Aripi insangerate

[BloodyInnocence]

ms mult marya, sper ca si ceilalti vor lasa o parere despre acest fic. Chiar sunt curioasa sa stiu daca va place, ce personaj va place sau daca ati vrea sa schimbati ceva?

Intr-un bar din oras

Intr-un mic bar, de la coltul unei strazi din cartierul rau famat al orasului Tokyo, se afla Akki cautandu-si un “animalut” de joaca pentru seara care urma. Era barul ei preferat deoarece gasea multi straini pe placul ei, inalti si plini de muschi, si se ducea acolo de multe ori pentru a se gandi sau a agata cate ceva. Atmosfera din acel loca ii amintea de Chaos. Poate de aceea se simtea atrasa de acel loc si intotdeauna se intorcea.
In acea noapte vroia sa mediteze putin la urmatoarea ei miscare inainte de a se apuca de agatat sau de vanat, cum ii placea ei sa zica. Nu stia cum sa actioneze in ceea ce il privea pe Ikusa. Vroia neaparat sa il transforme in demon pentru ca ar fi facut un demon pe cinste si un iubit la fel de bun. Momentan era cel mai puternic inger pe care il cunoscuse si era sigura ca ar fi fost in stare sa il omoare pe Ashi.
In timp ce se gandea se uita prin bar fara a cauta ceva in mod special. Atunci il vazu. Un barbat superb tocmai intra in bar. Cum l-a vazut, cum un fior i-a trecut pe sira spinarii ridicandu-I parul in sus. Un fior nu de placere ci de groaza, de frica. Atunci s-a uitat mai bine la el si i-a vazut aripile ce incerca sa le ascunda. Oameni nu puteau sa I le vada dar ea putea. Erau negre asemanatoare ingerilor, numai ca era ceva ciudat la el, foarte ciudat. Era diferit de ceilalti ingeri si emana o aura malefica si terifianta. Nu, nu era un inger, era altceva. O ingrozea prezenta acelui barbat din aceasta cauza si-a intors privirea spre bar si mai ceru o bautura barmanului. Incerca sa se comporte la fel ca orice alta femeie si incerca sa isi ascunda aura demonica de ochii aceia infricosetori. Se intreba, putin enervata, :”De ce toti cei care sunt infricosetori si periculosi sunt atat de atragatori si frumosi. Poate pentru a incerca sa ascunda ceea ce sunt cu adevarat dar pe mine nu ma pacalesc.” Din pacate pentru ea si el a observat-o si in cateva minute se trezi cu tipul respectiv langa ea, zambindu-I “calduros”.
Avea parul saten, scurt si razlet, fata patrata cu ochii negri ca un univers intunecat si infinit, lipsit de orice astru. Te pierdeai pur si simplu, fara vreo sansa de scapare, in ei. Avea fata foarte simetrica, ceea ce era de asteptat pentru un fost inger. Era inalt cu o constitutie potrivita pentru a fi foarte atragator. Un om nu l-ar fi considerat niciodata dragut sau simpatic ci extrem de frumos si foarte irezistibil, deasemenea dispunea de o atractie puternica.
Akki nu mai era interesata deloc de el, ba din contra, era ingrozita de persoana ce statea langa ea uitandu-se direct in ochii ei, incercand sa o supuna cu ochii lui negri, patrunzatori. Se simtea dezbracata de orice protectie, atat fizica cat si psihica. Nu stia cu exactitate cine era sau ce vroia dar nici chiar ea nu se simtea in stare sa incerce sa seduca acea persoana. Nu mai vazuse un demon cu aripi ca ale lui dar nici inger nu putea sa fie cu aura malefica ce o emana in fiecare secunda. Auzise ceva despre un singur inger ce o data iesit din gratiile Lui Dumnezeu a decazut dar si-a pastrat aripile de inger. Acel fost-inger se numea Lucifer. Gandindu-se mai bine, ajunsese la concluzia ca decat sa indrazneasca sa mai stea inca un minut acolo mai bine pleca, cat inca mai putea. Din pacate pentru ea, exact atunci cand se ridica sa plece barbatul de care se temea o opri, apucand-o de mana.
