18-12-2009, 03:21 PM
multumesc tuturor celor care citesc.
CAPITOLUL VIII
In apartamentul ingerilor
Yuri se trezi singura intr-o camera necunoscuta, intr-un pat imens ce nu era al ei. Incerca sa se ridice dar nu putu. Nu avea deloc forta nici in maini, nici in picioare. I se parea ciudat dar nu simtea nimic, nici frica, nici bucurie era ca si cum era atat de slabita emotional incat nu mai avea putere sa-si sustina sentimentele. Avea o stare de delasare, de nepasare si plictiseala incat ii speria pe cei doi prieteni ai ei. Vroia un singur lucru si acela era de a pune capul pe perna, sa lase abisul sa o vrajeasca aratandu-i o realitate posibila, dar nu putea. Ceva ii tot spunea ca trebuie sa isi aminteasca ceva important, ca ceva lipsea din memoria ei. Nu lesinase niciodata, nici macar la ora de biologie cand ea si colegul ei au trebuit sa disece o broasca. Asa ca nu putea sa creada ca mergea linistita si deoadata a lesinat. “De faptâ€, isi aminti ea, “nu am lesinat asa, pur si simplu, am fost rapita de acei baieti. Oare ce vroiau de la mine?â€
Usa se deschise, aparand Ikusa cu o tava cu mancare. Se uita la ea afisand un zambet larg, ce vroia sa fie calduros si linistitor. Insa pe ea o speria mai tare acel zambet decat starea lui neutra si obisnuita.
-Buna, Yuri! Spuse el.
Era bucuros ca intr-un sfarsit “frumoasa adormita†s-a decis sa se trezeasca. Acum mai trebuia sa afle ce isi amintea si ce nu-si amintea. Spera din adancul sufletului sau ca ea sa nu isi aminteasca nimic, altfel ar fi fost nevoit sa ii sustraga amintirile din constientul ei.
-Buna, Ikusa, zise ea cu o voce ce ii tremura putin, insa el nu putu sa isi dea seama daca ii tremura de emotie ca se afla in patul lui sau de frica.
Ii observa reactia si ii era mila de ea. I se rupea inima cand o vedea in ce situatie se afla. Cat timp a fost inconstienta i-a fost usor sa o ingrijeasca, deoarece nu trebuia sa o infrunte. Acum situatia s-a schimbat radical. Trebuia sa infrunte teama, deceptia din ochii si vorbele ei. Ar fi fost in stare sa infrunte orice, absolut orice, numai dezamagirea din ochii ei nu.
-Cum te simti?
-De parca cineva a dat cu camionul peste mine.
-O sa iti treaca. Este doar un efect secundar, ai stat in pat foarte mult timp. Ti s-au atrofiat putin muschii din cauza ca nu i-ai folosit.
Vroia sa se aseze pe pat langa ea, sa o tina in brate si sa o alinte, dar din anumite motive pe care nici el nu le stia, nu putea sa se miste din acel loc. Ramasese tintuit in dreptul usii, la picioarele patului, cu ochii plecati in jos. Nu reusea sa ii ridice, sa se uita in ai ei, sa vada ce crede, astfel sa se convinga ca nu exista nici o teama, nici o deceptie. Stia ca face o greseala foarte mare si se astepta ca dupa asta sa regrete dar nu se simtea in stare sa infrunte sentimentele din acel verde intens.
“ Ce sa ii spun? Ce sa fac? Conversatia este practic inexistenta. Stiam eu ca aceasta intalnire va fi foarte ciudata si incomfortabila. Stiu ca simte ceva pentru mine, eu simt ceva pentru ea si totusi eu am fost cel care a impins-o in bratele acelui Seya, nu m-a respins ea pe mine. Ca sa fac lucrurile mai tensionate intre noi am inceput sa am o relatie cu Steph. Nu vreau decat sa o apar dar nu reusesc decat sa o ranesc. Of, ce este in neregula cu mine? Trebuia sa il las pe Hissori sa vina sa vorbeasca cu ea. Are tot dreptul sa se comporte asa, doar am dezamagit-o!...†isi zicea Ikusa in minte, incercand sa gaseasca o solutie de a iesi din acea incurcatura.
