[Terminat] The Way We Are [yaoi]

[-myuu-]

Capitolul 16

In fata mea se afla trei barbati inalti, bine claditi, carora li se vad corpurile lucrate prin hainele pe care le poata. Pe cap au un fel masca neagra, exact ca in filmele cu mafioti care nu par deloc credibile. Inainte sa apuc sa scot vreun cuvant, ma trezesc cu o batista deasupra gurii si a nasului, iar mainile imi sunt prinse la spate. Atunci, telefonul imi scapa din mana, insa nu-i dau importanta, ci incerc sa ma eliberez din acea stransoare in ciuda mirosului intepator pe care-l emana bucata de material. Cu toate astea, parfumul puternic imi patrunde in plamani facandu-ma sa-mi simt corpul din ce in ce mai greu ca apoi sa-mi pierd complet constiinta.
Cand ma trezesc realizez ca in jurul meu se afla un intuneric de nepatruns, insa numai dupa cateva secunde imi dau seama ca sunt legat la ochi. Aud undeva in spatele meu fragmente din discutiile pe care insa nu le pot pune cap la cap. Ce naiba se intampla? Realizez ca stau pe un scaun si ca mainile imi sunt legate dupa spatarul acestuia, asa ca nu ma pot ridica. Inca ma mai doare capul si ma simt ametit, probabil de la somniferul pe care mi l-au dat. Dar de ce? Nu arata a fani disperati care m-au rapit pentru un autograf si o poza cu mine. Mai mult ca sigur vor ceva bani…Pana acum nici nu am crezut ca astfel de lucruri se intampla in realitate, totul mi s-a parut o exagerare pentru a face revistele de scandal mai interesante. Dar totul e real de data asta…
Chiar atunci aud o voce groasa de barbat care-mi spune ca unul dintre prietenii mei vrea sa vorbeasca cu mine la telefon. Apropie micul aparat de mine, iar vocea lui Yu se aude in difuzor. Ii raspund cat de calm pot, dar vocea lui pare asa de ingrijorata de parca nici nu ar fi a lui.
Dupa ce se termina scurta noastra conversatie, doi dintre rapitori incep o discutie fara ca eu sa-I pot vedea, insa ii aud chiar foarte bine.
-Cat timp crezi ca va dura pana ne vor aduce banii? Intreaba unul din ei, din tonul sau citindu-se plictiseala.
- Nu foarte mult. Le-ai auzit vocile speriate? Sunt sigur ca vor face tot ce le cerem…
- Cred ca ai dreptate, dar nu ar fi interesant sa ne jucam putin cu “prada” noastra intre timp?
Cu aceste cuvinte, aud cum niste pasi se apropie de mine si inima incepe sa-mi bata cu repeziciune doar la gandul ca ar putea sa-mi faca ceva.
- Arata chiar sexi blondul asta.
Spune el asezandu-si mainile pe barbia mea si ridicandu-mi chipul probabil pentru a ma vedea mai bine. Scrasnesc din dinti incercand sa-mi calmez frica care pune stapanire pe mine, in timp ce mana sa ii coboara pe pieptul meu, presandu-l cu miscari violente. Imi atinge abdomenul ridicandu-mi tricoul, apoi simt cum imi este invadata zona intima.
- I-ati mainile de pe mine! Reusesc eu sa tip, destul de speriat insa. De ce ma simt asa de ciudat doar si Yu m-a atins in acelasi fel? Nu, nu in acelasi fel, e diferit, mult mai tandru…mai atent…complet diferit de tipul asta. Yu ma atingea parca provocandu-ma sa intru in jocul lui, insa acestui individ nu-I pasa de mine, ci doar de satisfactia lui.
- Ati auzit? A spus “ia-ti mainile de pe mine”. Spune el pe un ton amuzat, pronuntand cuvintele mele cu o voce ascutita de fata, iar eu simt pe langa starea de frica, una de nervozitate.
- Hei, inceteaza, lasa-l in pace. Avem nevoie de el pentru a face rost de bani frumosi. Dupa poti face ce vrei cu el.
Atunci se opreste din a-si plimba mainile pe mine si imi da cateva palme usoare peste fata, mai mult in batjocora decat ca sa ma loveasca. Dupa alte cateva minute in care au vorbit intre ei, se lasa o liniste deplina, timp in care ma gandesc la cum voi iesi eu din prostia asta.
Nu stiu cat timp a trecut de atunci, dar, pana sa-mi dau seama de ce se petrece in jurul meu, ii si aud vocea lui Yu cerandu-le sa imi dea drumul cat mai repede.
- Ai adus banii? Sa-i vedem! A spus pe un ton impunator unul dintre rapitorii mei, insa dupa aceasta replica se lasa doar o liniste chinuitoare. Ce, nu-mi spune ca nu i-ai adus! In cazul asta nu iti vom elibera prietenul, continua acelasi tip ceva mai circumspect.
