[Terminat] The Way We Are [yaoi]

[Yaoi Queen]

Capitolul 25

Strify... De ce toate gandurile mele trebuie sa inceapa cu numele lui? Cred ca mintea mea a luat-o razna... Cand am devenit asa? In momentul in care l-am impins in rulota aia, pentru o clipa aveam de gand sa-mi dau dracului planul. Voiam sa-l ating, sa-l sarut, si chiar mai mult de atat, dar poate e un lucru bun ca n-am facut-o.
Stiu... Stiu perfect ca si el voia asta, ca de fiecare data cand am ramas singuri, dar nu ar spune-o, nu ar recunoaste, cu atat mai putin nu ar cere (asta ar fi o realizare demna de trecut in "Cartea Recordurilor"). Acum suntem in drum spre petrecerea care va incepe in doar zece minute... ma intreb cine dracu' le-a asezat la un asa interval de timp? Pe chipul fiecaruia se poate observa perfect oboseala, si evident dorinta de somn... sau poate nu numai aia. Imi vine sa zambesc vazandu-l pe Strify holbandu-se la mine, si de fiecare data cand imi indrept si eu privirea spre el, tresare si cauta un alt lucru spre care sa-si indrepte atentia.
Am ajuns in fata clubului "Heaven" a carui nume e scris cu argintiu deasupra unei usi duble, imense, loc in care suntem asteptati de patru bodyguarzi. Acestia ne urmeaza inauntrul localului pentru a se asigura ca totul decurge conform indicatiilor. Spre surprinderea noastra, odata ce pasim inauntru, se face auzita melodia "I came to party". Ne uitam unii la altii cu o oarecare uimire in priviri, apoi incep a se auzi tipete si ropote de aplauze de parca din nou intram pe scena pentru concert. Nu stiam ca avea sa se intample asa. De obicei, ideea era sa intram ca niste persoane normale in club si sa mergem la setul de DJ, insa viziunea organizatorului se pare ca a fost alta. Am zambit, apoi am urcat niste scari, care ne-au dus la un fel de balcon luminat de reflectoarele multicolore.
Strify a luat microfonul in mana, dand sunetul muzicii la un volum mai mic, atat cat sa se auda in intregul local.
-I came to party, and you came to party, so why don't we party together?... So? Why don't we?
Abia a reusit sa rosteasca ultimele cuvinte, ca tipetele fanilor s-au facut din nou auzite, strigandu-ne numele intr-o veselie. Parca eram la un alt concert, desi aici Strify nu avea sa cante, ci doar prezenta noastra e necesara. Muzica a fost data din nou la cel mai mare volum, lasand-o sa cante, iar noi, antrenam publicul, miscandu-ne pe ritmul melodiilor. Inainte de "Toyz", Strify a luat din nou microfonul in mana, sprijinindu-se cu coatele de marginea balconului, pentru a vedea multimea adunata in local.
-Ei bine, pun pariu ca si voua va place sa va... "jucati", a rostit el, punand accentul pe ultimul cuvant, referindu-se la cu totul altceva, si afisand acel zambet si privirea caracteristica lui... "Inselatoare" cred ca e cuvantul cel mai potrivit. Din multime s-au distins cateva rasete insa care au fost acoperite de tipetele altora, moment in care Strify a adaugat: La ce va ganditi? Masinutele de jucarie sunt foarte amuzante...
Zambesc la auzul cuvintelor lui, dupa care ma asez in aceeasi pozitie, langa el. Un grup de cateva persoane incep sa strige intruna "Kiss, Kiss!" . Nu stim cine cu cine, insa cred mai am putin si ma bufnete rasul.
-Noi? Ce-ar fi sa va sarutati voi si sa ne spuneti pe urma cum a fost? a intrebat Strify in gluma, cu zambetul pe buze, insa urletele acelea tot nu inceteaza. Kiro, lumea vrea sa te saruti, continua pe urma razand, si inmanandu-i microfonul basistului.
-Ei, ce perversi avem pe aici. Cu cine? intreaba Kiro, fiind gata sa le faca pe plac fanilor.
Din intregul local, numele meu e singurul strigat de nenumarate ori, si il privesc amuzat pe Kiro, care la randul lui incepe sa rada. Nu ca m-ar fi deranjat sa ma sarut cu el, dar...
-Pai aveti imaginatie, nu? Folositi-o! a intervenit Strify, luand microfonul din mana blondului, dupa care, a adaugat: Poate sunt minori pe aici...
Pot spune ca asta am asteptat? Ce poate sa-mi dovedeasca mai mult ca il deranjeaza, daca nu faptul ca aveam sa ma sarut cu o alta persoana? Zambesc in sinea mea, si ma indepartez de acel loc, mergand spre Romeo care povesteste cu Shin, sau mai degraba zbiara pentru ca altfel nu se pot auzi.
Abia dupa doua ore, asa-zisa petrecere ia sfarsit, iar noi putem in sfarsit sa mergem la un hotel, sa avem parte de putina odihna pentru ziua ce are sa urmeze, si ne urcam cu totii in masina ce porneste spre locul in care avem sa innoptam.