Vazand ca asteapta in zadar ca Ikusa sa faca o miscare, Yuri se hotari sa faca ea primul pas. Din pacate in camera intra val vartej Seya si Steph. Cum intra pe usa, baiatul se repezi la Yuri strangand-o in brate atat de tare incat nu mai avea mult si o sufoca. Nu i-a venit sa creada cand Steph i-a zis ca Yuri a fost rapita si ca atunci cand au gasit-o au dus-o in apartamentul celor doi frati. Ca totul sa fie si mai frumos, aflase si ca fata avea probleme cu memoria, ne mai putand sa isi aminteasca ce s-a petrecut cat a fost inchisa. Cum a auzit aceasta veste Seya a si luat-o la fuga, ajungand in timp record la apartamentul celor doi ingeri. L-a salutat rapid pe Hissori si apoi intra in apartament cautand camera in care statea fata. Vazand-o in siguranta si sanatoasa nu putu decat sa o stranga in brate, considerand ca acest gest facea cat toate cuvintele din lume.
Intr-adevar, Seya avea dreptate. Numai ca persoana pentru care acest gest era foarte sugestiv nu era Yuri ci Ikusa. Uita tot ceea ce gandise, ce simtise atunci cand se afla singur cu ea. Nu mai vedea decat rosu in fata ochilor, asa ca considera ca este mai potrivit sa plece cu Steph. Sa dispara din acel peisaj al unui cuplu de indragostiti, unde nu exista nici un rol pentru el. Indrazni sa se uite la fata ei, pentru a-I vedea expresia. Observand fericirea de pe fata fetei, intelese ca prezenta lui nici nu o incanta nici nu ii displacea. Asa ca o lua pe Steph de mana si iesi afara din camera, trantind usa in urma lui.
Yuri nu se astepta la cea reactie din partea lui Ikusa, mai ales ca ea nu era vinovata cu nimic.
“Adica nu trebuia sa se supere pe mine si sa dispara doar pentru ca Seya a venit sa ma vada. Pana la urma el m-a salvat, nu Seya. De fapt….†O imagine ii aparu fulgerator in minte. Un baiat in jur de vreo douazeci si trei, douazeci si cinci de ani cu parul lung pana la umeri, blond si cu ochi caprui, blanzi I se arata pentru cateva secunde. Un nume aparu de undeva din subconstientul ei: William. “ De fapt nu el m-a salvat ci William, dar nu conteaza. Am ajuns cumva in bratele puternice ale lui Ikusa, stiu sigur. Deci si Ikusa este eroul meu, cavalerul meu in armura stralucitoare neagra.†La fel cum aparuse, amintirea acelui baiat disparuse din mintea ei, facand loc adoratiei ei. “ El este tot ce imi doresc si pana si in viziunile de la sufletul acelui inger este prezent. Atat de mult il doresc in viata mea incat vointa mea il face sa apara in vise.†, gandea ea in timp ce se lasa imbratisata. Incerca sa fie fericita dar ochii incepeau sa inoate incet in apa sarata a lacrimilor fara vointa ei.
A dezamagit-o cand a plecat cu Steph, Yuri sperase ca acele mici relatii ale lor se incheiasera in momentul in care a salvat-o. Credea ca acel fapt era doar o declaratie de dragoste, dar dupa acel gest fata nu mai stia ce sa creada.
“Of, orgoliul acesta ce poate face din oameni… Oare o sa putem trece vreodata peste aceste mici capricii?†se intreba ea fara vreo speranta la un raspuns pozitiv. O lacrima evada si se prelinse pe orazul ei palid, disparand, inghitita de patura groasa din lana.
In Iad
“Deci au salvat-o. Din nou se pun in calea planurilor mele. Nici acum nu pot sa ii impiedic sa se amestece in treburile mele. Insa de aceasta data o sa castig, cu siguranta. De acesta data am sustinerea imparatului intunericului, celui mai magnific inger ce poate exista vreodata. Numai cand ma gandesc la vocea aceea ingrozitoare si ma cutremur de frica. Nici nu vreau sa aflu cum arata cu adevarat! Oricum nu conteaza, eu voi castiga data viitoare cu siguranta. Lupta am pierdut-o dar mi-a ramas razboiul!†se gandea Ashi optimist.
