02-10-2009, 07:11 PM
Iubire
Soarele isi face aparitia alungand-o pe mandra luna de pe cer. Stelele sunt inlocuite de razele calde ale soarelui. Incet, ficele portocalei imense ce lumina cerul imi mangaie fata facandu-ma sa ma trezesc. Si unde credeti ca sunt ? In apartamentul meu si a lui Naruto. Tot ce a fost intre mine si Sasuke a fost un vis... nu pot sa cred... Ma ridic lenesa din pat si ma indrept spre dressing-ul meu de unde imi iau o rochita pana la genunchi neagra si imi pun un lantisor de argint si o pereche de cercei lungi tot de argint si ies din camera si nu in ultimul rand ma incalt cu o pereche de sandale de culoarea argintului. Ies din camera si ma duc pe plaja insotita de bodyguarzii mei. Ma asez pe nisip in timp ce privesc valurile marii cum se lovesc de stanci. In departare, linia orizontului imbina albastrul marin al apei cu albastru senin al cerului. Pescarusi albi ca varul zboara peste lichidul transparent ce pare ca are culoarea alba. Vantul imi mangaie parul, luand cu el cateva suvite ca atunci cand stai in fata unui ventilator. Ochii mei verzi asemeni albelor de pe fundul oceanului sclipesc in lumina soarelui. Se pare ca versul lui Michael, ’’The fire's in their eyes and their words are really clear
So beat it, just beat it’’, se potrivea de minune. Michael, un prieten pe care l-am avut, as putea spune cel mai bun din lumea ’’mea’’ a murit acum trei luni, dup ace a luat o supra doza de medicamente pentru a face fata la cele cincizeci de spectacole pe care avea se le tina in Londra. Imi este asa de dor de el... mereu era acolo pentru mine si imi zicea ’’Fata mergi inainte, in viata o sa ai parte si de fapte nu doar de cuvinte’’. El era singurul care mi-a fost alaturi zile bune si nopti grele, cand plangeam din despartiri sau barfe rele. De cand ne-am intalnit el mereu ma apara, mi-a dat putere si traiesc prin el, stiu ca orice s-ar intampla, el va fi mereu acolo pentru mine, ca fiinta umana sau ca inger. Ingerul meu pazitor.... cum a fost toata viata si cum mi-a promis ca va fi mereu. Cand am primit vestea la telefon din partea Madonnei, am simtit cum pamantul imi fuge de sub picioare, cerul imi cade in cap si ca soarele refuza sa mai rasara dimineata. In acel moment am inceput sa plang si am scapat pur si simplu telefonul din mana... Zilele treceau iar familia lui Michael, tot amana inmormantarea. In zilele acelea, am dormit in casa lui, impreuna cu ’’mamica mea’’ Madonna si cu fratiorii mei, copii lui Michael, langa ’’tati’’. Cand in sfarsit a venit ziua cea neagra, simteam ca o parte din mine merge cu el in mormant, si pleaca spre lumea cealalta alaturi de sufletului lui. Stiu, sunt sigura ca de undeva de acolo de sus ma ne vegheaza pe toti si are grija sa nu patim nimic. Simt cum doau firicele de apa imi izvorasc din ochi si se preling pe obrajii mei. Privesc spre cer si zambesc, aducandu-mi aminte de momentele frumoase alaturi de el, de toti prietenii celebri si obisnuiti care acum nu mai sunt printre noi. Intr-un tufis, se aude un scheuit asa ca ma ridic si ma duc spre locul cu pricina. Acolo era....
Soarele isi face aparitia alungand-o pe mandra luna de pe cer. Stelele sunt inlocuite de razele calde ale soarelui. Incet, ficele portocalei imense ce lumina cerul imi mangaie fata facandu-ma sa ma trezesc. Si unde credeti ca sunt ? In apartamentul meu si a lui Naruto. Tot ce a fost intre mine si Sasuke a fost un vis... nu pot sa cred... Ma ridic lenesa din pat si ma indrept spre dressing-ul meu de unde imi iau o rochita pana la genunchi neagra si imi pun un lantisor de argint si o pereche de cercei lungi tot de argint si ies din camera si nu in ultimul rand ma incalt cu o pereche de sandale de culoarea argintului. Ies din camera si ma duc pe plaja insotita de bodyguarzii mei. Ma asez pe nisip in timp ce privesc valurile marii cum se lovesc de stanci. In departare, linia orizontului imbina albastrul marin al apei cu albastru senin al cerului. Pescarusi albi ca varul zboara peste lichidul transparent ce pare ca are culoarea alba. Vantul imi mangaie parul, luand cu el cateva suvite ca atunci cand stai in fata unui ventilator. Ochii mei verzi asemeni albelor de pe fundul oceanului sclipesc in lumina soarelui. Se pare ca versul lui Michael, ’’The fire's in their eyes and their words are really clear
So beat it, just beat it’’, se potrivea de minune. Michael, un prieten pe care l-am avut, as putea spune cel mai bun din lumea ’’mea’’ a murit acum trei luni, dup ace a luat o supra doza de medicamente pentru a face fata la cele cincizeci de spectacole pe care avea se le tina in Londra. Imi este asa de dor de el... mereu era acolo pentru mine si imi zicea ’’Fata mergi inainte, in viata o sa ai parte si de fapte nu doar de cuvinte’’. El era singurul care mi-a fost alaturi zile bune si nopti grele, cand plangeam din despartiri sau barfe rele. De cand ne-am intalnit el mereu ma apara, mi-a dat putere si traiesc prin el, stiu ca orice s-ar intampla, el va fi mereu acolo pentru mine, ca fiinta umana sau ca inger. Ingerul meu pazitor.... cum a fost toata viata si cum mi-a promis ca va fi mereu. Cand am primit vestea la telefon din partea Madonnei, am simtit cum pamantul imi fuge de sub picioare, cerul imi cade in cap si ca soarele refuza sa mai rasara dimineata. In acel moment am inceput sa plang si am scapat pur si simplu telefonul din mana... Zilele treceau iar familia lui Michael, tot amana inmormantarea. In zilele acelea, am dormit in casa lui, impreuna cu ’’mamica mea’’ Madonna si cu fratiorii mei, copii lui Michael, langa ’’tati’’. Cand in sfarsit a venit ziua cea neagra, simteam ca o parte din mine merge cu el in mormant, si pleaca spre lumea cealalta alaturi de sufletului lui. Stiu, sunt sigura ca de undeva de acolo de sus ma ne vegheaza pe toti si are grija sa nu patim nimic. Simt cum doau firicele de apa imi izvorasc din ochi si se preling pe obrajii mei. Privesc spre cer si zambesc, aducandu-mi aminte de momentele frumoase alaturi de el, de toti prietenii celebri si obisnuiti care acum nu mai sunt printre noi. Intr-un tufis, se aude un scheuit asa ca ma ridic si ma duc spre locul cu pricina. Acolo era....