In urmatoarele momente se aud sunete de lovituri urmate de cazaturi care se anunta cu un ecou prelung in intreaga camera. Dupa un timp, disting zgomotul caracteristic de sticla sparta si deja mi-l imaginez pe Yu izbit de o fereastra, cu capul lovit si plin de sangele care i se scurge pe fata. Acea imagine de cosmar imi creaza un gol in stomac si incep sa tremur involuntar de frica. Frica…pentru cine? Pentru mine? Pentru Yu?
Incerc sa-mi distrag atentia de la sunetele din jur, insa, curand, aud cum se descarca un pistol si nu pot sa ma abtin sa scot un tipat prin care-l strig pe Yu. NU! Refuz sa cred ca i s-a intamplat ceva, nu poate…
- Sunt chiar aici, Strif’, si nu am nimic, dar nu pot sa spun acelasi lucru despre ei.
S-a auzit din nou un foc de arma, iar mie mi s-a pus un alt nod in gat asteptand ca totul sa se termine. Cum adica sa se termine? Sper ca Yu nu va face o tampenie din cauza mea si sa omoare pe cineva.
- Ai grija cu pistolul ala, se aude vocea unuia dintre rapitorii mei. Daca nimeresti pe cineva o sa infunzi puscaria.
- Nu am nimerit pe nimeni pentru ca nu am vrut, dar daca nu-i dati drumul prietenului meu o sa va spulber creierii pe rand. Si nu-ti face probleme, am destule pile ca sa pot iesi basma curata. Le raspunde Yu parand sigur pe vorbele sale.
Secundele care trec in linistea apasatoare ce domneste par o vesnicie, dar, in final, cineva vine si imi dezleaga bratele ce au fost legate la spate. Dupa ce imi simt mainile libere sunt impins cu putere in fata, parca mai mult in dispret.
- Ia-l si cara-te de aici.
Dupa aceste cuvinte, mana imi este prinsa de cineva care incepe sa alerge, tragandu-ma in urma sa. Nu stiu cine e, dar imi doresc atat de mult sa ies de acolo incat nu mai pun nicio intrebare. Continui sa alerg sperand sa nu ma impiedic de nimic sau sa ma izbesc de vreun stalp. In curand simt miros de aer proaspat si ghicesc ca ma aflu undeva afara, iar atunci se aude o voce mult prea cunoscuta:
- Strify, esti bine? Lasa-ma sa te dezleg la ochi.
E chiar Yu cel care imi vorbeste si ma simt usurat ca am reusit sa iesim teferi de acolo. Cum imi este indepartat materialul din jurul ochilor, orice indoiala imi este inlaturata avandu-l pe Yu in fata mea zambind triumfator.
A deschis apoi portiera unei masini, indemnandu-ma sa intru, iar el m-a urmat si imediat automobilul a pornit pe drumul atat de cunoscut care duce la apartamentul nostru. Acum ma simt in siguranta fiindca totul pare un vis indepartat, un cosmar ce niciodata nu a fost mai mult de atat. Si totusi, nu-mi vine sa cred ca Yu si-a riscat viata pentru a ma salva pe mine. Vreau a spun, suntem intr-adevar prieteni, dar el a fost in stare sa moara pentru a ma salva pe mine din mainile acelor idioti. Ba chiar era in stare sa omoare pentru a ma recupera pe mine…
- Yu, spune-mi, de unde ai pistolul? Il intreb eu inca nedumerit de cum a reusit sa ma salveze de la tipii aia.
- Ce? Aaa…pistolul ala. L-am luat de la unul dintre acei idioti pentru ca i-a cazut dupa piciorul pe care i l-am dat in stomac. Spune el de parca totul ar fi un lucru normal ca spalatul pe dinti dimineata, dar apoi adauga: Am vrut doar sa-i sperii. Trebuia sa te scot de acolo, nu?
Nu mai spun nimic, in schimb incuviintez din cap, apoi imi las privirea sa alunece catre privelistea care se vede dincolo de geamul masinii. Pare a fi dupa-amiaza, in orice caz, ceasul este ultima mea grija acum. Ma bucur ca am scapat in cele din urma de psihopatii aia si ca Yu a fost cel care m-a eliberat. Poate intr-adevar tine la mine…
Fiind ocupat cu tot felul de ganduri, nu realizez cand ajungem in fata blocului, iar, pana sa ma dezmeticesc mai bine, tocmai ce intru pe usa apartamentului. Yu isi petrece unul dintre brate in jurul meu, insa nu ma feresc de el. Mi-a fost atat de dor de el desi a trecut doar putin timp, pentru mine a parut vesnicie. Mi-a fost teama ca n-o sa-l mai revad niciodata… La acest gand ma cutremur, dar respir usurat cand ii simt mana pe spatele meu.