Se afla in casa, unde Dimitri si William isi stabilisera sediul lor de tortura. Se uita cu dispret la ceea ce ramasese din demonul ce trebuia sa fie sacrificat si la trupul, credea el, macelarit al lui Dimitri. Il recunoscuse dupa claia de par negru ce era ingropat in acea adunatura de ramasite ale corpului sau. Desi cautase prin toate colturile casei nu reusise sa gaseasca cadavrul lui Will, se intorsese in camera unde trebuia sa aibe loc acel ritual sa se mai uite la ramasitele neidentificabile de pe podea. Le privea cu o fascinatie macabra, incercand sa isi dea seama daca toate acele bucatele de carne, oase, tendoane, muschi puteau sa le apartina celor doi demoni. Dupa zece minute, se intoarse cu spatele si iesi din acea incapere fiind sigur ca trupul lui William nu era ciopartit in acea camera. Indoiala incepuse sa se strecoare in mintea lui. Se intreba daca nu cumva il tradase, doar era demon, nu se putea astepta la devotament din partea lor. Pe el l-ar fi putut trada usor, dar pe colegul lui era sigur ca nu l-ar fi tradat. Erau prieteni si colegi de mult timp, insa din nou faptul ca era demon putea sa dea la o parte aceasta prietenie dintre ei. Prefera sa inchida ochii si sa creada ca a fost luat prizonier de catre cei doi ingeri si omorit in alt loc. Ajunse la concluzia ca nu aveam de ce sa isi bata capul, daca va avea tupeul sa se intoarca in Chaos va pune sa fie ucis in prima clipa in care pune piciorul in oras.
Tocmai cand puse mana pe clanta sa deschida usa, auzi niste sunete ciudate venind de undeva din spatele lui. Intorcandu-se vazu cum sangele ce se inchegase pe peretele din fata lui incepe sa devina lichid si sa se stranga, formand o fata.
-Imparate al Intunericului! Zise Ashi ingenunchind.
-Ridica-te Ashi! Am venit deoarece am aflat de esecul celor doi protejati ai tai in a o prinde pe Seraphim, iubita mea surioara.
-Da… dar este un inger neimportant. Va asigur ca nu se va pune in calea planurilor noastre de a o rapi pe Ayame. Nici nu s-a trezit macar…
-Tu nu esti in masura sa imi zici mie ce poate afecta planurile mele si ce nu le poate afecta! Nimic nu este sigur dar cu ajutorul ei am fi putut sa o gasim pe Ayame mult mai usor. Seraphim-ul poate vedea in viitor si aceasta abilitate intr-un razboi este cruciala. Acum ca ai pierdut-o nu mai putem sa o rapim din nou, va trebui sa asteptam ceva timp pana sa atacam din nou.
-Va rog sa ma iertati, Intunecimea Voastra!
Fata aceea statu un pic pe ganduri, parand ca sta in cumpana, nestiind daca sa ii dea o lectie sau nu. Cand vorbi Ashi avu intentia de a se intoarce si a disparea din raza lui vizuala, atat de inspaimantatoare ii era vocea. In acea clipa isi aduse aminte de Hageshi care avea acelasi mod de a vorbi.
-De aceasta data esti iertat dar data urmatoare vei plati scump daca vei mai da gres. Ai inteles?
-Foarte clar, Imparate.
-Bine, acum ca ai pierdut-o, nu mai conteaza. Vom trebui, de fapt, mai bine zis va trebui sa o gasesti singur pe Ayame. Aceasta daca o mai vrei…
-Da. O mai vreau, dar vreau sa va intreb ceva, aceasta daca imi permiteti.
-Da. Te ascult, spune ce ai de spus.
-Vreau sa stiu de ce nu puteti sa imi spuneti adevarul. Adica, ce s-a intamplat cu adevarat cand s-a razvartit Lucifer. De ce s-a razvartit? Vroia puterea si a fost pedepsit? Stiu ca exista o carte in biblioteca ingerilor cu o alta varianta. Ei considera ca este doar o legenda pe care o spun ingerasilor si nu cred ca este adevarata, iar printre demoni circula foarte multe legende despre acele timpuri. Ma gandeam ca Domnia-Voastra, fiind unul dintre ingerii legendari, ati putea sa imi spuneti adevarul.
-Nu este momentul potrivit pentru a afla adevarul, timpul il va aduce la lumina. Pana atunci sunt doar niste pioni care merg pe un drum intunecat si plin de mistere. Sunt multe lucruri pe care nu le stii, nici tu, nici Ayame sau altcineva. De exemplu toata lumea stie ca exista doua caste, de fapt exista trei caste de ingeri.
