respira sacadat.Ochii ii erau incetosati si era palida.Baiatul intra rapid in incapere speriat si cu lacrimi in ochii.
-Bunica Chyo ce ti s-a intamplat?
-Poate o raceala nevinovata,imi trebuie doar un ceai atat.
-Am sa-ti fac un ceai cald,apoi chem un medic,stai aici.
-Scoala ta..cum ramane.
-Lasa scoala,acum tu esti cea importanta.Tu imi oferi iubire,nu scoala.
Baiatul parasi incaperea pentru a prepara un ceai.Bunica il privea cum se indeparta de ea.Aceasta mintise...din nou.Nu era racita,ci avea o boala grava,de care Yoru nici nu banuia.Prefera sa taca si sa inghita orice urma de durere din suflet si din corp,decat sa-si vada nepotul suferind.Mai era,acum,o chestiune de timp,pana se va stinge din viata.In bucatarie baiatul,inghitea,inghitea durerea care il macina.Prepara ceaiul incet fara zgomot pentru asi auzi cum plange,inima.O durere sfasietoare il termina.
<Nu...nu bunica..nu ea,nu vreau sa plece de langa mine.Vreau sa o ajut>
Lua ceaiul,caldut cu aroma de lamaie si turna intr-o cana alba.Apo o puse pe tava si merse in camera la aceasta.
-Ti-am adus ceaiul!
-Acum du-te la scoala..te rog!
-Bine bunico am sa ma duc!
Yoru,nici nu stia ce sa faca...nu vroia dar nu trebuia decat sa o asculte.Incuie usa in urma lui,lasand-o pe batrana singura.Ajuns la scoala,isi vede ingerul cum trece aleea.Ii zambi lung,acesta de asemenea.
-Buna Mark...
-Si eu te iubesc...
-Ma duc la ore....
Orele incepura cu chimia.O ora care,nu avea legatura cu arta,dar trebuia suportata.Profesoara le predase cateva formule chimice,le dadu temele.Apoi urma si altele mai grele,dar Yoru se gandea la Chyo.deodata un sentiment strabatu corpul,parca sa-l avertizeze ca se va intampla ceva rau.Cum orele se terminase,Yoru pleca grabit acasa.Intra in incapere fara a cauza mare agitatie.Isi lasa ghiozdanul indreptandu-se catre camera batranei. Deschise incet usa,opservand ca batrana dormea.O lua de mana,in speranta ca se va trezi,pentru a lua pastilele.Constata cu stupoare,ca batrana era era mai rece ca un cub de gheata.
-Bunico..trezeste-te..de ce nu imi raspunzi..hai am venit..te ro trezeste-te.Ii tremura vocea si mainile. O sriga incontinuu fara sa accepte ca batrana deja nu mai era in viata.Siroaie de lacrimi ii cazu pe fata alba.
-Te implor revino...nu ma lasa...de ce Doamne,cu ce am gresit,trebuia sa ma iei pe mine,nu pe ea. De ceeeee?Unde esti Doamne sa ma vezi cand te implor sa mi-o lasi..ce am facut cu ce am gresit..ce ti-am facut eu de ma pedepsesti?
Nu se putea stapani din plans. Langa patul unde corpul neutru al batranei era asezat,Yoru parca murea.Parca exploda in milioane de bucati.
-------
Langa un cires inflorit,unde cadeau petalele,acolo Batrana fusese ingropata.Era un preot si Yoru. Nimeni nu era langa el sa-l consoleze.Plangea in genunchii lasand ploaia care se pornise, sa-i aline suferinta.Preoti deja plecase,ramanand singur...singur inecat in lacrimi.
<unde esti mama sa ma vezi...sa ma vezi cum sufar cum ma tangui
ca un caine...tu nemernico, m-ai creat si m-ai lasat sa mor in mizeria asta de viata. Acum bunica, singura persoana care m-a iubit a murit. Unde este dreptatea, unde ma duc...unde sa plec acum, cine sa ma ingrijeasca acum.>
Hainele pe care le purta, acum erau inundate de ploaie.Simtea ca inima il lasa, ochii i se inchidea cu fiecare secunda si respiratia,
parca il parasea.Se dezichilibra cu fiecare secunda, pana cand
corpul lui cazu neutru pe pamantul rece....
Cam tris dar sper ca...:-h
Capitolul IV-noi surprize (ne)placute...
Soarele rasari pe cerul albastru,imprastiind razele sale peste locuitori adormiti.Acestia,ca in fiecare zi,isi relua treburile in timp ce studentii paseau in curtile scolilor.Mii de automobile goneau pe sosele,in timp,ceilalti mergeau linistiti pe trotuarele asfaltate.In apartamentul baiatului,acesta statea rezemat de perete incercand sa elucideze un mister.
