24-12-2009, 12:18 AM
:: Yaku-chin :: voila inca o portie of pervy Sakurai
:: adyna_45 :: ce m-as face eu fara tine? cum am mai zis..daca ma voi apuca vreodata de publicat lucruri... tu vei fi prima la care voi apela pentru editor. :D
:: Mousy :: am sa incerc sa fac aceasta poveste cat de comica se poate fara a da in idiotenie. ma bucur ca iti place :D:D
Enjoy reading.
Ja ne~~~
Să spunem că mi-am căutat-o cu lumânarea. Am fost ajutat să mă curăţ, însă lucrurile au luat o întorsătură destul de ciudată, destul de rapid.
Îmi era destul de clar care e singura modalitate prin care puteam scoate toată substanţa aia din mine. Nu mă deranja în totalitate. Îi simţeam degetele mişcându-se în interiorul meu, când într-o parte, când în alta, încercând să elimine tot, dar asta nu făcea decât să mă excite din nou. Aş fi putut să o fac de unul singur, însă atunci ne-am fi excitat amândoi. Eu aş fi arătat ca o adevărată c***ă, iar bărbăţia lui s-ar fi întărit imediat. Nu spun că nu era şi aşa destul de excitat. Amândoi resimţeam efectele a ceea ce făceam şi probabil ne gândeam cum să facem pentru a scăpa de al doilea val de căldură ce punea stăpânire peste trupurile noastre.
Am vrut să întreb, dar nu am avut timp. Am icnit scurt şi mi-am încleştat mâinile pe chiuvetă, spatele încordându-mi-se automat, atunci când l-am simţit pătrunzându-mă. Nu credeam că avea să facă asta destul de curând, nu credeam nici că nu se poate controla, aşa că am ajuns rapid la concluzia că nu făcea nimic altceva decât a mă tachina.
Privirea mi s-a ridicat doar pentru câteva momente şi am reuşit să mă văd în oglindă. Chipul îmi era roşiatic, câteva semne asemănătoare cu vânătăile se întindeau pe suprafaţa gâtului meu, colţurile buzelor erau complet roşii, mai roşii decât safirul, ochii îmi păreau obosiţi, iar părul stătea în absolut orice direcţie fără a ţine cont de faptul că mai exista, acolo pe undeva, şi o cărare. Câteva picături de transpiraţie mi se scurgeau pe piept şi muşchii mi se încordau într-una, dar nimic nu mă făcea să mă calmez sau să mă răcoresc.
Pe el nu îl puteam vedea. Buzele lui îmi încercuia spatele, lăsând mici săruturi alocuri, apoi se întorceau în zona gâtului şi îmi alintau ceafa, coborând pe şina spinării. Nu îmi plăcea să recunosc, dar eram dispus să o fac. Era bun la ceea ce făcea şi ştia exact ce avea să mă excite sau să mă facă să mă cutremur. Nu mă surprindea din moment ce era doctor. Probabil cunoştea punctele sensibile ale corpului mai bine decât oricine altcineva, însă asta nu justifica acurateţea cu care mă atingea.
Ceea ce m-a surprins a fost faptul că nu s-a mai eliberat în interiorul meu. Şi-a lăsat degetele să se afunde înauntru pentru ultima oară, apoi a dat drumul la apă şi a început să spele un prosop. Trupul mi s-a arcuit din nou când am simţit umezeala parcurgându-mi pielea. Pe cât de rece era, pe atât de cald mă făcea să mă simt.
Gâfâiam de ceva timp, însă nu am realizat decât prea târziu. Cine m-ar fi văzut ar fi spus că tocmai mă întorceam de la şantierul de construcţii sau ceva de genul. Eram complet istovit. Ţin minte că am fost urcat în maşina lui, însă doar atât. Apoi am adormit. M-am trezit de abia ore mai târziu. Mi-am dat seama de asta pentru că era întuneric beznă afară.