-Trei caste? Care este a treia?
-Pai, a treia casta se numeste casta celesta si este formata din : Sacred Hermit, Sacred Wings, FallenAngel, Seraphim si Sanct Angel. Nimeni nu mai stie de ea pentru ca din aceasta casta a ramas doar Ayame, care nu isi mai aminteste nimic si crede ca a fost creata de Dumnezeu atunci cand au aparut razboaiele intre cele doua caste. Nu stie ca de fapt este mult mai batrana decat acele razboaie.
-Am inteles, Imparate al Intunericului.
Ashi nu apuca sa termine fraza ca deja acea aparitie disparu. Nu putea sa nu se intrebe cine de fapt era acel inger. Nu il credea cand ii spusese acele bazaconii despre ingerul universului. Banuia el ceva insa nu era foarte sigur. Nu stia de ce cineva care vroia sa il ajute isi ascundea identitatea de el, era sigur ca nu era un inger. Singurul care ar fi putut sa il ajute era Lucifer. O groaza de intrebari I se perindau prin minte, intrebari la care nu avea inca nici un raspuns. Asa ca se decise sa astepte ca acea aparitie sa isi dezvaluie singura identitatea cand credea de cuvinta.
Deasupra orasului Tokyo
“Esti din nou in siguranta, Yuri. Din nou in mainile acelor ingeri, dar nu este nimic. Chinul tau de abia de acum incolo va incepe. Momentan o sa te las sa te bucuri de putina fericire pe care o ai dar stai fara grija pentru ca ma voi intoarce si iti voi rapi si ultima farama de bucurie din acei ochii atat de frumosi. Nu vei scapa, iti promit. In curand Ikusa va fi al meu si va sta langa mine pe tronul Chaosului ca rege al tuturor demonilor, iar tu vei putrezi in cine stie ce alee din acest oras. Vei deveni doar o amintire frumoasa a unor zile pierdute in uitare. Poate ca acum ai reusit sa scapi cu ajutorul meu, dar acest lucru s-a intamplat pentru ca am vrut eu, altfel infernul te-ar fi mancat. Asta era o soarta prea buna pentru tine, asa ca te-am salvat pentru a te pastra pentru ceea ce iti voi face eu. Pentru ca te vreau doar pentru mine. Doar eu si numai eu sa ma pot bucura de suferinta ta si nimeni altcineva. Vreau ca ochii aceia, ai tai, verzi sa vada moartea. Sa vad cu ochii mei cum isi pierd lumina, cum pierd sclipirea aceea care le da viata. Tu, scumpa mea, nu esti nici ingerul Seraphim, nici altcineva, esti Ayame. Tu esti Ayame, stiu acest lucru mult prea bine, chiar daca toti ceilalti refuza sa creada acest lucru deoarece iti lipseste sclipirea aceea de sfidare din ochi, eu stiu mai bine. Ei refuza sa creada ca Marea lor conducatoare s-a putut reincarna intr-o fiinta atat de slaba, de neputincioasa. Ar fi fost mult mai satisfacator daca ai fi fost mai puternica, sa te zbati pentru viata ta, dar este bine si asa. Nu conteaza cat de puternica esti, eu o sa fiu multumita ca o sa pot sa o omor pe Ayame. Nu mai am rabdare, as putea sa te omor si acum dar daca fac asta inainte de a-l cuceri pe Ikusa, atunci nu mai am nici o sansa cu el. Dar, totusi…intind mana si deschid geamul, intru in camera si te rapesc… nu o sa stie nimeni ce s-a intamplat. Nu! Trebuie sa astept. Ikusa este atat de bun incat imi vine sa il mananc, nu merita sa il pierd din cauza unei mici greseli. Dar este atat de arogant si de amorezat de Ayame incat imi vine sa il omor si pe el si pe toti cei care sunt ca el. Oare de ce toti se indragostesc de ea? Ce are ea si nu am eu sau altcineva? Eh, oricum nu mai conteaza, ea o sa fie moarta in curand si nimeni nu se va mai indragosti de ea, niciodata. Vei plati amarnic Ayame, doar asteapta si o sa vezi!†isi spunea Akki in timp ce se indeparta de geamul fostei camere a lui Ikusa.
