15-02-2010, 11:31 PM
!!! Capitol scris de Kaname [inca nu se poate loga asa ca postez tot eu
]
Stau pe canapea, impreuna cu Kiro, Shin si Romeo, holbandu-ma la televizor, iar ei la mine, parca invinuindu-ma pentru faptul ca a plecat Strify.
-Ce dracu?! Izbucnesc eu deja mult prea presat si enervat de privirile lor acuzatoare, continuand pe urma: Doar nu aveti de gand sa va holbati la mine toata ziua! Nu am facut nimic rau! Credeam ca totul e bine, si ca s-a linistit, dar vad ca tot idiot a ramas! Eu...
Nu reusesc sa spun intreaga propozitie, deoarece simt cum un fior rece imi trece prin intreg corpul, iar pulsul inimii mi se accelereaza, apoi chipul lui Strify imi vine in mine. Ceva nu e bine...
-Ce s-a intamplat? ma intreaba Shin, asezandu-si mana pe umarul meu, observand ca am ramas incremenit si privesc in gol.
-Nu stiu... Ceva nu e in regula. Am avut o presimtire care are legatura cu Strif'. Si nu cred ca e de bine, rostesc eu clipind des, ridicandu-ma apoi de pe canapea.
Ceilalti imi spun si imi repeta ca nu are ce pati, pentru ca stie sa aibe grija de el, insa tot nu pot sa-mi fac griji...
-Mda... La ce hotel s-a cazat, cred si eu ca e in regula, imi spune Kiro, inmanandu-mi un pliant care contine detaliile despre hotelul in care s-a mutat Strify.
-Ei bine, acum stii unde e. Ce ai de gand sa faci? ma intreaba Romeo, incrucisandu-si bratele.
-Hmm... Nimic. asa cum ati spus voi, trebuie sa fie in regula, rostesc eu putin agitat, gesticuland din maini.
-Oh... serios? intreaba Kiro, ridicand o spranceana.
Nici ca i-am raspuns. Ma indrept spre usa, iesind afara si luand primul taxiu care imi iese in cale. Ii spun soferului adresa de pe pliant si astept nerabdator sa ajung la hotelul ala, avand in acelasi timp un sentiment care nu-mi da pace si nu pot sta linistit, decat daca ma conving ca Strify e bine. In scurt timp, ajung in fata cladirii, si de cum pasesc inauntru, ma intdrept cu pasi rapizi spre receptie, interband de Strify (desigur, dupa numele din buletin). Intru in lift, apasand pe butonul pentru etajul noua, apoi caut numarul care mi-a fost mentionat. Bat la usa de cateva ori, insa nu raspunde nimeni, asadar apas pe clanta, observand ca nu e incuiata. Pasesc in incapere si vad telefonul mobil a lui Strify chiar dupa usa, ceea ce mi se pare ciudat, deoarece el nu-si lasa obiectele importante pe unde apuca. Iau micul aparat de jos, apoi ii observ bagajele aruncate langa pat, insa nici urma de papadie. Intru in baie, dar nici acolo nu este. Ii strig numele, si nu-mi raspunde... mai lipseste doar sa imi aud ecoul ca sa imi dua seama ca locul asta e pe atat de gol pe cat pare.
Am hotarat sa astept in camera, dar nu a sosit nici dupa o ora, in care am stat intins pe pat, plictisindu-ma de moarte. Cobor la receptie intreband de Strify, iar receptionista imi spune ca l-a vazut o singura data, si asta a fost cand si-a luat cheia camerei. Simt ca innebunesc! Unde poate fii?! Nu-mi vine sa cred ca sunt asa ingrijorat, dra nu-mi pot imagina unde este. Daca i s-a intamplat ceva...
"Poate e in regula... Poate se plimba prin hotel. Ce prostie! Cum sa se plimbe prin hotel?! De ce? Unde poate fii?" gandesc eu, trecandu-mi mana prin par, expirand cu greu. Imi aud telefonul sunand si-l scot rapid din buzunar, practic rugandu-ma sa fie el, insa oftez vazand ca Romeo e cel care ma apeleaza.
-Spune repede, rostesc eu punandu-mi telefonul la ureche.
-Ce naiba faci? Unde esti? Ma intreaba el parca enervat.
-Drace! Nu-l gasesc nicaieri pe aiuritu' asta! N-a venit acasa?