-Hei, scumpete! Unde crezi tu ca pleci, asa grabita? Noaptea de abia a inceput… spuse el zambandu-I diabolic.
-Cu mine vorbesti, scumpete? Te sfatuiesc sa iti iei mana imputita de pe mine, asta daca ti la ea… Nu sunt tocmai o prada usoara, spuse Akki incercand la inceput sa para uimita iar mai apoi stapana pe situatie.
Stia foarte bine ca el cu ea vorea dar poate daca ar face pe inabordabila si l-ar lua tare, atunci ar lasa-o in pace.
-Da, draguta, cu tine vorbesc si stii acest lucru. Se citeste in ochii tai mai bine decat intr-o carte. A, sa stii ca nu ai fost deloc convingatoare cand ai facut pe dura, nu m-ai sperit catusi de putin. Acum sa revin la ceea ce vroiam sa iti propun. Nu stii cine sunt sau ce caut aici dar ai simtit ca ceva este in neregula cu mine si ai facut exact ce ar face oricine altcineva in locul tau. Ai incercat sa fugi. Numai ca vezi tu, nu ai de ce sa te temi de mine.
-Ai, nu mai spune… daca nu mi-ai fi zis, nu te-as fi crezut, raspunse ea incercand sa fie ironica.
-Uite ca spun. Vorbesc serios, sa stii ca nu glumesc. Sunt aici sa te ajut sa te razbuni pe Ashi. Vezi tu, eu sunt Lucifer si banuiesc ca stii ca eu sunt adevaratul rege al demonilor. Ashi mi-a luat locul, pot spune ca mi l-a furat, si nu imi convine deloc acest lucru. Dar nici nu vreau sa se afle ca eu l-am “detronat”, sa ma exprim in acest mod.
-Aha… deci, daca eu imi tin gura si te ajut sa il detronezi pe Ashi, toata aceasta afacere cazand pe umerii mei, tu ma vei ajuta pe mine… cum? Eu cu ce ma aleg din aceasta mica afacere?
-Simplu. Vei fi regina mea. Tu ma ajuti iar eu te fac imparateasa mea.
-Tentant, dar ce te face sa crezi ca eu as accepta asa ceva?
-Pentru ca mai intai ai fost “aruncata” de Ashi din cauza lui Ayame, apoi ingerul pe care ai pus ochii este indragostit lulea de o fata care se presupune ca ar fi reincarnarea ingerului Seraphim si nu ar trada-o niciodata pe Ayame. De aici rezulta ca el te-a respins, nu are ochi pentru altcineva. Deci in momentul de fata nu prea ai cum sa domnesti pentru ca esti femeie, iar demoni nu accepta femeile demon ca si conducator. Asa ca ai mare nevoie de un barbat demon iar eu sunt tot ceea ce iti doresti tu intr-un barbat, chiar mai mult. Asta, atata timp cat imi juri supunere eterna.
-Bine, de acord, Lucifer. Atata timp cat ma vei face regina ta, eu te voi ajuta sa obti ceea ce vrei. Orice doresti. Mai ales daca vrei sa il detronezi pe nemernicul acela.
Cu acestea spuse, Akki disparu din bar, mergand pe o alee intunecata spre o destinatie necunoscuta. Ea nu avea de unde sa stie sau sa isi dea seama dar in momentul in care pasi pe aleea aceea, intunericul o inghiti si pe ea si pe Lucifer, disparand amandoi in noapte.