<Bun..daca dragostea are gust de ciocolata,atunci are miros de....ciocolata,dar..ce culoare are.Rosu a la pasiune,maro precum ciocolata,galben ca mierea sau alb ca puritatea?Dar daca..le-am combina..ce ar iesi?>
Gandul acesta il tot framanta,fiind un artis in devenire trebuia sa-si cunoasca adevaratele ,,ingrediente"pentru arta.Dar fu trezit din acea visare cu ochii deschisi de un geamat de durere din partea lui Chyo.Baiatul ramase neclintit cateva secunde.Nu stia ce sa faca,ii era frica sa se duca acolo.Ii era frica de adevar.Totusi,isi infranse frica si pasi in dormitorul bunicii.Camera era formata dintr-un pat Mare acoperit de asternuturi de culoare crem,langa pat un dulap unde se aflau mii de medicamente.Culoarea peretilor era alba fara urma de pata.In pat se afla Chyo,invelita cu o plapuma pufoasa maronie.Tusea si respira sacadat.Ochii ii erau incetosati si era palida.Baiatul intra rapid in incapere speriat si cu lacrimi in ochii.
-Bunica Chyo ce ti s-a intamplat?
-Poate o raceala nevinovata,imi trebuie doar un ceai atat.
-Am sa-ti fac un ceai cald,apoi chem un medic,stai aici.
-Scoala ta..cum ramane.
-Lasa scoala,acum tu esti cea importanta.Tu imi oferi iubire,nu scoala.
Baiatul parasi incaperea pentru a prepara un ceai.Bunica il privea cum se indeparta de ea.Aceasta mintise...din nou.Nu era racita,ci avea o boala grava,de care Yoru nici nu banuia.Prefera sa taca si sa inghita orice urma de durere din suflet si din corp,decat sa-si vada nepotul suferind.Mai era,acum,o chestiune de timp,pana se va stinge din viata.In bucatarie baiatul,inghitea,inghitea durerea care il macina.Prepara ceaiul incet fara zgomot pentru asi auzi cum plange,inima.O durere sfasietoare il termina.
<Nu...nu bunica..nu ea,nu vreau sa plece de langa mine.Vreau sa o ajut>
Lua ceaiul,caldut cu aroma de lamaie si turna intr-o cana alba.Apo o puse pe tava si merse in camera la aceasta.
-Ti-am adus ceaiul!
-Acum du-te la scoala..te rog!
-Bine bunico am sa ma duc!
Yoru,nici nu stia ce sa faca...nu vroia dar nu trebuia decat sa o asculte.Incuie usa in urma lui,lasand-o pe batrana singura.Ajuns la scoala,isi vede ingerul cum trece aleea.Ii zambi lung,acesta de asemenea.
-Buna Mark...
-Si eu te iubesc...
-Ma duc la ore....
Orele incepura cu chimia.O ora care,nu avea legatura cu arta,dar trebuia suportata.Profesoara le predase cateva formule chimice,le dadu temele.Apoi urma si altele mai grele,dar Yoru se gandea la Chyo.deodata un sentiment strabatu corpul,parca sa-l avertizeze ca se va intampla ceva rau.Cum orele se terminase,Yoru pleca grabit acasa.Intra in incapere fara a cauza mare agitatie.Isi lasa ghiozdanul indreptandu-se catre camera batranei. Deschise incet usa,opservand ca batrana dormea.O lua de mana,in speranta ca se va trezi,pentru a lua pastilele.Constata cu stupoare,ca batrana era era mai rece ca un cub de gheata.
-Bunico..trezeste-te..de ce nu imi raspunzi..hai am venit..te ro trezeste-te.Ii tremura vocea si mainile. O sriga incontinuu fara sa accepte ca batrana deja nu mai era in viata.Siroaie de lacrimi ii cazu pe fata alba.
-Te implor revino...nu ma lasa...de ce Doamne,cu ce am gresit,trebuia sa ma iei pe mine,nu pe ea. De ceeeee?Unde esti Doamne sa ma vezi cand te implor sa mi-o lasi..ce am facut cu ce am gresit..ce ti-am facut eu de ma pedepsesti?
Nu se putea stapani din plans. Langa patul unde corpul neutru al batranei era asezat,Yoru parca murea.Parca exploda in milioane de bucati.
-------
Langa un cires inflorit,unde cadeau petalele,acolo Batrana fusese ingropata.Era un preot si Yoru. Nimeni nu era langa el sa-l consoleze.Plangea in genunchii lasand ploaia care se pornise, sa-i aline suferinta.Preoti deja plecase,ramanand singur...singur inecat in lacrimi.
<unde esti mama sa ma vezi...sa ma vezi cum sufar cum ma tangui
ca un caine...tu nemernico, m-ai creat si m-ai lasat sa mor in mizeria asta de viata. Acum bunica, singura persoana care m-a iubit a murit. Unde este dreptatea, unde ma duc...unde sa plec acum, cine sa ma ingrijeasca acum.>
Hainele pe care le purta, acum erau inundate de ploaie.Simtea ca inima il lasa, ochii i se inchidea cu fiecare secunda si respiratia,
parca il parasea.Se dezichilibra cu fiecare secunda, pana cand
corpul lui cazu neutru pe pamantul rece....
Cam tris dar sper ca...:-h