-Nu. Nu e aici... Intoarce-te... poate ne va suna el, imi spune Romeo, inchizand apoi telefonul, insa nu inainte de a-mi spune ca ma asteapta.
Am luat taxiul pana acasa, si intru val-vartej pe usa, uitandu-ma in jur, sperand sa sara o persoana anume cu gura pe mine, dar realizez ca nu este aici, asadar ma arunc pe prima canapea care imi iese in cale, injurand cu voce tare, ba chiar urland.
-Nu inteleg de ce dracu' ai nervii astia! Deja incep sa ma enervez si eu din cauza ta! se rasteste Romeo la mine, trantind o doza de bere pe masa.
-La dracu'! Am o presimtire urata in legatura cu asta. Uite! I-am gasit telefonu pe jos in camera de hotel. Dupa usa! ma rastesc si eu la randul meu, scotand obiectul din buzunar si continuand pe urma: Ti se pare ca e stilul lui?! N-as prea zice! Daca nu i s-a intamplat nimic, ia-ma la pumni si picioare. Dar daca pateste ceva... sa-l fereasca Dumnezeu de mine pe ala care s-a atins de Strify!
-Nu-mi vine sa cred... Tu chiar esti ingrijorat... Dar ai dreptate. Nu e stilul lui sa-si lase telefonul asa, apoi sa plece. Uite, acum incep sa ma ingrijorez si eu... Daca nu dam de el, trebuie sa anuntam politia, spune Romeo, asezandu-se langa mine, si sprijinindu-se cu coatele de genunchi. Telefonul fix incepe sa sune, facandu-se auzit in tot apartamentul, iar eu ma ridic rapid pentru a raspunde.
-Il avem pe amicul vostru, imi spune o voce ragusita si groasa, care mi se pare a dracului de sinistra. De cum aud acele cuvinte, sar ca ars, incepand sa pun intrebari. Eram sigur ca am dreptate in legatura cu presimtirea aia!
-Unde este? Ce i-ati facut?!
-E cu noi. Momentan este doar ametit. dar cine stie ce va pati in continuare, imi spune acea voce, incepand pe urma sa rada.
-Cretinilor... Sa nu dea dracu' sa pui un singur deget pe el! Sunt in stare sa...
Nu am reusit sa-mi termin propozitia, deoarece Romeo ma opreste, luandu-mi telefonul din mana.
-Scuzati idiotenia prietenului meu. Spuneti-ne ce anume vreti? intreaba el, facandu-mi apoi semn sa ma apropii pentru a auzi.
-O suta de mii de euro daca il vreti in viata, raspunde rapitorul punand accentul pe acea suma de bani.
-Vrem sa ne convingem ca e in regula, vrem sa il auzim, rosteste brunetul dupa care ii iau telefonul din mana, auzind confirmarea nenorocitului aceluia.
-Strify! Ma auzi? intreb eu, fiind atent la sunetul din partea cealalta a firului.
-Yu?... Nenorocitii astia... m-au rapit, imi spune vocea lui, putin ragusita, parand de asemea obosit.
-Ti-au facut ceva? Esti bine? intreb eu pe un ton ingrijorat.
-Sunt bine... Dar obosit. Yu... vreau acasa, rosteste el, lasand regretul sa i se simta in voce.
-O sa te aducem acasa, iti promit!
Dupa ce am spus acele cuvinte, din nou aud vocea sinistra a barbatului aceluia, care imi spune cand si unde sa ii aduc banii, apoi a adaugat ca trebuie sa mearga doar o singura persoana pentru a-l lua pe Strify din ghearele lor.
-Asta ne mai trebuia. ametitul ala habar n-are sa aibe grija de el! Nu pot sa cred ca a fost rapit! zic eu, aruncandu-ma pe canapea. Romeo, du-te in camera mea, ia rucsacul din dulap, du-te la banca si scoate banii aia nenorociti. Eu trebuie sa merg sa anulez interviul de astazi, chiar daca Strify ma va strangula, dar o sa incerc sa-l reprogramez, continui pe urma, acoperindu-mi chipul cu palmele.
Brunetul afirma, apoi se inderapta spre camera mea, facand ceea ce i-am spus, pe urma iesind pe usa apartamentului.
"Cat de idiot pot fi! Nu trebuia sa-i dau voie sa plece... Daca nu-i faceam toate lucrurile alea, nu ar fi plecat si acum ar fi fost aici, in siguranta, nu in mainile cine stie cui. I s-ar putea intampla orice! Prostia mea ii aduce numai necazuri. Poate ar trebui sa renunt..."