Mă aflam întins într-un pat destul de mare, plasat exact în zona geamurilor, vizavi de o uşă metalică destul de mare. Încăperea îmi dădea fiori pe atât de mult pe cât mă intriga. Părea să aibă un aer modern, sau cel puţin noncomformist, însă majoritatea obiectelor de mobilier păreau fie vechi, fie ciudate. Adevărul era că i se potrivea personalităţii lui Sakurai. Complicat.
Am refuzat să mă ridic în fund sau să încerc să mă întorc pe o parte. Îmi era numai bine aşa cum stăteam. Nu mai simţeam nici o greutate apăsătoare, nu mă mai simţeam nici obosit, vedeam acum clar şi chiar îmi era rece. Materialul subţire şi catifelat mă îndemna să mă întind, să mă lungesc pe cât de mult posibil, iar perna enormă parcă mă implora să mă scufund în ea şi să îmi închid ochii. Nu eram pregătit să fac asta până când am auzit uşa deschizându-se. M-am prefăcut că dorm şi am aşteptat să văd ce se întâmplă.
O minunăţie de bărbat şi-a făcut apariţia în cameră. Un trup solid, dar nu gras, o pereche de muşchi bine formaţi, dar nu de wrestleri, un păr suficient de lung şi de strălucitor ce părea acoperit de beteală când el era de fapt doar ud, un piept ispititor, un mijloc perfect şi doar un prosop ce putea acoperi zona bazinului, dar nu şi ascunde forma bărbăţiei ce se afla în spatele lui.
Aproape îmi venea să salivez. Nu reuşisem să observ toate acestea în timp ce mă aflasem în braţele lui, în întunericul ăla, însă o făceam acum şi cedam. Din nou. Am înghiţit în sec şi am dat să mă întorc cu spatele spre el, să fac orice care să îmi fure privirea de la el, însă eram atras înspre persoana lui ca şi cum era un magnet.
Îmi venea să îmi frig o palmă peste ochi în moment în care prosopul a dispărut şi cretinul, idiot, extrem de seducător de doctor a început să îşi caute haine pentru a se îmbrăca. Nici nu mi-am dat seama când am gemut, pentru că am rămas nemişcat atunci când privirea i s-a îndreptat brusc spre mine. Am îngheţat, dar un zâmbet stupid tot şi-a făcut apariţia pe chipul meu. O încurcasem.
S-a uitat la mine curios, apoi şi-a lins buza inferioară şi a început să chicotească. Încet, dar sigur, s-a apropiat de pat şi s-a aşezat pe marginea lui, apoi şi-a întins mâna spre mine şi mi-a mângâiat părul.
- Neaţa, mi-a rostit încet, coborându-şi chipul până la nivelul obrazului meu drept, sărutându-mă uşor pe el, apoi pe buze.
Mă simţeam ca şi cum eram iubitul lui de câţiva ani de zile, nu aventura de o zi, dar îmi plăcea mult mai mult prima variantă. Nu s-a oprit acolo.
Buzele lui le-a căutat pe ale mele, le-a găsit şi au început să le dezmierde, făcând, în acelaş timp, loc şi limbii sale pentru a îşi căuta de lucru. Mai mult din instinct, dreapta s-a ridicat şi s-a aşezat pe mijlocul lui, trăgându-l mai aproape de mine. El însă, s-a oprit şi a dat să se ridice.
- Hei..., am spus imediat, prinzându-l de încheietură. Ce faci?
- Mă pregătesc să mă îmbrac, mi-a răspuns pe un ton foarte sincer, arătând spre cămaşa pe care o aşezase pe speteaza scaunului de la birou.
M-am încruntat la el şi m-am pregătit să îl mustrez, dar puteam face asta doar dacă îmi acceptat propriile dorinţe trupeşti. M-am riscat şi i-am amintit de momentul în care i-am spus că vreau să ajung cât mai repede în patul lui. Un zâmbet strengăresc şi-a făcut apariţia pe chipul său, apoi a venit şi replica bombă.
