13-12-2009, 07:12 PM
[center]Capitolul 2[/center]
†‘Ce e locul ăsta? Priveam mirată o încăpere pe care nu o mai vazusem până acum în nici unul din visele care noapte de noapte creeau o continuare făcând un lanţ de întâmplări pe care trebuia să le dezleg la final.
Eram într-o cameră destul de intunecată, singura sursă de lumină fiind lumânările care ardeau dezordonat, parcă prevestind ceva rău. Geamurile erau acoperite de draperii roşii care erau în ton cu mobila neagră. Atmosfera era destu de grea, dar în acelaşi timp misterioasă şi atrăgătoare.
Privind prin cameră, am observat într-un colÅ£ al camerei o siluetă care stătea nemiÅŸcată. Prima oară am crezut că mintea imi joacă o farsă, dar mi-am dat seama că acea siluetă e ceva care există. M-am apropiat încet, cu gândul de a o atinge. Am întins mâna, dar silueta mi-a prins braÅ£ul, încercând să mă Å£ină departe. Din întunericul enervant, am văzut doi ochi de culoarea sângelui care îmi dădeau fiori în tot corpul. ÃŽn următoarea secundă am simÅ£it cum ceva pătrunde prin pielea gâtului.â€
M-am trezit întrebându-mă ce a vrut să însemne acel vis. Eram speriată. Dintotdeauna mi-au plăcut vampirii. Citeam cărţi, vizionam filme, căutam fel si fel de documentare, toate astea întărindu-mi şi mai mult credinţa în existenţa lor.
M-am uitat la ceas. În clipa următoare am sărit ca arsă din pat. Era prima mea zi în liceul cel nou, iar eu eram pe cale să întârzii. Da,într-adevar,puteam fi iertată pentru că am întârziat, dar nu vroiam ca prima impresie să fie una proastă.
Mi-am făcut toaleta de dimineaţă, apoi m-am dus să mă îmbrac. Bineînţeles că trebuia să iau uniforma liceului pe mine care consta în fustă şi sacou, ambele fiind in pătrăţele roşu cu negru. Cel puţin uniforma asta îmi plăcea, doar avea combinaţia mea de culori preferată. În 10 minute eram gata aşa că am ieşit pe uşă; nu înainte să mă uit la ceas. Era deja târziu,deci trebuia să alerg până la liceu. Norocul meu că nu era atât de departe.
‘Asta a fost chiar obositor’ gândeam în timp ce îmi trăgeam sufletul. Eram obişnuită să alerg, numai că acum am alergat peste măsură. Am intrat în curtea şcolii care era pustie. Probabil din cauză că se sunase sau cine ştie.
Păşeam pe culoarele şcolii grabită şi disperată pentru că nu îmi găseam clasa. Din fericire am dat peste o profesoară pe care aveam s-o întreb. Era o femeie subţirică, îmbrăcată într-o rochie albastră, lungă până la genunchi, fiind completată de o pereche de cizme albastru închis cu toc de patru centimentri. Avea părul şaten, dar nu un şaten obişnuit, era o culoare mai aparte,la fel ca şi ochii.Avea ochii albaştrii,dar nu era nuanţa de la rochie sau cizme,era mai mult o combinaţie dintre cele două.
-Nu vă supăraţi, îmi puteţi spune şi mie unde este clasa 12B?
-Desigur. Ultima de pe partea dreaptă. Mi-a răspuns ea cu o voce blândă care îmi amintea de glasul mamei mele.
M-am îndreptat unde mi-a indicat. Am bătut uşor în uşă, apoi am intrat înauntru. Profesorul era deja acolo. Am picat la ţanc pentru că tocmai anunţa clasa ca vor avea o nouă colegă care bineînţeles – eram eu.
-Ea este Lilith. Te rog să iei un loc , chiar acolo .
