Cronicile Taron

[Pixxie.']

Am privit'o cu uimire, ce'i drept. Oricine ar fi vazut asta ar fi reactionat la fel ca deh, ea un elf sa se inchine in fata unui deathether, si mai ales dupa ce cei din rasa mea ii ucisesera parintii. Momentul de uimire disparu la fel de repede precum aparu si acelasi ranjet arogant imi "impodobi" chipul, surprins iar de aceeasi vesela stare ce incepea sa ma enerveze. Ce avea fata aceasta de imi crea atatea sentimente? Pff grea intrebare, nici eu nu stiam. Am strambat din nas, la gandul de a ma inchina si eu in fata ei si de a'mi cere scuze. Probabil paream meschina, dar aloo, eram un deathether, eu nu ma inchinam in fata oamenilor sau a elfilor, ci ei se inchinau in fata mea. Mi'am alungat gandurile si am privit'o atenta, fara sa imi iau ochii dupa ea.

-Nu face nimic, spun eu pe un ton calm, in timp ce continuam sa o privesc.

Eram calma, si probabil era o minune de altfel, mai ales cu intamplarile din ultimele zile. Acea clipire sadica din ochi disparuse de mult fiind inlocuita cu o sclipire pur si simplu indiferenta, plictisita. Fusese ceva de fatada acel moment, dar inca sangele imi clocotea in vene gandindu'ma ca as fi putut sa ma distrez putin cu ea. Dar, ma rog, va mai fi timp si vor mai fi alti elfi sau oameni eventual, desi nu mi'ar fi luat mult sa ma transform si sa ma joc cu ea. Era o singura explicatie la gandurile mele si aceea era simpla: Lipsa de chef si probabil si lenea te poate face sa pari nebuna in fata altora.

occ: cne vrea