]Capitolul 15
Stau pe canapea, impreuna cu Kiro, Shin si Romeo, holbandu-ma la televizor, iar ei la mine, parca invinuindu-ma pentru faptul ca a plecat Strify.
-Ce dracu?! Izbucnesc eu deja mult prea presat si enervat de privirile lor acuzatoare, continuand pe urma: Doar nu aveti de gand sa va holbati la mine toata ziua! Nu am facut nimic rau! Credeam ca totul e bine, si ca s-a linistit, dar vad ca tot idiot a ramas! Eu...
Nu reusesc sa spun intreaga propozitie, deoarece simt cum un fior rece imi trece prin intreg corpul, iar pulsul inimii mi se accelereaza, apoi chipul lui Strify imi vine in mine. Ceva nu e bine...
-Ce s-a intamplat? ma intreaba Shin, asezandu-si mana pe umarul meu, observand ca am ramas incremenit si privesc in gol.
-Nu stiu... Ceva nu e in regula. Am avut o presimtire care are legatura cu Strif'. Si nu cred ca e de bine, rostesc eu clipind des, ridicandu-ma apoi de pe canapea.
Ceilalti imi spun si imi repeta ca nu are ce pati, pentru ca stie sa aibe grija de el, insa tot nu pot sa-mi fac griji...
-Mda... La ce hotel s-a cazat, cred si eu ca e in regula, imi spune Kiro, inmanandu-mi un pliant care contine detaliile despre hotelul in care s-a mutat Strify.
-Ei bine, acum stii unde e. Ce ai de gand sa faci? ma intreaba Romeo, incrucisandu-si bratele.
-Hmm... Nimic. asa cum ati spus voi, trebuie sa fie in regula, rostesc eu putin agitat, gesticuland din maini.
-Oh... serios? intreaba Kiro, ridicand o spranceana.
Nici ca i-am raspuns. Ma indrept spre usa, iesind afara si luand primul taxiu care imi iese in cale. Ii spun soferului adresa de pe pliant si astept nerabdator sa ajung la hotelul ala, avand in acelasi timp un sentiment care nu-mi da pace si nu pot sta linistit, decat daca ma conving ca Strify e bine. In scurt timp, ajung in fata cladirii, si de cum pasesc inauntru, ma intdrept cu pasi rapizi spre receptie, interband de Strify (desigur, dupa numele din buletin). Intru in lift, apasand pe butonul pentru etajul noua, apoi caut numarul care mi-a fost mentionat. Bat la usa de cateva ori, insa nu raspunde nimeni, asadar apas pe clanta, observand ca nu e incuiata. Pasesc in incapere si vad telefonul mobil a lui Strify chiar dupa usa, ceea ce mi se pare ciudat, deoarece el nu-si lasa obiectele importante pe unde apuca. Iau micul aparat de jos, apoi ii observ bagajele aruncate langa pat, insa nici urma de papadie. Intru in baie, dar nici acolo nu este. Ii strig numele, si nu-mi raspunde... mai lipseste doar sa imi aud ecoul ca sa imi dua seama ca locul asta e pe atat de gol pe cat pare.
Am hotarat sa astept in camera, dar nu a sosit nici dupa o ora, in care am stat intins pe pat, plictisindu-ma de moarte. Cobor la receptie intreband de Strify, iar receptionista imi spune ca l-a vazut o singura data, si asta a fost cand si-a luat cheia camerei. Simt ca innebunesc! Unde poate fii?! Nu-mi vine sa cred ca sunt asa ingrijorat, dra nu-mi pot imagina unde este. Daca i s-a intamplat ceva...
"Poate e in regula... Poate se plimba prin hotel. Ce prostie! Cum sa se plimbe prin hotel?! De ce? Unde poate fii?" gandesc eu, trecandu-mi mana prin par, expirand cu greu. Imi aud telefonul sunand si-l scot rapid din buzunar, practic rugandu-ma sa fie el, insa oftez vazand ca Romeo e cel care ma apeleaza.
-Spune repede, rostesc eu punandu-mi telefonul la ureche.
-Ce naiba faci? Unde esti? Ma intreaba el parca enervat.
-Drace! Nu-l gasesc nicaieri pe aiuritu' asta! N-a venit acasa?
-Nu. Nu e aici... Intoarce-te... poate ne va suna el, imi spune Romeo, inchizand apoi telefonul, insa nu inainte de a-mi spune ca ma asteapta.