De indata ce ajungem la complexul hotelier in care suntem cazati, cer cheia apartamentului meu, luand liftul inaintea celorlalti pentru a ajunge cat mai repede sub un dus cald. (Un lucru bun este ca toate formalitatile acelea inutile au fost facute inainte ca noi sa ajungem in oras si nu mai trebuie sa asteptam). Etajul zece este locul unde camerele noastre ne asteapta, si fara sa mai stau pe ganduri, intru in incapere, scapand de haine in drumul spre baie, fara sa-mi pese daca pantalonii mei ajung intr-un cui pe post de tablou "Ce?Ar fi opera de arta!" cuget eu, zambind doar pentru mine.
Pasesc in cada, si dau drumul apei, lasand picaturile calde sa-mi dezmierde pielea, moment in care imi revin in minte imaginile cu Strify din acea noapte, cand eram amandoi sub acelasi dus...
"Ahh, nu e bine! Revino-ti tampitule! Sau vei fi numai tu si mana ta dreapta in seara asta!" mi-am spus mie insumi, scuturand din cap, pentru a scapa de acele amintiri. In mai putin de zece minute, ies din baie, insa nu inainte de a-mi sterge doar partea de jos a trupului. Cu un alt prosop, pe care il tin pe umeri, imi sterg parul umed, apoi imbrac o pereche de boxeri negri din bagajul care probabil mi-a fost adus de unul dintre baieti. Abia ce ii iau pe mine, ca aud pe cineva batand in usa, apoi intra fara ca eu sa mai raspund si inainteaza cu pasi rapizi si siguri, pana intr-un anumit punct...
-Yu, trebuie sa...
E Strify si se pare ca si-a uitat cuvintele de cum a pasit in camera. Inghite in sec, privind la orice altceva decat la mine, apoi incearca sa continuie, dar nu-i mai vin cuvintele in minte.
-Trebuie sa...? intreb eu, ridicand o spranceana.
"Ti-as spune eu ce "Trebuie sa..." asa ca mai bine ai pleca pana nu-mi sare o rotita!" gandesc eu, vazand cum obrajii incep sa i se inroseasca.
-Trebuie sa... sa te trezesti maine la zece dimineata, pentru ca vom avea un interviu...
-Bine, atunci noapte buna, am rostit eu, facandu-i cu ochiul, abia abtinandu-ma sa nu-l trantesc pe patul care e la abia un metru de mine. Strify ramane blocat pentru cateva clipe, privindu-ma si parca intrebandu-se de ce nu se intampla nimic. Mai nou e ciudat sa fim singur in acelasi loc, iar eu sa nu actionez.
-...Ok... pai... am plecat. Noapte buna, imi spune el, tragand o ultima privire, apoi intorcandu-se spre iesire, bagandu-si mana stanga in buzunarul pantalonilor.
Da, il urmaresc cu coada ochiului, e ceva in neregula? Oricum si el o face... dar nu stie sa ascunda lucrul asta. Ma trantesc pe patul moale de indata ce el iese din incapere, si imi inchid ochii obositi, vrand sa adorm cat mai rapid. Dar, se pare ca planul meu e istorie! La cateva ore dupa ce ma foiesc intruna in pat, realizez ca nu pot sa fac ceea ce mi-am propus, asa ca injur printre dinti si ma ridic din pat, decis sa merg in holul hotelului. Acolo e un bar deschis non-stop, asadar iau liftul pentru a cobori, si de indata ce ajung acolo, am parte de un micut soc: Strify e acolo, si se pare ca nici el nu poate sa doarma.
Tresare de indata ce ma vede, apoi isi muta privirea spre doza de suc pe care tocmai si-a cumparat-o.
-Nu poti sa dormi? l-am intrebat eu, comandand pe urma o sticla de bere.
-Nu... imi e frig, s-a plans el, jucandu-se cu cheita cutiei de suc.
-Ai incercat sa te acoperi? am intrebat mai mult in gluma, dupa care am ras scurt. El da din cap in semn afirmativ, nefiind deloc afectat de acea "gluma" a mea.
Ma intreb cum? Dintre toti ceilalti patru, el trebuie sa fie cel care nu poate adormi, la fel ca mine? Bine, recunosc! de cand cu ocaziile trecute in care am impartit acelasi pat, am dormit mai bine ca niciodata si acum... Haide! E o prostie! Cum sa nu pot dormi fara el? ... Ma intreb, oare Strify e in aceeasi situatie?
Dupa ce imi primesc berea, ne indreptam amandoi spre liftul pe care nu mai suntem nevoiti sa il asteptam, asa ca intram in ascensor apasand butonul pentru etajul zece. Mai in gluma, mai in serios, afisez un zambet oarecare apoi il intreb:
-Ce, acum nu mai poti dormi fara caldura mea?
Nu-mi vine sa cred... dar Strify nu imi raspunde intrabarii, in schimb se inroseste in obraji, apoi isi deschide doza de suc, sorbind lichidul rece. Ma holbez la el, uimit de fapul ca nu are de gand sa nege, si nici sa comenteze asupra a ceea ce am intrebat, apoi observ o picatura de suc ce i se prelinge din coltul gurii pana pe gat, facandu-l pe el sa tresara, iar pe mine... sa actionez inainte sa gandesc.
Il lipesc de peretele liftului, trecandu-mi limba peste urma umeda, subtire si usor dulce, urcand spre buzele lui. A scapat un geamat, moment in care liftul s-a oprit deschizandu-si usile...insa eu am realizat ca mi-am stricat planul, tocmai pentru ca nu mai puteam rezista inca un minut in plus... Dar presimt ca nu voi regreta asta.