12-12-2009, 02:41 PM
vin cu o noua continuare. Sper sa va placa.
Ma bucur nespus marya ca iti place.
CAPITOLUL VII
In Eden
Ikusa si Hissori de abia ajunsera in Eden, ca au si fost asaltati de Hageshi si Tetsujin, care ii asteptau nerabdatori. Se vedea pe fetele lor ca ceva groaznic s-a intamplat, dar nici macar expresiile lor nu i-a putut pregati pentru ceea ce aveau sa auda.
-Buna, Ikusa, Hissori! Spuse Hageshi incercand sa schiteze un zambet, insa nu reusi decat sa faca o grimasa oribila.
Incercarea de a zambi a reprezentantului Narkangelilor il facu pe Ikusa suspicios, acesta nu zambea niciodata, nici macar atunci cand cineva spunea ceva foarte amuzant. “A zambi†era un termen necunoscut pentru el, asa ca atunci cand il vazu Ikusa deveni atent la fiecare schimbare a tonalitati vocilor celor doi intelepti.
-Buna ziua, domnilor intelepti! Raspunsera cei doi in cor.
-Da, da.. numai buna nu este ziua aceasta. S-a intamplat ceva ingrozitor. Cine ar fi putut sa faca asa ceva? Intreba Tetsujin marcat de scena ce avusese loc, nu cu mult timp in urma.
-Dar ce s-a petrecut? Intreba Ikusa nemaisuportand tensiunea si curiozitatea ce il rodea.
-Imediat, imediat. Putina rabdare. Nu a luat foc Edenul….
Din nou Ikusa ramase uimit de felul in care vorbea Hageshi. Nu ii statea in fire sa amane pe cineva, de obicei le descria fara pic de mila ce se intampla, atunci cand ceva grav se intampla. Acum, incerca sa evite subiectul. Se gandea ca trebuia sa fie ceva personal de nu putea sa le spuna, informatia avea sa il raneasca si sa il enerveze ori pe el, ori pe Hissori.
-Mdea.. nu prea se vede… daca nu mi-ai fi spus, as fi crezut ca a luat foc… raspunse Ikusa, zambind ironic, astfel incercand sa mai destinda atmosfera, stiind ca il va enerva pe intelept si ii va aduce pentru putin timp la vechea lui atitudine.
-Nu fi obraznic! Aduti aminte cu cine vorbesti! Tuna Hageshi, facandu-l sa se dea cativa pasi inapoi.
-Duceti-va in camerele voastre, odihniti-va putin, deoarece in doua ore avem consiliu. O sa va cerem rapoartele si o sa va spunem care este situatia pe aici, spuse Tetsujin, care nu vorbise prea mult.
Cei doi urmara sfatul inteleptului si se dusera in camerele lor, pregatindu-se pentru consiliul ce avea sa aibe loc peste putin timp.
Pe holurile castelului
Ikusa ardea de curiozitate. Se invartea in camera lui Hissori, ametindu-l pe acesta, care nu avea ce face si se uita la leul din incaperea lui. La un moment dat, Narkangelul se opreste brusc si se intoarce cu fata spre fereastra.
-Trebuie sa ies afara, innebunesc! Spuse el si iesi pe neasteptate, lasandu-l pe partenerul lui uitandu-se uimit la usa care se inchide in urma sa.
Ikusa iesise val-vartej din camera, deoarece simtise o aura furioasa, trecand prin fata usii, care era pusa pe rele. Incepuse sa caute ingerul ce avea o asemenea aura cu intentia de a-l interoga, in speranta ca poate va afla motivul pentru care avea acele sentimente. In cautarea lui prin holurile castelului, trecu pe langa un Narkangel, fara sa ii acorde prea multa atentie. In momentul in care se afla in dreptul acelui inger, se opri brusc, si intorcandu-si capul ii vazu ochii rosi. La fel ca si el, acesta se oprise in dreptul lui si isi intoarse capul in acelasi timp cu Ikusa. O lupta muta se dadea intre ei, fiecare incercand sa il faca pe celalalt sa cedeze. Nu reusira, asa ca primul care sparse acea liniste fu brunetul cu ochii negri.
