Aripi insangerate

[BloodyInnocence]

in nici un caz nu o sa cred ca esti rea. eu nu am pus povestea aici sa primesc numai laude, sincer ma asteptam sa primesc multe critici dure si care sa imi spuna exact ce le displace...mai putin critici bune si laude. Sper ca vei continua sa imi arati greselile pentru ca nu ma supar. Iti multumesc ca citesti si le multumesc si celorlalti ca citesc. Acum pentru ca stiu ca v-am lasat in total suspans am zis sa pun mai repede continuarea;)) pentru ca am avut ceva timp liber si am reusit sa termin.

In poienita

Intr-un sfarsit terminase de numarat pana la o suta, asa ca se ridica uitandu-se in jurul lui sa vada unde se puteau ascxunde ceilalti prieteni ai lui. Din pacate nu vazu nimic iesit din comun cum ar fi fost o bucata de material agatata de un copac. Se uita bine in toate directiile pentru a fi sigur ca nu a ratat ceva si nevazand niic, se duse spre cel mai apropiat arbusti sa vada daca cineva se ascunsese acolo. Era cel mai evident loc in care cineva puea sa se ascunda, dar nu conta, era un joc si trebuia sa le acorde o sansa de a incerca sa ajunga in siguranta. Cand se apropie o vazu deodata pe Ran, spre surpinderea lui, fugind in directia locului unde era umbrela. In clipa urmatoare se intoarse alergand dupa ea. O ajunse foarte repede din urma, numai ca aceasta se impiedica. In acel moment el intinse mana sa o prinda pentru a nu o lasa sa cada fara sa se gandeasca la posibilitatea ca avea sa cada si el o data cu ea, asa ca se trezi in iarba moale peste Ran care se uita uimita.
-Buna! Spuse el fara sa incerce sa se ridice.
-Buna, din nou, raspunse chicotind.
-Ce faci?
-Ma relaxez.
Fara nici un cuvant in plus o saruta, iar pentru prima oara ea il saruta inapoi, atunci isi dadu seama cat de serios era totul. Intelegand cum se simtea Ikusa cu adevarat. Il ascultase de atatea ori, atunci cand erau singuri, vrobind despre Yuri, despre cum se simtea, despre faptul ca nu stia ce avea sa faca daca se va intoarce in Eden, dar nu reusise niciodata sa il inteleaga. Aceasta pentru ca totul intre Ran si el nu parea serios, pentru ca nici ea nu parea sa fie serioasa in legatura cu mica lor aventura. Totul mersese bine deoarece nici unul dintre ei nu vroia sa recunoasca adevarul, faptul ca ceea ce se intamplase intre ei era mai mult decat o simpla prietenie. Numai ca acum cand amandoi aveau de gand sa recunoasca adevarul, lui ii era frica de viitor. Se intreba ce se va intampla cu ei atunci cand el va pleca in Eden si mai ales ce se va alege de ea dupa ce va disparea. Nu putea sa o apere tot timpul daca se intorcea si acest lucrur, stia sigur, avea sa il omoare din-nauntru. Asa ca se trezi spunand:
-Deci ce inseamna mai exact acest sarut?
-Inseamna ca intr-un sfarsit recunosc ca relatia noastra este serioasa si ca nu voi pleca imediat ce voi intalni un baiat mai frumos.
Auzind-o se gandi ca asa ceva era imposibil. Cu putina vanitate isi spuse ca nu exista un barbat mai frumos decat un Arkangel.
-Nu o lua in nume de rau, dar este mai bine pentru rine daca relatia ar ramane asa cum era si pana acum, nimic serios.
-Nu vrei sa ai o relatie serioasa cu mine?!
-Nu, nu este vorba de aceasta. Normal ca vreau sa avem o relatie serioasa, tu insemni totul pentru mine, numai ca stii foarte bine ca eu si Ikusa va trebui sa plecam inapoi in state.
-Si ce daca? Pana atunci mai este destul timp, poate pana atunci ne vom desparti, mai stii?
-Tu asta crezi, ca este ceva trecator?
-Nu. Stiu ca nu ne vom desparti niciodata, dar ziceam si eu...
