Sex, Blood & Violence [+18]

[Lye]

Joaca cu focul

Să nu te mire faptul că nu încep să îţi povestesc modul în care m-am jucat cu blonda de mai devreme. Este destul pentru mine să ştiu că te zgribuleşti la fiecare cuvânt pe care îl citeşti, care izvorăşte din minea mea bolnavă şi perversă. Nu… nu-ţi pune mâna la ochi. Ţi-am spus… nu te voi mai şoca. Cel puţin nu acum. Dar dacă vrei, nu trebuie decât să ceri.
Stau rezemat de maşina… care nici măcar nu îmi aparţine. Fumul de ţigare îmi bagă chipul într-o ceaţă care mă îneacă. Dracu să-l ia de tutun. De când tot spun că mă las. Dar… eu spun că mă las de multe lucruri. De femei, de băut, de ţigări… de minţit. Tare milă îmi este de cel care are încredere în mine. De ce? Pentru că niciodată nu mă ţin de cuvânt. Şti… întodeauna m-am gândit la un lucru: eu când mor… unde ajung? În Rai sigur nu… Dumnezeu nu are nevoie de un păcătos în paradisul lui plin de îngeraşi. Iar in Iad… ei bine, cu siguranţă că Dracu nu ar vrea pe cineva demn să îi facă concurenţă la tron, în acel imperiu al durerii, al ţipetelor, unde focul arde făra oprire.
Mă uit la geamul blondei de la care tocmai am plecat. Nici-o mişcare… semn că încă doarme. Normal că se odihneşte! Asta ar face orice femeie care ar avea de-a face cu Christian. Nu te gândi că sunt narcisist. Ăsta este purul adevăr. Iar tu… deşi negi, şti foarte bine asta.
Mă urc la volanul maşinii şi bag cheia în contact. Zgomotul cu care aceasta pleacă de pe loc nu seamănă nici măcar puţin de cel făcut de fetiţa mea. Asta pare ca se îneacă… parcă e bolnavă de cine ştie ce boală. Dracu să le ia de maşini.
Din nou, trec precum vijelia prin intersecţii şi mă strecor asemenea unei umbre printre maşinile ce încetinesc la vederea unui psihopat ca mine. Te întrebi cine mi-a dat carnetul? Hai să îţi răspund… ca să nu mori de curiozitate: nimeni. L-am luat pe bani, de la un poliţist care şi-ar fi vândut şi sufletul pentru o sută de dolari. Şi spuneţi că noi suntem corupţi. Oameni proşti.
Habar nu am când am ajuns la reşedinţa Gambino. Cert este că îi mulţumesc Domnului că mă pot da jos din maşina asta… ce nu a făcut decât să mă enervez. La poartă mă aştepta Sam. Cobor din automobil şi îi arunc cheile.
-Să nu mă mai pui sa merg cu ea… dacă nu vrei să o găseşti pe fundul vre-unui lac.
Şatenul ridică ambele mâini, zâmbind. Credea că glumesc… ca nu am vorbit serios la faza cu lacul. Ok… dacă voia să devină pieton, să mai îmi dea maşina aia o singură dată pe mână. Samuel ar trebui să ştie că eu nu glumesc… nici chiar atunci când râd sau zâmbesc.
Îmi ţin mâinile în buzunare şi înaintez agale pe aleea îngrădită de flori. Aceleaşi flori care mă enervează teribil de tare. Aceleaşi flori îngrijite de… persoana care îmi dădea atâtea speranţe că aceasta infiltrare va fi o poartă spre Rai. Dar s-a dovedit a fi… cea mai plictisitoare experienţă.
Imaginea apetisantei blonde cu care m-am tăvalit este ştearsă violent din mintea mea de apariţia călugăriţei. Aceiaşi bluză până în gât şi aceiaşi fustă lungă, grena şi plisată care o acoperă în întregime. În plus, ţine în braţe un teanc de cărţi groase. Eu nu am citit aşa multe în întreaga mea viaţă. Trece pe lângă mine, ţinându-şi capul plecat. Ok… eu am înţeles că nu bagă în seamă pe nimeni… dar asta e deja ignoranţă. Cum poate cineva să treacă aşa pe lângă mine? Încalcă legea firii. Însă din spatele meu, se aude o voce. Voce… pe care voi începe să o detest. Foarte curând.
-Frumoasa mea fiica… nu-i aşa ca e adorabilă?
-Da… sigur ca da! Adorabilă până la Dumnezeu şi înapoi. Spun eu cu o ironie ce ar fi simţit-o până şi cel mai nepăsător om.
Dar se pare că Gambino nu şi-a dat seama de lucrul acesta. Încă o dată pot spune, făra pic de modestie ca sunt înconjurat de proşti. Chiar mă întreb ce caut într-un asemenea mediu.
-Unde ai fost până acum? Mă întreabă acesta ţinând în mână bastonul, ce avea la capăt blazonul familiei.
-Cred ca intimitatea mea ţine doar de mine. Şi oricât de şef ai fi, nu o să îţi dau informaţii despre fiecare pas pe care îl fac.
Mă priveşte insistent, după care chicoteşte, aprobând din cap. Ce dracu găseşte atât de amuzant?
-Tinere, ţi-am mai spus. Eşti exact ca mine, pe vremea când, ei bine, nu aveam un copil şi sănătatea nu îmi făcea aşa multe probleme. Îţi prevăd un viitor strălucit alături de mine.
Norocul lui a fost că a plecat. Pentru că îţi jur că eram pe punctul să îi mut faţa la spate. Însă se putea oare să nu îmi ţină companie vre-un idiot cu faţă de frustrat sexual? Pentru că exact aşa arăta bodyguard-ul care mă privea. Acelaşi de mai devreme. Mă uit la el şi fac o mişcare din ambele mâini.
-Eu ştiu că sunt frumos… dar să şti ca nu mă interesează băieţii.
-Ce ai vrut să zici cu chestia asta?
-Că nu sunt homosexual! Ce dracu nu înţelegi? Sau vrei să îţi desenezi, ca la retardaţi?
L-am adus în punctul în care era gata să mă ia la bătaie. Sau… asta credea el că va face. Însă Samuel a apărut de cine ştie unde şi a intervenit între noi. În momentul acesta, lui îmi vine să îi dau una.
Nu am inţeles foarte bine ce i-a spus bodyguard-ului. Cert este că acesta s-a calmat şi s-a reîntors în casă.
-Fiaro… te rog nu mai provoca angajaţii. Nu vreau să am probleme din cauza ta.
-Probleme? Dar ce, nu sunt în stare să îmi spună mie,direct ce îi deranjează?
-Nu e vorba de asta. Eu te-am adus în casă, eu răspund de tine. Daca vrei să îţi duci misiunea la bun sfârşit, ia-o uşor. Nu te mai juca cu focul.
Prea bine. Eu nu mă mai joc cu focul pentru ca ei să nu se ardă. Am aprobat din cap, asigurându-l pe Sam ca nu voi mai face probleme. Dar ţie ţi-am spus un secret pe care el nu il ştie: niciodată să nu ai încredere în mine. Pentru că mint. Şi mint cu zâmbetul pe buze.