- Şi? Nu eşti în patul meu?
Am rămas trăznit, apoi am prins perna şi am aruncat-o direct în capul lui. Am căutat alte obiecte numai bune de aruncat pentru a mă putea răzbuna, însă nu a durat mult până când ambele mâini mi-au fost prinse şi ridicate deasupra capului.
Trupul său s-a urcat peste al meu, având grijă să nu mă stâlcească sau rănească, buzele sale au năpădit pe gâtul meu, şi, deşi mâinile îmi fusese eliberate iar ale lui se mişcau libere pe corpul meu, eu nu arătam nici cea mai mică dovadă de împotrivire. Chiar îmi plăcea? Brusc, mi-am dat seama că mirosul acelor cearceafuri era asemănător mirosului trupului său şi asta nu a reuşit decât să mă inducă într-o stare destul de ciudată de euforie. Mă simţeam electrizat deşi nu aveam motive. Am fost năpădit de furnicături, acelaşi fior ciudat şi-a făcut prezenţa pe coloana vertebrală, apoi nu am mai fost capabil să scot un singur cuvânt. Cel puţin nu unul care să şi aibă sens. Degetele sale jucăuşe se aflau când pe pieptul meu, când pe coapse, însă buzele lui refuzau să le părăsească pe ale mele. Pe măsură ce atingerile deveneau mai intime şi mai îndrăzneţe, sărutul devenea mai pasional şi mai profund, numai bun pentru a mă face să îmi pierd controlul.
Deşi mintea mea se pierduse undeva între acele mângâieri, trupul meu era mai mult decât treaz şi reacţiona imediat la fiecare schimbare. Se încorda, se aprindea, se freca de al lui şi apoi îl implora să se apropie din ce în ce mai mult.
Într-un final, am ajuns să fac exact ceea ce ştiam de la început că am să fac mai devreme sau mai târziu. Mi-am îndepărtat picioarele, l-am strâns în braţe şi l-am forţat să se lipească de mine, refuzând categoric să fiu ignorat sau nealintat.
Mi-a zâmbit, mi-a lins uşor buza inferioară înainte de a se preface că o muşcă, apoi şi-a ridicat întreg trupul şi m-a pătruns încet. Nu eram mulţumit cu atât şi el şi-a dat seama.
Ritmul a devenit mult mai alert, pătrunderile mai adânci, săruturile mai violente şi atingerile mult mai îndrăzneţe. Poate nu puteam face multe pentru a îi răspunde, însă nici dacă aş fi avut, probabil, nu aş fi ştiut ce să fac. Era prima oară, bine...a doua..., când mă culcam cu un bărbat, asta doar pentru că prima fusese tot cu el în camera întunecată, iar asta însemna că nu aveam mai nicio idee ce anume aş fi putut să fac pentru ca şi el să se simtă bine. Era evident că se simţea bine, altfel nu ar fi continuat ceea ce făcea, dar tot mi-ar fi plăcut să pot răspunde cumva la fiecare atingere.
Telefonul a început să sune în momentul cel mai inoportun şi idiotul s-a decis să răspundă. Mă privea jucăuş, parcă provocându-mă să nu fac gălăgie cât timp vorbeşte cu oricine suna, deşi nu avea nici cea mai mică intenţie să se oprească.
- Mda? a întrebat, aproape bufnind într-un râs iscoditor, atunci când m-a văzut încruntându-mă.
L-am ciupit uşor de mână şi el m-a pedepsit printr-o penetrare adâncă şi lentă. M-am abţinut să nu gem, icnesc sau mai ştiu eu ce alte minunăţii aş fi putut să fac, dar nu puteam rezista prea mult timp.
- Ştii...sunt cam ocupat acum, a continuat, la fel de amuzat ca înainte. Serios, sunt ocupat, a repetat, făcând o mică pauză doar pentru a mă săruta.