-Michael.
-Ikusa.
-Ti-as spune ca imi pare bine ca te revad in functia de Paznic al Focului, dar as minti, spuse zambindu-i.
-Crede-ma, sentimentul este comun.
-Ce vrei?
-Eu?
-Da. Crezi ca nu stiu ca tu ai fost cel ce a trecut prin fata camerei colegului meu, nu ma subestima, altfel, inger al focului o sa te arzi singur. Ce vrei?
-Vreau sa stiu daca ati gasit-o pe conducatoare.
-De ce ti-as zice? Este strict secret, doar cei din consiliu au autorizatia necesara pentru a afla aceasta informatie.
-Vrei sa ne luptam pentru raspunsul la intrebare?
-Daca eu castig, ce obtin? Intreba Ikusa, ridicandu-si spranceana stanga, sceptic.
-Nimic.
Auzindu-l, Ikusa incepu sa se departeze de el, dar nu apuca sa faca al treilea pas deoarece Michael ii puse piedica incercand sa il opreasca. Nici macar nu reusi sa il dezechilibreze, insa reusi sa il enerveze si ingerul focului se trezi ridicat in sus de gulerul camasii galbene cu care era imbracat.
-Esti inca tanar si nu ai puterea necesara pentru a ma invinge, asa ca vezi-ti de drumul tau si eu o sa uit aceasta mica conversatie, spuse el zambindu-I rautacios.
-Intr-o zi o sa vezi ca o sa te inving!
-In ziua aceea, eu o sa te astept pentru a te invata niste maniere. Acum pleaca pana nu te vede cineva pe aici, nu ai voie sa intri in castel.
-Da, bine.
Ikusa ii dadu drumul si acesta isi aseza camasa, intorcandu-se sa plece in directia din care a venit. Se intoarse cu spatele la Narkangel dar nu se misca din loc. Mai statu asa cateva secunde dupa care ii spuse:
-Ranpu a fost asasinat, si pleca lasandu-l pe Ikusa uitandu-se dupa el.
Nu ii venea sa creada, vroia sa se duca dupa Michael sa afle daca intr-adevar a spus adevarul dar nu se putea misca din loc. Nu ii venea sa creada cu cata raceala a rostit el acele cuvinte, era ca si cum nici nu i-ar fi pasat de Ranpu. Stia ca intre ei intotdeauna existase acea competitie de a fi cel mai bun dar amandoi avusesera grija de Ranpu ca de fratele lor mai mic. Animozitatile dintre ei se uitau instantaneu atunci cand vorbeau de a-l proteja pe Ranpu, iar acum el ii spusese ca fratiorul lor era mort de parca ar fi vorbit de altcineva. In acea clipa isi dadu seama, lui Michael ii pasa de aceea venise sa ii spuna. Nu vroia sa stie despre conducatoare, el ar fi fost primul care ar fi aflat despre revenirea ei, deoarece era seful garzii ei de corp, vroia sa ii transmita lui acea informatie. Era felul lui de a-l preveni. Se intoarse inapoi in camera lui fierband, de abia reusind sa se controleze sa nu intre in biroul lui Hageshi.
In sala de consiliu
Cei doi se aflau in sala mare, unde cele doua consilii se intruneau. Hissori astepta calm sa apara toti membri, in timp ce Ikusa simtea cum sangele ii alearga prin vene. Vroia sa inceapa cat mai repede sedinta. Ei stateau in centrul acelei mese rotunde, asteptand ca toti sa apara. Nu dura mult pana isi facura aparitia, toti cei douazeci si trei de membri se aflau in sala, singurul care lipsea era Ranpu.
Ikusa observa imediat absenta acestuia, deoarece stia deja ce se intamplase dar nu vroia sa accepte adevarul. Undeva in adancul lui inca mai spera sa il vada cum apare in sala, cerandu-si scuze ca a intarziat. Simti o cum Hissori ii pune mana pe umar, atragandu-I atentia. Isi intoarse privirea spre el si intelese imediat ce vroia, il ruga sa nu izbucneasca acum la inceput, sa astepte pana ei aveau sa le dea vestea. Cateodata ramanea uimit de cat de bine il cunostea Arkangelul.