CAPITOLUL VIII
In apartamentul ingerilor
Yuri se trezi singura intr-o camera necunoscuta, intr-un pat imens ce nu era al ei. Incerca sa se ridice dar nu putu. Nu avea deloc forta nici in maini, nici in picioare. I se parea ciudat dar nu simtea nimic, nici frica, nici bucurie era ca si cum era atat de slabita emotional incat nu mai avea putere sa-si sustina sentimentele. Avea o stare de delasare, de nepasare si plictiseala incat ii speria pe cei doi prieteni ai ei. Vroia un singur lucru si acela era de a pune capul pe perna, sa lase abisul sa o vrajeasca aratandu-i o realitate posibila, dar nu putea. Ceva ii tot spunea ca trebuie sa isi aminteasca ceva important, ca ceva lipsea din memoria ei. Nu lesinase niciodata, nici macar la ora de biologie cand ea si colegul ei au trebuit sa disece o broasca. Asa ca nu putea sa creada ca mergea linistita si deoadata a lesinat. “De faptâ€, isi aminti ea, “nu am lesinat asa, pur si simplu, am fost rapita de acei baieti. Oare ce vroiau de la mine?â€
Usa se deschise, aparand Ikusa cu o tava cu mancare. Se uita la ea afisand un zambet larg, ce vroia sa fie calduros si linistitor. Insa pe ea o speria mai tare acel zambet decat starea lui neutra si obisnuita.
-Buna, Yuri! Spuse el.
Era bucuros ca intr-un sfarsit “frumoasa adormita†s-a decis sa se trezeasca. Acum mai trebuia sa afle ce isi amintea si ce nu-si amintea. Spera din adancul sufletului sau ca ea sa nu isi aminteasca nimic, altfel ar fi fost nevoit sa ii sustraga amintirile din constientul ei.
-Buna, Ikusa, zise ea cu o voce ce ii tremura putin, insa el nu putu sa isi dea seama daca ii tremura de emotie ca se afla in patul lui sau de frica.
Ii observa reactia si ii era mila de ea. I se rupea inima cand o vedea in ce situatie se afla. Cat timp a fost inconstienta i-a fost usor sa o ingrijeasca, deoarece nu trebuia sa o infrunte. Acum situatia s-a schimbat radical. Trebuia sa infrunte teama, deceptia din ochii si vorbele ei. Ar fi fost in stare sa infrunte orice, absolut orice, numai dezamagirea din ochii ei nu.
-Cum te simti?
-De parca cineva a dat cu camionul peste mine.
-O sa iti treaca. Este doar un efect secundar, ai stat in pat foarte mult timp. Ti s-au atrofiat putin muschii din cauza ca nu i-ai folosit.
Vroia sa se aseze pe pat langa ea, sa o tina in brate si sa o alinte, dar din anumite motive pe care nici el nu le stia, nu putea sa se miste din acel loc. Ramasese tintuit in dreptul usii, la picioarele patului, cu ochii plecati in jos. Nu reusea sa ii ridice, sa se uita in ai ei, sa vada ce crede, astfel sa se convinga ca nu exista nici o teama, nici o deceptie. Stia ca face o greseala foarte mare si se astepta ca dupa asta sa regrete dar nu se simtea in stare sa infrunte sentimentele din acel verde intens.
“ Ce sa ii spun? Ce sa fac? Conversatia este practic inexistenta. Stiam eu ca aceasta intalnire va fi foarte ciudata si incomfortabila. Stiu ca simte ceva pentru mine, eu simt ceva pentru ea si totusi eu am fost cel care a impins-o in bratele acelui Seya, nu m-a respins ea pe mine. Ca sa fac lucrurile mai tensionate intre noi am inceput sa am o relatie cu Steph. Nu vreau decat sa o apar dar nu reusesc decat sa o ranesc. Of, ce este in neregula cu mine? Trebuia sa il las pe Hissori sa vina sa vorbeasca cu ea. Are tot dreptul sa se comporte asa, doar am dezamagit-o!...†isi zicea Ikusa in minte, incercand sa gaseasca o solutie de a iesi din acea incurcatura.