A lăsat telefonul câteva momente pe pat, timp în care a continuat să mă sărute, aşa că am presupus că oricine era la telefon vorbea de unul singur. Săracul. O altă penetrare şi a ridicat din nou celularul, mai vesel ca niciodată.
- Maru..., calmează-te, sincer acum. Nu am să întârzii mâine. Doar că acum sunt ocupat, bine?
a rostit ceva mai încet, dovedindu-mi că şi el e oarecum afectat de ceea ce se întâmpla.
Probabil oricine s-ar fi simţit mai excitat dacă s-ar fi aflat în aceeaşi situaţie.
A oftat adânc, apoi a lăsat telefonul să îi scape din mână şi mi-a acordat întreaga atenţie pe care mi-am dorit-o. Atât de multă atenţie încât nu a durat mult până să încep să icnesc, chiar să ţip uşor, între încercările inutile de a îmi recăpăta suflul.
Problema era că acele mici şi frecvente zgomote pe care le scoteam ajungeau până unde se afla telefonul, care nu a fost închis, şi puteau fi auzite de persoana „Maru†care se afla la capătul celălalt al firului.
Aşa aveau să înceapă toate necazurile mele. Nu tocmai din cauza acelei persoana, dar din cauza unui foarte bun prieten ai ambilor. Exista cineva, responsabil atât pentru clacarea mintală a lui Sakurai şi obţinerea personalităţilor multiple, care avea de gând să mă elimine din drum cât mai curând posibil. Ştiu la ce v-aţi aşteptat. La o poveste lungă şi plină de peripeţii. Adevărul este că totul s-a întâmplat brusc, rapid, ne-a lovit întocmai ca un taifun şi ne-a abandonat într-o stare deplorabilă. Prima aniversare, cea de o lună, a fost sărbătorită într-un spital, cu Sakurai aproape dându-şi sufletul în braţele mele.
Norocul meu a fost că mi-am dat seama că îl iubesc şi că îl vreau aproape încă din acea primă noapte petrecută în patul lui. El trebuie să fi simţit la fel pentru că începând de a doua zi, noi am devenit un cuplu.
:: adyna_45 :: ce m-as face eu fara tine? cum am mai zis..daca ma voi apuca vreodata de publicat lucruri... tu vei fi prima la care voi apela pentru editor. :D
:: Mousy :: am sa incerc sa fac aceasta poveste cat de comica se poate fara a da in idiotenie. ma bucur ca iti place :D:D
Enjoy reading.
Ja ne~~~
Capitolul 6
Să spunem că mi-am căutat-o cu lumânarea. Am fost ajutat să mă curăţ, însă lucrurile au luat o întorsătură destul de ciudată, destul de rapid.
Îmi era destul de clar care e singura modalitate prin care puteam scoate toată substanţa aia din mine. Nu mă deranja în totalitate. Îi simţeam degetele mişcându-se în interiorul meu, când într-o parte, când în alta, încercând să elimine tot, dar asta nu făcea decât să mă excite din nou. Aş fi putut să o fac de unul singur, însă atunci ne-am fi excitat amândoi. Eu aş fi arătat ca o adevărată c***ă, iar bărbăţia lui s-ar fi întărit imediat. Nu spun că nu era şi aşa destul de excitat. Amândoi resimţeam efectele a ceea ce făceam şi probabil ne gândeam cum să facem pentru a scăpa de al doilea val de căldură ce punea stăpânire peste trupurile noastre.
Am vrut să întreb, dar nu am avut timp. Am icnit scurt şi mi-am încleştat mâinile pe chiuvetă, spatele încordându-mi-se automat, atunci când l-am simţit pătrunzându-mă. Nu credeam că avea să facă asta destul de curând, nu credeam nici că nu se poate controla, aşa că am ajuns rapid la concluzia că nu făcea nimic altceva decât a mă tachina.