In dormitorul Narkangelului

Yuri statea linistita, uitandu-se la calculator la un film, cand auzi usa. Nu se astepta ca sora ei sa apara in tocul usii, asa ca ramase uimita cand o vazu.
-Buna surioara, ma m-ai recunosti? Sau poate m-ai uitat de tot… zise Ran cu lacrimi in ochi.
-Normal ca te recunosc! Ce bine imi pare ca te vad, spuse si Yuri plangand de fericire la vederea surorii ei.
Incerca sa se dea jos din pat pentru a o imbratisa dar nu putu sa se ridice. Se uita la sora ei si intinse bratele, astfel invitand-o sa o imbratiseze. Incerca sa uite de ceea ce se intamplase. Isi spunea ca este normal, ca nu va dura mult si ii va trece aceasta stare de neputinta. Era fericita ca in sfarsit Ran este langa ea. Era recunoscatoare pentru ceea ce au facut cei din jurul ei pentru ea dar nu erau familia ei. Nu putea sa le marturiseasca tot ceea ce avea pe suflet. Nu mai putea sa vorbeasca nici ea, nici Ran din cauza bucuriei de a se revedea, dar intr-un sfarsit Ran a fost prima care a vorbit.
-Ce bine imi pare ca te vad si ca este in siguranta! Mi-a fost atat de frica pentru tine, am crezut ca nu o sa te mai vad niciodata!
-Si mie mi-a fost teama, Ran. Am fost ingrozita. Mi-au spus doctori ca am suferit un soc atat de mare incat creierul meu a inchis acele amintiri in subconstientul meu pentru a uita ce s-a intamplat cu adevarat. Imi este teama sa ma gandesc la acele lucruri deoarece nu vreau sa imi amintesc. Nu vreau sa stiu ce s-a intamplat, vreau sa raman asa in aceasta stare…
-Acum a trecut si cai face bine sa nu incerci sa retraiesti acele clipe, zise Ran ingrijorata. Iti este mai bine asa, fara sa stii ce s-a intamplat, crede-ma.
-Nu ai fost atenta la mine… asta am spus si eu. Nu am de gand sa incerc sa imi amintesc.
-Foarte bine faci.
-Hai sa vorbim despre alte subiecte mai frumoase si mai putin plictisitoare. Deci, cum a fost la facultate? Cum a fost in America? Dar oameni din State cum sunt? Sunt de treaba?
-Este super misto si frumos. Toti sunt super de treaba, intelegatori si inteligenti. Este foarte frumos, poate o sa vii si tu cu mine acolo odata sau mai bine poate vei veni la facultate acolo. Ce zici?
-Poate, o sa ma mai gandesc. Dar sa revenim la tine. Pun pariu ca esti cea mai populara fata din toata facultatea si ca te distrezi pe cinste in fiecare zi.
-Eh, nici chiar asa… poate o data la doua zile… zise Ran zambitoare. Stii mai trebuie si sa invat.
-Felicitari! Ii ura Yuri aratandu-I limba, “jucausa”. Ai aflat la ce folosesc cartile!
Ran vru sa arunce cu o perna in ea dar se razgandi aducandu-si aminte in ce stare se afla. Se multumi sa ii arate limba si sa continue discutia.
In timp ce cele doua surori vorbeau, Hissori se uita ingrijorat la Yuri. Cand o adusesera in apartament nu avea cine stie ce zgarieturi dar acum cand deja trecuse aproape o luna de cand o salvasera, nu putea sa se dea jos din pat singura. Aceasta putea sa fie un semn foarte rau. Era posibil ca ea sa fi fost infectata cu sange demonic in timpul ritualului si astfel sa se transforme incet in demon, ceea ce era foarte rau. Sangele acestora avea puterea de a schimba un om in demon daca omul era infectat, iar odata infectat atunci nu mai putea fi salvat sau vindecat. Dar si-a adus aminte ca ea a participat la un ritual de transformare a unui inger in acele creaturi, ceea ce il facea pe Arkangel sa se intrebe daca nu cumva ea chiar era reincarnarea unui inger. Daca era asa ceva atunci trebuia sa fie foarte puternica din moment ce isi putea ascunde aura. Ayame nu putea sa fie Yuri, asa ca incepu sa creada ca exista o probabilitate foarte mare ca ea sa fie Ingerul Seraphim. Se hotari sa astepte sa vada cum vor evolua lucrurile, nu putea sa i-a o decizie in acel moment.
De la Yuri, Hissori isi muta privirea spre sora ei mai mare, Ran. O cantarea de sus in jos si de jos in sus, ajungand la concluzia ca ii era simpatica. Banuia ca el cu Ikusa se vor intelege cu ea. Nu aveau de ce sa isi faca griji din privinta ei. Dupa ce hotari aceste lucrur el se retrase, in liniste, in sufragerie, lasandu-le pe cele doua surori in intimitate pentru a vorbi fara nici o intrerupere. De fapt, Arkangelul nu vroia sa fie descoperit de cele doua ca se uita prin crapatura usii. Oricat de bune i-ar fi fost intentile stia cum ar fi aratat daca ar fi fost capturat.