Vocea profesorului era atât de ciudată încât mă făcea să râd. Am pus mâna la gură pentru a-mi acoperi zâmbetul ştrengar care mi se afişase pe buze. Priveam în clasă pentru a vedea cu cine voi avea de a face,apoi m-am dus la locul care mi-a fost indicat de professor.
Stăteam la geam, deci ma puteam pierde uşor prin gânduri când stăteam la vreo oră care era absolut plictisitoare. Începusem să am o senzaţie ciudată,ştiam că eram privită de cel care stătea lângă mine. Chiar mă enerva pentru că nu îmi plăcea ca cineva să mă privească intens.
- Nu mă simt prea bine, pot ieşi puţin?
Vocea lui răsună în clasă. M-am uitat cu coada ochiului la el.Era un tip înalt, bine făcut,cu pielea albă. Era un brunet atrăgător cu ochii ciocolatii. Ochii lui parcă erau ca de sticlă, te puteai oglindi perfect în ei.
-IeÅŸi.
Nu m-am uitat când a ieşit din clasă. Nu mă interesa,în schimb auzeam vocile fetelor din clasă care şuşoteau diverse lucruri despre el. Am întors capul instinctiv spre ele şi am văzut că se uitau la mine furioase, de fapt ma urau. Clar tipul ăsta era popular,culmea fiind faptul că stau chiar în faţa sa. În locul pe care orice fată din clasă vroia să îl aibă. Am auzit clopoţelul care suna de zor şi anunţa pauza.
-Bună ziua. Am auzit vocea profesorului de mai devreme. Tonul îi era atât de sarcastic încât mă făcea să mă întreb cum de trăise atât de mult.
Nici nu m-am obosit să mă ridic. Priveam pierdută spre uşa ce duce spre coridorul aglomerat de populaţia liceului. În următorul minut, l-am văzut că intră pe uşă. Mi-am luat imediat privirea de la uşă pentru a mi-o îndrepta spre tablă. Nu vroiam să creadă că am devenit una dintre fanele lui aşa din prima zi. Bine, adevărul era că nici nu aveam de gând să fac asta,nu îmi stătea în fire.
†‘Ce e locul ăsta? Priveam mirată o încăpere pe care nu o mai vazusem până acum în nici unul din visele care noapte de noapte creeau o continuare făcând un lanţ de întâmplări pe care trebuia să le dezleg la final.
Eram într-o cameră destul de intunecată, singura sursă de lumină fiind lumânările care ardeau dezordonat, parcă prevestind ceva rău. Geamurile erau acoperite de draperii roşii care erau în ton cu mobila neagră. Atmosfera era destu de grea, dar în acelaşi timp misterioasă şi atrăgătoare.
Privind prin cameră, am observat într-un colÅ£ al camerei o siluetă care stătea nemiÅŸcată. Prima oară am crezut că mintea imi joacă o farsă, dar mi-am dat seama că acea siluetă e ceva care există. M-am apropiat încet, cu gândul de a o atinge. Am întins mâna, dar silueta mi-a prins braÅ£ul, încercând să mă Å£ină departe. Din întunericul enervant, am văzut doi ochi de culoarea sângelui care îmi dădeau fiori în tot corpul. ÃŽn următoarea secundă am simÅ£it cum ceva pătrunde prin pielea gâtului.â€
M-am trezit întrebându-mă ce a vrut să însemne acel vis. Eram speriată. Dintotdeauna mi-au plăcut vampirii. Citeam cărţi, vizionam filme, căutam fel si fel de documentare, toate astea întărindu-mi şi mai mult credinţa în existenţa lor.
M-am uitat la ceas. În clipa următoare am sărit ca arsă din pat. Era prima mea zi în liceul cel nou, iar eu eram pe cale să întârzii. Da,într-adevar,puteam fi iertată pentru că am întârziat, dar nu vroiam ca prima impresie să fie una proastă.