Privirea mi s-a ridicat doar pentru câteva momente şi am reuşit să mă văd în oglindă. Chipul îmi era roşiatic, câteva semne asemănătoare cu vânătăile se întindeau pe suprafaţa gâtului meu, colţurile buzelor erau complet roşii, mai roşii decât safirul, ochii îmi păreau obosiţi, iar părul stătea în absolut orice direcţie fără a ţine cont de faptul că mai exista, acolo pe undeva, şi o cărare. Câteva picături de transpiraţie mi se scurgeau pe piept şi muşchii mi se încordau într-una, dar nimic nu mă făcea să mă calmez sau să mă răcoresc.
Pe el nu îl puteam vedea. Buzele lui îmi încercuia spatele, lăsând mici săruturi alocuri, apoi se întorceau în zona gâtului şi îmi alintau ceafa, coborând pe şina spinării. Nu îmi plăcea să recunosc, dar eram dispus să o fac. Era bun la ceea ce făcea şi ştia exact ce avea să mă excite sau să mă facă să mă cutremur. Nu mă surprindea din moment ce era doctor. Probabil cunoştea punctele sensibile ale corpului mai bine decât oricine altcineva, însă asta nu justifica acurateţea cu care mă atingea.
Ceea ce m-a surprins a fost faptul că nu s-a mai eliberat în interiorul meu. Şi-a lăsat degetele să se afunde înauntru pentru ultima oară, apoi a dat drumul la apă şi a început să spele un prosop. Trupul mi s-a arcuit din nou când am simţit umezeala parcurgându-mi pielea. Pe cât de rece era, pe atât de cald mă făcea să mă simt.
Gâfâiam de ceva timp, însă nu am realizat decât prea târziu. Cine m-ar fi văzut ar fi spus că tocmai mă întorceam de la şantierul de construcţii sau ceva de genul. Eram complet istovit. Ţin minte că am fost urcat în maşina lui, însă doar atât. Apoi am adormit. M-am trezit de abia ore mai târziu. Mi-am dat seama de asta pentru că era întuneric beznă afară.
Mă aflam întins într-un pat destul de mare, plasat exact în zona geamurilor, vizavi de o uşă metalică destul de mare. Încăperea îmi dădea fiori pe atât de mult pe cât mă intriga. Părea să aibă un aer modern, sau cel puţin noncomformist, însă majoritatea obiectelor de mobilier păreau fie vechi, fie ciudate. Adevărul era că i se potrivea personalităţii lui Sakurai. Complicat.
Am refuzat să mă ridic în fund sau să încerc să mă întorc pe o parte. Îmi era numai bine aşa cum stăteam. Nu mai simţeam nici o greutate apăsătoare, nu mă mai simţeam nici obosit, vedeam acum clar şi chiar îmi era rece. Materialul subţire şi catifelat mă îndemna să mă întind, să mă lungesc pe cât de mult posibil, iar perna enormă parcă mă implora să mă scufund în ea şi să îmi închid ochii. Nu eram pregătit să fac asta până când am auzit uşa deschizându-se. M-am prefăcut că dorm şi am aşteptat să văd ce se întâmplă.
O minunăţie de bărbat şi-a făcut apariţia în cameră. Un trup solid, dar nu gras, o pereche de muşchi bine formaţi, dar nu de wrestleri, un păr suficient de lung şi de strălucitor ce părea acoperit de beteală când el era de fapt doar ud, un piept ispititor, un mijloc perfect şi doar un prosop ce putea acoperi zona bazinului, dar nu şi ascunde forma bărbăţiei ce se afla în spatele lui.
Aproape îmi venea să salivez. Nu reuşisem să observ toate acestea în timp ce mă aflasem în braţele lui, în întunericul ăla, însă o făceam acum şi cedam. Din nou. Am înghiţit în sec şi am dat să mă întorc cu spatele spre el, să fac orice care să îmi fure privirea de la el, însă eram atras înspre persoana lui ca şi cum era un magnet.