-Cat despre plecatul nostru, nu mai este atat de mult timp cat ai putea sa crezi.
-Poftim?
-Da. Mai avem o luna de stat pe aici, maxim.
-Pai... nu trebuie sa va terminati liceul?
-Nu chiar... Ikusa trebuia sa termine anul acesta. Eu pot sa fac liceul oriunde, am note foarte bune si pot fi acceptat, dar el nu mai era acceptat in nici un liceu american si cum amandoi stiam limba, am venit aici.
-De ce nu ne-ati spus pana acum? Si cum de avea ore cu sora mea?
-Avea ore pentru ca a ales el cursuri de clase mai mici, pentru ca el nu le-a facut. Nu am crezut ca se va intampla asa ceva. Adica intotdeauna am fost inconjurati de fete, dar niciodata nu am avut relatii serioase cu ele, iar acum, deodata fratele meu se indragosteste lulea de o fata pe care nici nu o cunoaste, care intamplator are o sora de care ma indragostesc eu... este incredibil.
-Yuri stie ceva despre toata povestea asta?
-Nu.
-Ma iubesti?
-Da.
-Atunci de ce nu am putea tine legatura? Eu voi pleca in America, in state la inceputul anului scolar, acolo fac facultatea. Ai putea sa vii la un liceu in orasul in care ma aflu, nu este deloc greu.
-Este o idee si asta, numai ca momentan fratele meu are grija de mine asa ca va trebui sa merg unde are el afacerile.
-Nasol... eh, macar sa ne bucuram de restul timpului pe care il mai avem impreuna si sa nu ne gandim la viitor. Ce zici?
-Zic ca este o sugestie nemaipomenita.
Se ridica dupa care o ajuta si pe ea sa se ridice, apoi isi adusera aminte amandoi ca ceilalti lipsesc, cat au stat ei de vorba intinsi pe jos, nici unul dintre cei trei nu si-au facut aparitia. Era foarte ingrijorator.
-Unde crezi ca sunt? Intreba Ran ingrijorata de ceea ce putea sa i se intample surioarei sale mai mici si lui Ikusa.
-Nu iti face griji, Ikusa este cu ea. Nu va lasa sa i se intample nimic rau. Intrebarea este unde a disparut Steph. Sa ii fi urmat pe cei doi?
-Nu cred, dar de ce s-ar aventura atat de departe de noi?
-Ikusa pentru a fi singur cu Yuri, cat despre Steph, nu stiu ce sa zic.
-Daca au necazuri, daca vreun animal salbatic i-a atacat? Cine stie peste ce au dat sau ce a dat peste ei.
-Nu de asta trebuie sa iti faci griji, nu sunt animale salbatice periculoase pe aici. Este mai rau daca s-au ratacit.
Desi Arkangelul era sigur ca Ikusa si Yuri nu aveau de ce sa se teama, doar fratele lui era un inger, putea sa o apere pe roscata de absolut orice, problema era Steph, care putea sa fie singura.
Tocmai cand cei doi terminara de vorbit, auzira un tipat de fata. Ran vru sa alerge in directia din care credea ca a venit acel tipat, deoarece era sigura ca cea care tipase era surioara ei mai mica. Din fericire, Hissori o opri, incercand sa o calmeze si asigurand-o ca se vor dice imediat dupa ea, dar mai intai sa se asigura ca se alegeau directia buna. Cand cel de-al doilea tipat se auzi, Hissori lasa la o parte calmul incepand sa alerge cat putea de tare spre locul de unde s-a auzit. Ran il urmarea fugind si ea cat putea de tare, nereusind, insa, sa tina pasul cu acesta. Amandoi sperau ca cea care a tipat sa fie inca in viata, sa nu fi fost atacata de vreun animal.

Adanc in padure

Ikusa statea in locul unde il lasase Yuri uitandu-se spre locul unde ea a disparut cand ceva il lovi, doborandu-l la pamant. Din fericire incasase atatea lovituri in timpul antrenamentelor castei Narkangelilor incat putea suporta acea lovitura fara sa-l incapaciteze. Datorita acestui lucru, Uriel nu il facu knock out si pana sa loveasca din nou, Ikusa deja se rostogolise din fata lui. In urmatoarea secunda, ingerul era in picioare, pregatit pentru urmatorul atac al demonului.