Vazand ca asteapta in zadar ca Ikusa sa faca o miscare, Yuri se hotari sa faca ea primul pas. Din pacate in camera intra val vartej Seya si Steph. Cum intra pe usa, baiatul se repezi la Yuri strangand-o in brate atat de tare incat nu mai avea mult si o sufoca. Nu i-a venit sa creada cand Steph i-a zis ca Yuri a fost rapita si ca atunci cand au gasit-o au dus-o in apartamentul celor doi frati. Ca totul sa fie si mai frumos, aflase si ca fata avea probleme cu memoria, ne mai putand sa isi aminteasca ce s-a petrecut cat a fost inchisa. Cum a auzit aceasta veste Seya a si luat-o la fuga, ajungand in timp record la apartamentul celor doi ingeri. L-a salutat rapid pe Hissori si apoi intra in apartament cautand camera in care statea fata. Vazand-o in siguranta si sanatoasa nu putu decat sa o stranga in brate, considerand ca acest gest facea cat toate cuvintele din lume.
Intr-adevar, Seya avea dreptate. Numai ca persoana pentru care acest gest era foarte sugestiv nu era Yuri ci Ikusa. Uita tot ceea ce gandise, ce simtise atunci cand se afla singur cu ea. Nu mai vedea decat rosu in fata ochilor, asa ca considera ca este mai potrivit sa plece cu Steph. Sa dispara din acel peisaj al unui cuplu de indragostiti, unde nu exista nici un rol pentru el. Indrazni sa se uite la fata ei, pentru a-I vedea expresia. Observand fericirea de pe fata fetei, intelese ca prezenta lui nici nu o incanta nici nu ii displacea. Asa ca o lua pe Steph de mana si iesi afara din camera, trantind usa in urma lui.
Yuri nu se astepta la cea reactie din partea lui Ikusa, mai ales ca ea nu era vinovata cu nimic.
“Adica nu trebuia sa se supere pe mine si sa dispara doar pentru ca Seya a venit sa ma vada. Pana la urma el m-a salvat, nu Seya. De fapt….†O imagine ii aparu fulgerator in minte. Un baiat in jur de vreo douazeci si trei, douazeci si cinci de ani cu parul lung pana la umeri, blond si cu ochi caprui, blanzi I se arata pentru cateva secunde. Un nume aparu de undeva din subconstientul ei: William. “ De fapt nu el m-a salvat ci William, dar nu conteaza. Am ajuns cumva in bratele puternice ale lui Ikusa, stiu sigur. Deci si Ikusa este eroul meu, cavalerul meu in armura stralucitoare neagra.†La fel cum aparuse, amintirea acelui baiat disparuse din mintea ei, facand loc adoratiei ei. “ El este tot ce imi doresc si pana si in viziunile de la sufletul acelui inger este prezent. Atat de mult il doresc in viata mea incat vointa mea il face sa apara in vise.†, gandea ea in timp ce se lasa imbratisata. Incerca sa fie fericita dar ochii incepeau sa inoate incet in apa sarata a lacrimilor fara vointa ei.
A dezamagit-o cand a plecat cu Steph, Yuri sperase ca acele mici relatii ale lor se incheiasera in momentul in care a salvat-o. Credea ca acel fapt era doar o declaratie de dragoste, dar dupa acel gest fata nu mai stia ce sa creada.
“Of, orgoliul acesta ce poate face din oameni… Oare o sa putem trece vreodata peste aceste mici capricii?†se intreba ea fara vreo speranta la un raspuns pozitiv. O lacrima evada si se prelinse pe orazul ei palid, disparand, inghitita de patura groasa din lana.
In Iad
“Deci au salvat-o. Din nou se pun in calea planurilor mele. Nici acum nu pot sa ii impiedic sa se amestece in treburile mele. Insa de aceasta data o sa castig, cu siguranta. De acesta data am sustinerea imparatului intunericului, celui mai magnific inger ce poate exista vreodata. Numai cand ma gandesc la vocea aceea ingrozitoare si ma cutremur de frica. Nici nu vreau sa aflu cum arata cu adevarat! Oricum nu conteaza, eu voi castiga data viitoare cu siguranta. Lupta am pierdut-o dar mi-a ramas razboiul!†se gandea Ashi optimist.