Îmi venea să îmi frig o palmă peste ochi în moment în care prosopul a dispărut şi cretinul, idiot, extrem de seducător de doctor a început să îşi caute haine pentru a se îmbrăca. Nici nu mi-am dat seama când am gemut, pentru că am rămas nemişcat atunci când privirea i s-a îndreptat brusc spre mine. Am îngheţat, dar un zâmbet stupid tot şi-a făcut apariţia pe chipul meu. O încurcasem.
S-a uitat la mine curios, apoi şi-a lins buza inferioară şi a început să chicotească. Încet, dar sigur, s-a apropiat de pat şi s-a aşezat pe marginea lui, apoi şi-a întins mâna spre mine şi mi-a mângâiat părul.
- Neaţa, mi-a rostit încet, coborându-şi chipul până la nivelul obrazului meu drept, sărutându-mă uşor pe el, apoi pe buze.
Mă simţeam ca şi cum eram iubitul lui de câţiva ani de zile, nu aventura de o zi, dar îmi plăcea mult mai mult prima variantă. Nu s-a oprit acolo.
Buzele lui le-a căutat pe ale mele, le-a găsit şi au început să le dezmierde, făcând, în acelaş timp, loc şi limbii sale pentru a îşi căuta de lucru. Mai mult din instinct, dreapta s-a ridicat şi s-a aşezat pe mijlocul lui, trăgându-l mai aproape de mine. El însă, s-a oprit şi a dat să se ridice.
- Hei..., am spus imediat, prinzându-l de încheietură. Ce faci?
- Mă pregătesc să mă îmbrac, mi-a răspuns pe un ton foarte sincer, arătând spre cămaşa pe care o aşezase pe speteaza scaunului de la birou.
M-am încruntat la el şi m-am pregătit să îl mustrez, dar puteam face asta doar dacă îmi acceptat propriile dorinţe trupeşti. M-am riscat şi i-am amintit de momentul în care i-am spus că vreau să ajung cât mai repede în patul lui. Un zâmbet strengăresc şi-a făcut apariţia pe chipul său, apoi a venit şi replica bombă.
- Şi? Nu eşti în patul meu?
Am rămas trăznit, apoi am prins perna şi am aruncat-o direct în capul lui. Am căutat alte obiecte numai bune de aruncat pentru a mă putea răzbuna, însă nu a durat mult până când ambele mâini mi-au fost prinse şi ridicate deasupra capului.
Trupul său s-a urcat peste al meu, având grijă să nu mă stâlcească sau rănească, buzele sale au năpădit pe gâtul meu, şi, deşi mâinile îmi fusese eliberate iar ale lui se mişcau libere pe corpul meu, eu nu arătam nici cea mai mică dovadă de împotrivire. Chiar îmi plăcea? Brusc, mi-am dat seama că mirosul acelor cearceafuri era asemănător mirosului trupului său şi asta nu a reuşit decât să mă inducă într-o stare destul de ciudată de euforie. Mă simţeam electrizat deşi nu aveam motive. Am fost năpădit de furnicături, acelaşi fior ciudat şi-a făcut prezenţa pe coloana vertebrală, apoi nu am mai fost capabil să scot un singur cuvânt. Cel puţin nu unul care să şi aibă sens. Degetele sale jucăuşe se aflau când pe pieptul meu, când pe coapse, însă buzele lui refuzau să le părăsească pe ale mele. Pe măsură ce atingerile deveneau mai intime şi mai îndrăzneţe, sărutul devenea mai pasional şi mai profund, numai bun pentru a mă face să îmi pierd controlul.
Deşi mintea mea se pierduse undeva între acele mângâieri, trupul meu era mai mult decât treaz şi reacţiona imediat la fiecare schimbare. Se încorda, se aprindea, se freca de al lui şi apoi îl implora să se apropie din ce în ce mai mult.
Într-un final, am ajuns să fac exact ceea ce ştiam de la început că am să fac mai devreme sau mai târziu. Mi-am îndepărtat picioarele, l-am strâns în braţe şi l-am forţat să se lipească de mine, refuzând categoric să fiu ignorat sau nealintat.