-Esti bun! Zise Uriel apreciativ.
-Da. Nu este ziua ta norocoasa. O sa mananci bataie.
-Asta crezi tu, eu pe de alta parte sunt de parere ca numai unul dintre noi va ramane in viata si acela, nu esti tu.
-Atunci taci din gura si lupta-te. Asa vom vedea cine este cel mai bun.
Amandoi se pregatira pentru lupta. Uriel a fost primul care l-a atacat pe Ikusa, ratand. Acesta profitand de greseala demonului il lovi in burta, zapacindu-l. Uriel nu isi reveni destul de repede, asa ca se mai trezi cu o lovitura bine plasata in barbie. In urma acesteia, Uriel cazu jos. Ingerul facu greseala de a se apropia de el sa vada daca mai este constient si se trezi jos, atunci cand Uriel il apuca de picior dezechilibrandu-l. In cateva secunde demonul se afla pe Ikusa, lovindu-l unde nimerea, fara sa se uite. Narkangelul de abia reusi sa pareze, cand il prinse de maini rostogolindu-se pana cand el era cel care se afla deasupra. Deodata Ikusa se ridica ridicandu-l si pe adversarul sau doar ca sa inceapa sa il atace din toate partile, astfel el nu putea deloc sa se apere. Nici nu putea sa creada cat de rapid era Ikusa. Avea impresia ca nu se lupta cu un singur inger ci cu zece. Loviturile pareau ca vin din toate partile, imobilizandu-l. Ikusa se opri in momentul in care el a cazut in genunchi. Nu vroia sa il omoare, dar nu avea alta solutie, nu putea sa il lase acolo sa fie descoperit de Yuri sau de Steph, dar inainte de a lansa ultima lovitura se hotari sa il traga putin de limba. Numai ca pana sa il intrebe ceva, Uriel isi reveni atat cat sa il intrebe pe inger ce s-a intamplat.
-Cum ai facut asta?
-Este o tehnica pe care o invatam. Nu ai mai luptat cu un inger pana acum?
-De obicei ii omoram din prima.
-Atacand pe la spate, continua Ikusa in locul adversarului sau.
-Sunt demon.
-Normal. Sa trecem la un subiect mai interesant. De ce ai venit? Ce urmaresti?
-Nu am de gand sa iti spun nimic.
-O... esti loial. Ma mir ca voi demoni stiti ce este acea loialitate.
-Uite ca eu stiu, dar voi cum stati cu dragostea? Din cate stiu dumnezeu nu prea va iubeste...
Nu apuca sa termine pentru ca se trezi cu un picior in burta.
-Vrei sa mori? Nu am nici o problema cu omoritul demonilor. Cat despre dragostea Lui pentru noi, sa stii ca este mult mai mare decat pentru voi.
-Eu nu am nimic cu moartea sufletului meu.
-Bine. Bine ca am aflat. Acum in loc sa te amenint cu moartea, o sa te torturez. Nu stiu daca stii, dar corpul nostru poate indura foarte multe lucruri dureroare pana sa apara inconstienta.
-Chiar crezi ca o sa ma poti tortura? Doar esti unul dintre baieti buni... si oricum nu ai timp. Cred ca pana acum prietena ta iubita este ori moarta, ori in Chaos. Stii Chaosul, nu? Este atat de fierbinte in aceasta perioada a anului... spuse el oferindu-i un zambet nebun.
-Nu te cred. Nu ai de ce sa o rapesti. Nu este reincarnarea vreunui inger important.
-Poate ca ai dreptate, poate ca nu ai dreptate. Nu vei afla niciodata si oricum daca nu este un inger important, de ce este pe acea lista a voastra?
-M-ai plictisit, cred ca o sa termin jocul acesta al nostru chiar acum!
Se pregati sa loveasca, dar se opri cand auzi rugamintile lui de a astepta.
-Stai, stai, stai putin. Nu vrei sa stii de ce o vrea?
-Ai exact cinci secunde sa spui tot. Desi ma intreb de ce te-ai trezit asa din senin sa cooperezi.
