Cronicile Taron

[Pixxie.']

Cand soarele rasarise in sfarsit am iesit afara privindu'i de sus pe cativa deathetheri care se uitau uimiti la mine. Am iesit din sat, indreptandu'ma spre lacul de langa padure. Vroiam sa scap de privirile ce parca ma ardeau. Chiar daca cei mai multi ma priveau cu mandrie, nu doream sa ii privesc in ochi. Nu faceam asta deoarece mi'era rusine, ci din contra, vroiam sa le demonstrez ca nu imi pasa si ca puteam bine mersi sa ma multumesc cu simplele mele ganduri. Pana la urma era viata mea si faceam tot ce vroaim cu ea, fara ca cineva sa'mi impuna reguli sau alte generalitati cum se intamplau cu ceilalti. Nu, eu nu eram asa, si asta se putea dovedi dupa semnul si podoabele ce ma "acopereau". Cand tata m'a gasit a spus ca acele bijuterii le aveam pe mine si de asemenea si acel semn. Batranii au zis ca acele lucruri sunt semnele celor razvratiti, dar serios daca imi pasa!