Mi-a zâmbit, mi-a lins uşor buza inferioară înainte de a se preface că o muşcă, apoi şi-a ridicat întreg trupul şi m-a pătruns încet. Nu eram mulţumit cu atât şi el şi-a dat seama.
Ritmul a devenit mult mai alert, pătrunderile mai adânci, săruturile mai violente şi atingerile mult mai îndrăzneţe. Poate nu puteam face multe pentru a îi răspunde, însă nici dacă aş fi avut, probabil, nu aş fi ştiut ce să fac. Era prima oară, bine...a doua..., când mă culcam cu un bărbat, asta doar pentru că prima fusese tot cu el în camera întunecată, iar asta însemna că nu aveam mai nicio idee ce anume aş fi putut să fac pentru ca şi el să se simtă bine. Era evident că se simţea bine, altfel nu ar fi continuat ceea ce făcea, dar tot mi-ar fi plăcut să pot răspunde cumva la fiecare atingere.
Telefonul a început să sune în momentul cel mai inoportun şi idiotul s-a decis să răspundă. Mă privea jucăuş, parcă provocându-mă să nu fac gălăgie cât timp vorbeşte cu oricine suna, deşi nu avea nici cea mai mică intenţie să se oprească.
- Mda? a întrebat, aproape bufnind într-un râs iscoditor, atunci când m-a văzut încruntându-mă.
L-am ciupit uşor de mână şi el m-a pedepsit printr-o penetrare adâncă şi lentă. M-am abţinut să nu gem, icnesc sau mai ştiu eu ce alte minunăţii aş fi putut să fac, dar nu puteam rezista prea mult timp.
- Ştii...sunt cam ocupat acum, a continuat, la fel de amuzat ca înainte. Serios, sunt ocupat, a repetat, făcând o mică pauză doar pentru a mă săruta.
A lăsat telefonul câteva momente pe pat, timp în care a continuat să mă sărute, aşa că am presupus că oricine era la telefon vorbea de unul singur. Săracul. O altă penetrare şi a ridicat din nou celularul, mai vesel ca niciodată.
- Maru..., calmează-te, sincer acum. Nu am să întârzii mâine. Doar că acum sunt ocupat, bine?
a rostit ceva mai încet, dovedindu-mi că şi el e oarecum afectat de ceea ce se întâmpla.
Probabil oricine s-ar fi simţit mai excitat dacă s-ar fi aflat în aceeaşi situaţie.
A oftat adânc, apoi a lăsat telefonul să îi scape din mână şi mi-a acordat întreaga atenţie pe care mi-am dorit-o. Atât de multă atenţie încât nu a durat mult până să încep să icnesc, chiar să ţip uşor, între încercările inutile de a îmi recăpăta suflul.
Problema era că acele mici şi frecvente zgomote pe care le scoteam ajungeau până unde se afla telefonul, care nu a fost închis, şi puteau fi auzite de persoana „Maru†care se afla la capătul celălalt al firului.
Aşa aveau să înceapă toate necazurile mele. Nu tocmai din cauza acelei persoana, dar din cauza unui foarte bun prieten ai ambilor. Exista cineva, responsabil atât pentru clacarea mintală a lui Sakurai şi obţinerea personalităţilor multiple, care avea de gând să mă elimine din drum cât mai curând posibil. Ştiu la ce v-aţi aşteptat. La o poveste lungă şi plină de peripeţii. Adevărul este că totul s-a întâmplat brusc, rapid, ne-a lovit întocmai ca un taifun şi ne-a abandonat într-o stare deplorabilă. Prima aniversare, cea de o lună, a fost sărbătorită într-un spital, cu Sakurai aproape dându-şi sufletul în braţele mele.
Norocul meu a fost că mi-am dat seama că îl iubesc şi că îl vreau aproape încă din acea primă noapte petrecută în patul lui. El trebuie să fi simţit la fel pentru că începând de a doua zi, noi am devenit un cuplu.