-A, nu iti spun motivul adevarat. Nici ce are de gand sa ii faca, dar asta cred ca iti va fi evident. Il mai tii minte pe Ashi, nu? Indragostit pana peste cap de Ayame, dorind sa o iubeasca si sa o ingrijeasca sau poate sa o tortureze, depinde de ea. Nu cred ca ai observat sau poate ca intr-adevar ai constatat, nu voi stii niciodata, dar tipa aceea, Yuri, seamana leit cu Ayame. Oare din aceasta cauza o vrea? Dar stii ce imi place? Faptul ca noi nu am fi observat-o niciodata daca tu si prietenul tau nu v-ati fi invartit atat de mult pe langa ea.
-Minti! Nenorocitule! Tipa Ikusa lovindu-l cu toata puterea lui.
-Poate deja a ajuns in Chaos. Iti poti inchipui? Sa fie in bratele lui chiar acum, bucurandu-se ca este impreuna cu Ashi. Imagineaza-ti cum pune mana pe pielea ei goala, cum o mangaie, cum o saruta... dar nu apuca sa termine.
-Ajunge!
De aceasta data ingerul il lovi in barba, dandu-i sangele la buza de jos.
Uriel a simtit cum ii curge sangele pe buza, patandu-i tricoul negru-rosiatic pe care il purta si si-a dat cu limba peste aceasta, inghitind cu placere sangele proaspat, gest ce il facu pe Ikusa sa se uite cu dezgust la adversarul sau.
-Ah, ce bine ma simt, chiar daca am pierdut, nu eu sunt cel care sufera in acest moment. Te voi revedea Narkangelule si imi voi lua revansa.
Ikusa se pregatea sa dea lovitura finala cand auzi un tipat care il impietri. Intrase atunci in panica, nu mai putea sa se miste, nu mai putea sa vorbeasca, nu mai putea nici sa se concentreze. El, cel mai bun, cel mai rece dintre Narkangeli s-a blocat cand a auzit un tipat. Toate posibilitatile i se perindau prin fata ochilor sai, nestiind ce se intamplase. Se gandea numai la ce era cel mai rau si nu stia cum sa actioneze. Nu putea sa se adune pentru a se gandi ce sa faca. Era pierdut. Tot ce auzea si vedea era demonul care radea si ii arunca o privire atat de satisfacuta, ca si cum ar fi castigat.
-Se pare ca ai pierdut, durule. Se pare ca am castigat.
Nici nu termina bine ca auzira un al doilea tipat, acesta era si mai disperat decat celalat. Era tipatul de moarte al unei fete. Acesta il trezi pe inger la realitate. Se ridica automat incepand sa fuga fara a se gandi in ce directie trebuie sa fuga. Dupa cateva minute de fuga fara nici o directie, se linisti si incerca sa se orienteze, sa afle unde se afla pentru a putea sa o gaseasca pe Yuri. Norocul lui ca ii auzi pe Hissori si Ran vorbind intre ei si strigand din cand in cand dupa roscata si Steph. Dupa cat isi putea da seama si ei auzisera strigatele disperate ale fetei. Se orienta dupa tipetele lor, sperand ca nu vor ajunge prea tarziu. Ultimul urlet era inspaimantator, semana mult cu tipatul cuiva care stie ca va muri, dar se mai zbate nevrand sa renunte la speranta ca poate va fi salvata. In tot acest timp, cat el alerga cautandu-i pe Hissori si Ran, in minte il auzea pe demonul acela spunandu-i ca a dat gres, ca ea este moarta deja. Cel mai rau era ca o vedea in mintea lui, o vedea cum sta pe jos, linistita si rece, aratand la fel de linistita ca atunci cand dormea, numai ca acum dormea somnul de veci, nemaiputand sa se trezeasca vreodata. Deja i se facuse dor dupa ochii ei verzi atat de expresivi, dupa gura cu buze plinute rozalii si nasul micut si simpatic. Nu putea sa traiasca fara ea, nici nu vroia sa isi inchipuie cum avea sa fie viata fara ea. Deodata nu mai vazu padurea prin care alerga ci se trezi intr-o camera intunecata, in mijlocul careia se afla un pat imens cu baldachin. Curios, dadu baldachinul la o parte vazand imediat sangele ce pata salteaua, dar nu si fata ce statea intinsa pe ea. Ii lua cateva minute sa isi ia ochii de la sangele ce pata patul si sa se uite la persoana care isi gasise sfarsitul acolo. Spre surprinderea lui isi dadu seama ca cea care statea intinsa acolo era Yuri si in acelasi timp si conducatoarea lui. Era atat de linistita incat intinse mana sa o atinga, sa ii simta caldura corpului ei, dar imaginea disparu inainte de a se apropia de aceasta. Se trezi din nou in padure fiind la cativa pasi departare de asa zisul sau frate, care statea in genuncheat cu Yuri in bratele lui. Aproape ca innebuni cand o vazu cum statea in bratele lui Hissori, calma. Nu era o simpla amintire ce vazuse el cu cateva minute inainte, era o viziune, o prevestire a ceea ce se intamplase. Auzi cum cineva tipa si isi dadu seama ca el era cel care striga. I se parea atat de ciudat cum tipatul sau distrugea linistea din jur dar nu si somnul ei. Ura linistea care se instaurase imediat ce inchise gura, problema era ca nu stia ce sa faca si intrase in panica.