Se afla in casa, unde Dimitri si William isi stabilisera sediul lor de tortura. Se uita cu dispret la ceea ce ramasese din demonul ce trebuia sa fie sacrificat si la trupul, credea el, macelarit al lui Dimitri. Il recunoscuse dupa claia de par negru ce era ingropat in acea adunatura de ramasite ale corpului sau. Desi cautase prin toate colturile casei nu reusise sa gaseasca cadavrul lui Will, se intorsese in camera unde trebuia sa aibe loc acel ritual sa se mai uite la ramasitele neidentificabile de pe podea. Le privea cu o fascinatie macabra, incercand sa isi dea seama daca toate acele bucatele de carne, oase, tendoane, muschi puteau sa le apartina celor doi demoni. Dupa zece minute, se intoarse cu spatele si iesi din acea incapere fiind sigur ca trupul lui William nu era ciopartit in acea camera. Indoiala incepuse sa se strecoare in mintea lui. Se intreba daca nu cumva il tradase, doar era demon, nu se putea astepta la devotament din partea lor. Pe el l-ar fi putut trada usor, dar pe colegul lui era sigur ca nu l-ar fi tradat. Erau prieteni si colegi de mult timp, insa din nou faptul ca era demon putea sa dea la o parte aceasta prietenie dintre ei. Prefera sa inchida ochii si sa creada ca a fost luat prizonier de catre cei doi ingeri si omorit in alt loc. Ajunse la concluzia ca nu aveam de ce sa isi bata capul, daca va avea tupeul sa se intoarca in Chaos va pune sa fie ucis in prima clipa in care pune piciorul in oras.
Tocmai cand puse mana pe clanta sa deschida usa, auzi niste sunete ciudate venind de undeva din spatele lui. Intorcandu-se vazu cum sangele ce se inchegase pe peretele din fata lui incepe sa devina lichid si sa se stranga, formand o fata.
-Imparate al Intunericului! Zise Ashi ingenunchind.
-Ridica-te Ashi! Am venit deoarece am aflat de esecul celor doi protejati ai tai in a o prinde pe Seraphim, iubita mea surioara.
-Da… dar este un inger neimportant. Va asigur ca nu se va pune in calea planurilor noastre de a o rapi pe Ayame. Nici nu s-a trezit macar…
-Tu nu esti in masura sa imi zici mie ce poate afecta planurile mele si ce nu le poate afecta! Nimic nu este sigur dar cu ajutorul ei am fi putut sa o gasim pe Ayame mult mai usor. Seraphim-ul poate vedea in viitor si aceasta abilitate intr-un razboi este cruciala. Acum ca ai pierdut-o nu mai putem sa o rapim din nou, va trebui sa asteptam ceva timp pana sa atacam din nou.
-Va rog sa ma iertati, Intunecimea Voastra!
Fata aceea statu un pic pe ganduri, parand ca sta in cumpana, nestiind daca sa ii dea o lectie sau nu. Cand vorbi Ashi avu intentia de a se intoarce si a disparea din raza lui vizuala, atat de inspaimantatoare ii era vocea. In acea clipa isi aduse aminte de Hageshi care avea acelasi mod de a vorbi.
-De aceasta data esti iertat dar data urmatoare vei plati scump daca vei mai da gres. Ai inteles?
-Foarte clar, Imparate.
-Bine, acum ca ai pierdut-o, nu mai conteaza. Vom trebui, de fapt, mai bine zis va trebui sa o gasesti singur pe Ayame. Aceasta daca o mai vrei…
-Da. O mai vreau, dar vreau sa va intreb ceva, aceasta daca imi permiteti.
-Da. Te ascult, spune ce ai de spus.
-Vreau sa stiu de ce nu puteti sa imi spuneti adevarul. Adica, ce s-a intamplat cu adevarat cand s-a razvartit Lucifer. De ce s-a razvartit? Vroia puterea si a fost pedepsit? Stiu ca exista o carte in biblioteca ingerilor cu o alta varianta. Ei considera ca este doar o legenda pe care o spun ingerasilor si nu cred ca este adevarata, iar printre demoni circula foarte multe legende despre acele timpuri. Ma gandeam ca Domnia-Voastra, fiind unul dintre ingerii legendari, ati putea sa imi spuneti adevarul.
-Nu este momentul potrivit pentru a afla adevarul, timpul il va aduce la lumina. Pana atunci sunt doar niste pioni care merg pe un drum intunecat si plin de mistere. Sunt multe lucruri pe care nu le stii, nici tu, nici Ayame sau altcineva. De exemplu toata lumea stie ca exista doua caste, de fapt exista trei caste de ingeri.