Am luat taxiul pana acasa, si intru val-vartej pe usa, uitandu-ma in jur, sperand sa sara o persoana anume cu gura pe mine, dar realizez ca nu este aici, asadar ma arunc pe prima canapea care imi iese in cale, injurand cu voce tare, ba chiar urland.
-Nu inteleg de ce dracu' ai nervii astia! Deja incep sa ma enervez si eu din cauza ta! se rasteste Romeo la mine, trantind o doza de bere pe masa.
-La dracu'! Am o presimtire urata in legatura cu asta. Uite! I-am gasit telefonu pe jos in camera de hotel. Dupa usa! ma rastesc si eu la randul meu, scotand obiectul din buzunar si continuand pe urma: Ti se pare ca e stilul lui?! N-as prea zice! Daca nu i s-a intamplat nimic, ia-ma la pumni si picioare. Dar daca pateste ceva... sa-l fereasca Dumnezeu de mine pe ala care s-a atins de Strify!
-Nu-mi vine sa cred... Tu chiar esti ingrijorat... Dar ai dreptate. Nu e stilul lui sa-si lase telefonul asa, apoi sa plece. Uite, acum incep sa ma ingrijorez si eu... Daca nu dam de el, trebuie sa anuntam politia, spune Romeo, asezandu-se langa mine, si sprijinindu-se cu coatele de genunchi. Telefonul fix incepe sa sune, facandu-se auzit in tot apartamentul, iar eu ma ridic rapid pentru a raspunde.
-Il avem pe amicul vostru, imi spune o voce ragusita si groasa, care mi se pare a dracului de sinistra. De cum aud acele cuvinte, sar ca ars, incepand sa pun intrebari. Eram sigur ca am dreptate in legatura cu presimtirea aia!
-Unde este? Ce i-ati facut?!
-E cu noi. Momentan este doar ametit. dar cine stie ce va pati in continuare, imi spune acea voce, incepand pe urma sa rada.
-Cretinilor... Sa nu dea dracu' sa pui un singur deget pe el! Sunt in stare sa...
Nu am reusit sa-mi termin propozitia, deoarece Romeo ma opreste, luandu-mi telefonul din mana.
-Scuzati idiotenia prietenului meu. Spuneti-ne ce anume vreti? intreaba el, facandu-mi apoi semn sa ma apropii pentru a auzi.
-O suta de mii de euro daca il vreti in viata, raspunde rapitorul punand accentul pe acea suma de bani.
-Vrem sa ne convingem ca e in regula, vrem sa il auzim, rosteste brunetul dupa care ii iau telefonul din mana, auzind confirmarea nenorocitului aceluia.
-Strify! Ma auzi? intreb eu, fiind atent la sunetul din partea cealalta a firului.
-Yu?... Nenorocitii astia... m-au rapit, imi spune vocea lui, putin ragusita, parand de asemea obosit.
-Ti-au facut ceva? Esti bine? intreb eu pe un ton ingrijorat.
-Sunt bine... Dar obosit. Yu... vreau acasa, rosteste el, lasand regretul sa i se simta in voce.
-O sa te aducem acasa, iti promit!
Dupa ce am spus acele cuvinte, din nou aud vocea sinistra a barbatului aceluia, care imi spune cand si unde sa ii aduc banii, apoi a adaugat ca trebuie sa mearga doar o singura persoana pentru a-l lua pe Strify din ghearele lor.
-Asta ne mai trebuia. ametitul ala habar n-are sa aibe grija de el! Nu pot sa cred ca a fost rapit! zic eu, aruncandu-ma pe canapea. Romeo, du-te in camera mea, ia rucsacul din dulap, du-te la banca si scoate banii aia nenorociti. Eu trebuie sa merg sa anulez interviul de astazi, chiar daca Strify ma va strangula, dar o sa incerc sa-l reprogramez, continui pe urma, acoperindu-mi chipul cu palmele.
Brunetul afirma, apoi se inderapta spre camera mea, facand ceea ce i-am spus, pe urma iesind pe usa apartamentului.
"Cat de idiot pot fi! Nu trebuia sa-i dau voie sa plece... Daca nu-i faceam toate lucrurile alea, nu ar fi plecat si acum ar fi fost aici, in siguranta, nu in mainile cine stie cui. I s-ar putea intampla orice! Prostia mea ii aduce numai necazuri. Poate ar trebui sa renunt..."