-Nuuu! Tipa Ikusa disperat pentru a doua oara atragandu-le din nou privirile celor doi.
Ran aproape ca sari in sus auzindu-l cum tipa, prima oara nu o speriase pentru ca se astepta, dar acum suna diferit. Suna ca urletul cuiva care a pierdut contactul cu realitatea.
-Este moarta? Spuneti-mi! Este moarta?!
-Nu stiu, nu ii simt pulsul. Acum un minut venea spre mine cand s-a parbusit si cred ca a lesinat, numai ca nu ii simt pulsul. Nu imi pot da seama daca mai respira sau nu. Imi pare rau, spuse el de parca totul era pierdut.
-Te rog, lasa-ma sa o tin, trebuie... trebuie sa vad eu cu ochii mei, sa simt cu mainile mele.
Nici Ran, nici Hissori nu se impotrivira. Isi daudsera seama ca nu avea rost sa se opuna, asa ca il lasara pe el sa o ia in brate.
Intr-adevar nu respira si nici pulsul nu il simtea, iar corpul ei devenea din ce in ce mai rece si rigid. Ikusa statea cu ea in brate, incercand sa o incalzeasca, sa readuca viata inapoi in corpul ei. Nu vroia sa se dea batut, nu vroia de fapt sa accepte ca ea a murit. O legana, mangaind-o, pupand-o si vorbindu-i incet la ureche, ignorandu-i pe ceilalti din jur.
-Ikusa? Intreba Hissori.
Initial nu il auzi, fiind prea ocupat de persoana roscatei, dar incet isi intoarse privirea spre Arkangel.
-Ikusa, trebuie sa plecam. Trebuie sa o ducem inapoi acasa si sa chemam ambulanta.
-Nu.
-Ba da. Hai sa o ducem pe Yuri acasa, zise Ran cu ochii inotand in lacrimi.
-Nu o duc nicaieri! Daca indrazniti sa va apropiati, va distrug!
-Bine, calmeaza-te! Spuse Hissori ridicandu-si palmele in sus.
-Hissori, stiu ce trebuie sa fac, spuse el continuand sa aiba acea privire de om pierdut.
-Ce vrei sa faci? Intreba Ran panicata si isterica.
-Adormi... zise Arkangelul punand mana pe capul ei, facand-o pe Ran sa adoarma instantaneu.
O prinse si o puse pe jos in iarba, dupa ce se asigura ca sta bine, continua.
-Acum poti vorbi. Ce ai de gand sa faci?
-Nu stiu daca tu stii. Nu multi Arkangeli stiu acest lucru, de fapt nici multi Narkangeli nu stiu. Este un secret de care au cunostinta doar o mana de ingeri, iar majoritatea sunt din casta mea. Noi, Narkangelii putem transfera forta noastra, esenta vietii noastre unei alte persoane. De obicei folosim acest dar in lupta, cand unul dintre noi este pe moarte ii transfera celui care este teafar restul lui de viata. Asa ca ii pot transfera esenta mea lui Yuri, readucand-o la viata.