Mi-am făcut toaleta de dimineaţă, apoi m-am dus să mă îmbrac. Bineînţeles că trebuia să iau uniforma liceului pe mine care consta în fustă şi sacou, ambele fiind in pătrăţele roşu cu negru. Cel puţin uniforma asta îmi plăcea, doar avea combinaţia mea de culori preferată. În 10 minute eram gata aşa că am ieşit pe uşă; nu înainte să mă uit la ceas. Era deja târziu,deci trebuia să alerg până la liceu. Norocul meu că nu era atât de departe.
‘Asta a fost chiar obositor’ gândeam în timp ce îmi trăgeam sufletul. Eram obişnuită să alerg, numai că acum am alergat peste măsură. Am intrat în curtea şcolii care era pustie. Probabil din cauză că se sunase sau cine ştie.
Păşeam pe culoarele şcolii grabită şi disperată pentru că nu îmi găseam clasa. Din fericire am dat peste o profesoară pe care aveam s-o întreb. Era o femeie subţirică, îmbrăcată într-o rochie albastră, lungă până la genunchi, fiind completată de o pereche de cizme albastru închis cu toc de patru centimentri. Avea părul şaten, dar nu un şaten obişnuit, era o culoare mai aparte,la fel ca şi ochii.Avea ochii albaştrii,dar nu era nuanţa de la rochie sau cizme,era mai mult o combinaţie dintre cele două.
-Nu vă supăraţi, îmi puteţi spune şi mie unde este clasa 12B?
-Desigur. Ultima de pe partea dreaptă. Mi-a răspuns ea cu o voce blândă care îmi amintea de glasul mamei mele.
M-am îndreptat unde mi-a indicat. Am bătut uşor în uşă, apoi am intrat înauntru. Profesorul era deja acolo. Am picat la ţanc pentru că tocmai anunţa clasa ca vor avea o nouă colegă care bineînţeles – eram eu.
-Ea este Lilith. Te rog să iei un loc , chiar acolo .
Vocea profesorului era atât de ciudată încât mă făcea să râd. Am pus mâna la gură pentru a-mi acoperi zâmbetul ştrengar care mi se afişase pe buze. Priveam în clasă pentru a vedea cu cine voi avea de a face,apoi m-am dus la locul care mi-a fost indicat de professor.
Stăteam la geam, deci ma puteam pierde uşor prin gânduri când stăteam la vreo oră care era absolut plictisitoare. Începusem să am o senzaţie ciudată,ştiam că eram privită de cel care stătea lângă mine. Chiar mă enerva pentru că nu îmi plăcea ca cineva să mă privească intens.
- Nu mă simt prea bine, pot ieşi puţin?
Vocea lui răsună în clasă. M-am uitat cu coada ochiului la el.Era un tip înalt, bine făcut,cu pielea albă. Era un brunet atrăgător cu ochii ciocolatii. Ochii lui parcă erau ca de sticlă, te puteai oglindi perfect în ei.
-IeÅŸi.
Nu m-am uitat când a ieşit din clasă. Nu mă interesa,în schimb auzeam vocile fetelor din clasă care şuşoteau diverse lucruri despre el. Am întors capul instinctiv spre ele şi am văzut că se uitau la mine furioase, de fapt ma urau. Clar tipul ăsta era popular,culmea fiind faptul că stau chiar în faţa sa. În locul pe care orice fată din clasă vroia să îl aibă. Am auzit clopoţelul care suna de zor şi anunţa pauza.
-Bună ziua. Am auzit vocea profesorului de mai devreme. Tonul îi era atât de sarcastic încât mă făcea să mă întreb cum de trăise atât de mult.
Nici nu m-am obosit să mă ridic. Priveam pierdută spre uşa ce duce spre coridorul aglomerat de populaţia liceului. În următorul minut, l-am văzut că intră pe uşă. Mi-am luat imediat privirea de la uşă pentru a mi-o îndrepta spre tablă. Nu vroiam să creadă că am devenit una dintre fanele lui aşa din prima zi. Bine, adevărul era că nici nu aveam de gând să fac asta,nu îmi stătea în fire.