-Trei caste? Care este a treia?
-Pai, a treia casta se numeste casta celesta si este formata din : Sacred Hermit, Sacred Wings, FallenAngel, Seraphim si Sanct Angel. Nimeni nu mai stie de ea pentru ca din aceasta casta a ramas doar Ayame, care nu isi mai aminteste nimic si crede ca a fost creata de Dumnezeu atunci cand au aparut razboaiele intre cele doua caste. Nu stie ca de fapt este mult mai batrana decat acele razboaie.
-Am inteles, Imparate al Intunericului.
Ashi nu apuca sa termine fraza ca deja acea aparitie disparu. Nu putea sa nu se intrebe cine de fapt era acel inger. Nu il credea cand ii spusese acele bazaconii despre ingerul universului. Banuia el ceva insa nu era foarte sigur. Nu stia de ce cineva care vroia sa il ajute isi ascundea identitatea de el, era sigur ca nu era un inger. Singurul care ar fi putut sa il ajute era Lucifer. O groaza de intrebari I se perindau prin minte, intrebari la care nu avea inca nici un raspuns. Asa ca se decise sa astepte ca acea aparitie sa isi dezvaluie singura identitatea cand credea de cuvinta.
Deasupra orasului Tokyo
“Esti din nou in siguranta, Yuri. Din nou in mainile acelor ingeri, dar nu este nimic. Chinul tau de abia de acum incolo va incepe. Momentan o sa te las sa te bucuri de putina fericire pe care o ai dar stai fara grija pentru ca ma voi intoarce si iti voi rapi si ultima farama de bucurie din acei ochii atat de frumosi. Nu vei scapa, iti promit. In curand Ikusa va fi al meu si va sta langa mine pe tronul Chaosului ca rege al tuturor demonilor, iar tu vei putrezi in cine stie ce alee din acest oras. Vei deveni doar o amintire frumoasa a unor zile pierdute in uitare. Poate ca acum ai reusit sa scapi cu ajutorul meu, dar acest lucru s-a intamplat pentru ca am vrut eu, altfel infernul te-ar fi mancat. Asta era o soarta prea buna pentru tine, asa ca te-am salvat pentru a te pastra pentru ceea ce iti voi face eu. Pentru ca te vreau doar pentru mine. Doar eu si numai eu sa ma pot bucura de suferinta ta si nimeni altcineva. Vreau ca ochii aceia, ai tai, verzi sa vada moartea. Sa vad cu ochii mei cum isi pierd lumina, cum pierd sclipirea aceea care le da viata. Tu, scumpa mea, nu esti nici ingerul Seraphim, nici altcineva, esti Ayame. Tu esti Ayame, stiu acest lucru mult prea bine, chiar daca toti ceilalti refuza sa creada acest lucru deoarece iti lipseste sclipirea aceea de sfidare din ochi, eu stiu mai bine. Ei refuza sa creada ca Marea lor conducatoare s-a putut reincarna intr-o fiinta atat de slaba, de neputincioasa. Ar fi fost mult mai satisfacator daca ai fi fost mai puternica, sa te zbati pentru viata ta, dar este bine si asa. Nu conteaza cat de puternica esti, eu o sa fiu multumita ca o sa pot sa o omor pe Ayame. Nu mai am rabdare, as putea sa te omor si acum dar daca fac asta inainte de a-l cuceri pe Ikusa, atunci nu mai am nici o sansa cu el. Dar, totusi…intind mana si deschid geamul, intru in camera si te rapesc… nu o sa stie nimeni ce s-a intamplat. Nu! Trebuie sa astept. Ikusa este atat de bun incat imi vine sa il mananc, nu merita sa il pierd din cauza unei mici greseli. Dar este atat de arogant si de amorezat de Ayame incat imi vine sa il omor si pe el si pe toti cei care sunt ca el. Oare de ce toti se indragostesc de ea? Ce are ea si nu am eu sau altcineva? Eh, oricum nu mai conteaza, ea o sa fie moarta in curand si nimeni nu se va mai indragosti de ea, niciodata. Vei plati amarnic Ayame, doar asteapta si o sa vezi!†isi spunea Akki in timp ce se indeparta de geamul fostei camere a lui Ikusa.
![[Imagine: 87201674.png]](http://img204.imageshack.us/img204/8881/87201674.png)