-Nu stiam. Am observat ceva. Ai zis „dar”, nu ai spus „putere”. De ce? Daca spuneai putere era altceva, dar ai spus „dar”, ceea ce inseamna ca are un pret. Care este acel pret?
-Nu are rost sa te mint, insa speram sa nu iti marturisesc. Este un pret mare, nici nu stim daca este adevarat. Din clipa in care transfer esenta mea, voi avea douazeci si una de zile sa ma impac cu gandul ca voi deveni un FallenAngel. Sunt multe metode de a deveni un FallenAngel, dar noi stiam decat de aceasta, insa nu suntem siguri. Pana acum nu am fost nevoiti sa folosim aceasta putere, asa ca nu stim daca intr-adevar se va implini aceasta transformare.
-De ce?
-Pentru ca nu avem voie sa inclinam balanta intr-un razboi, pentru ca noi am iesi intotdeauna cu pierderi minime. Nu trebuie sa fi pe moarte sa transferi esenta. Poti salva pe cineva de la moarte daca transferi aceasta esenta, numai ca avand acest pret nu poti scapa de el decat daca mori, iar daca hotarasti sa traiesti alegerea ta va distruge planeta. Asa ca daca cineva care este pe moarte transfera altcuiva care are sanse de supravietuire, acea persoana va muri din cauza ca ii lipseste acea esenta, dar in acelasi timp nu va mai trebui sa plateasca pretul. Este altceva ce vrea el sa faca, spuse o voce cunoscuta.
-Castiel! Il intampina Hissori bucuros.
-Buna. Scuze ca nu am putut sa apar mai devreme, am fost trimis pe Pamant sa le sterg memoria tuturor care au cunoscut-o pe acea fata, zicand asta arata spre corpul lui Steph care incepuse sa dispara inectul cu incetul, deoarece a fost omorita de un demon si nu puteam risca sa fiti implicati. Nu am stiut ca mai este o alta fata implicata.
Ikusa nu il baga in seama pe Castiel, fiind ocupat cu durerea lui care nu il lasa sa se gandeasca sau sa se concentreze la ceea ce se intamplase si la ceea ce avea sa se intample.
-Ikusa tocmai imi spunea de darul vostru, el vrea...
Nu il lasa sa termine, Castiel luandu-i vorbele din gura.
-Stiu ce vrea sa faca, de aceea nu il voi lasa.
La auzul afirmatiei lui Castiel, ikusa isi arata aripile si se ridica in picioare tinand-o pe Yuri in brate. Se intoarse incet cu fata spre acesta si isi puse aripile intr-un gest protectiv in jurul lui si lui Yuri, in mod special.
-Incearca numai sa ma opresti si vei regreta, Castiel.
-Ikusa, opreste-te!
-Nu te baga, Hissori!
-Ai inteles gresit. Te voi opri pe tine, dar voi efectua eu transferul.
-Poftim?!
-Da. Macar daca este sa ma transform intr-un FallenAngel, nu voi fi prea bun in lupta.
-Nu te pot lasa sa faci acest lucru. Eu sunt cel care este de vina, eu trebuie sa suport consecintele.
-Pierdem timp. Stii bine ca nici tu nu poti efectua minuni. Daca nu ma lasi pe mine, eu nu te voi lasa pe tine si vei pierde timp pretios.
-Bine, zise el uimindu-i pe cei doi cu raspunsul sau. Apuca-te de treaba.
O puse pe Yuri pe jos si se indeparta de corpul ei,acum rece. Castiel ingenunche langa aceasta si ii puse mana in dreptul inimi. In timp ce transfera esenta lui in corpul ei, o aura ii inconjura pe amandoi. Nu dura mult ca transferul sa se efectueze, cand ingerul considera ca este de ajuns isi lua mana de pe inima ei si se indeparta de aceasta, lasandu-l pe Narkangel sa isi reia locul langa ea. Acum ii simtea pulsul care il linisti cu ritmul sau. O lua in brate si fara sa mai scoata un cuvant pleca din acel loc, ducand-o pe Yuri inapoi in casa.