-Buna ziua, domnilor!
-Buna ziua, domnilor intelepti! Spusera cei doi, desfacandu-si aripile in fata lor in semn de respect.
-O sa va spunem imediat dupa ce dati raportul despre ce este vorba si ce s-a intamplat.
In timp ce Hageshi spunea acestea, ceilalti douazeci si trei de ingeri se uitau cu regret la scaunul gol unde trebuia sa stea Ranpu.
-Noi nu avem nimic nou de raportat. Tot ce este scris in rapoarte a ramas valabil.
-Da. Reincarnarea bunei noastre conducatoare este tot de genul feminin, are in jur de saisprezece-douazeci si unu de ani, ochi verzi, par roscat si am redus cautarea doar la cateva cartiere din Tokyo si mai avem orasul Sankt Petersburg, continua Ikusa stapanindu-se cu greu.
-Ce este cu fata aceea, Yuri Uzuri, parca o cheama, nu? Intreba Aoshy.
-Da, Yuri Uzuri.
-Asa. Ce rol joaca ea in toata aceasta afacere? De ce are potential de inger, ce este atat de special la ea? Continua curios Aoshy.
-Hm… greu de spus daca are sau nu potential adevarat de inger. Pana acum ea se afla pe drumul cel bun destinat renasterii ei. Foarte posibil ca ea sa fie ingerul Seraphim, ce a disparut odata cu cei doi FallenAngel. Are posibilitatea de a vedea ce s-a intamplat in trecut si in viitor, deasemenea are viziuni cu anumite evenimente din viata conducatoarei. Daca incercam sa o trezim este foarte posibil ca ea sa se transforme in ingerul Seraphim.
-Dar Seraphim-ul este doar o alta legenda, la fel ca si Sacred Wings, spuse cineva din Marele Consiliu Alb. Sunt niste povesti din timpuri stravechi, nu exista nici o dovada a existentei lor inainte de Marele Razboi. Doar nu credeti ca Dumnezeu ar fi devenit gelos pe Sanct Angel, distrugand-o si astfel reusind sa il enerveze pe Lucifer, care l-a randul lui i-a nimicit pe ceilalti. Este absurd! Cu toti stim ca Lucifer a dorit sa fie atotputernic, sa fie egalul Creatorului, iar Acesta l-a alungat.
-Da, are dreptate, acestea sunt doar povesti. Nu se stie daca Seraphim-ul exista cu adevarat. Daca este intr-adevar o creatie a lui Dumnezeu, de ce nu avem date concrete despre el, continua un alt Narkangel.
-Aveti dreptate domnilor, dar cum va este frica de FallenAngel si acceptati existenta lor, de ce nu puteti accepta si existenta acestui inger? Daca este adevarat sau nu, depinde de noi sa aflam, spuse Ikusa.
-De ce nu am accepta si existenta lui Lucifer? Sau poate a lui Sacred Wings? Nu zic ca nu au existat, posibil sa fi existat dar acum cu siguranta nu mai exista.
-Si ce vreti sa sugerati? Sa o lasam in pace? Intreba Ikusa manios.
-Da, sa nu va mai implicati in viata ei.
-Dupa ce demonii ne-au vazut stand cu ea, domniile voastre sugereaza sa o lasam in pace pentru a fi torturata de ei? Tipa Ikusa exasperat.
-Ikusa, nu uita unde esti! Nu imi este greu sa te dau afara! Tuna Hageshi facandu-l pe Narkangel sa taca instantaneu.
-Aveti dreptate, nu puteti face asa ceva. Asa ca veti avea inca o insarcinare: sa o protejati pe aceasta fata, in care credeti voi ca se afla sufletul adormit al ingerului Seraphim, pe numele ei Raphael, spuse Tetsujin. Insa sa nu uitati ca prioritatea voastra este Maiestatea Sa.
-Apropo de Yuri, mi-a spus ca a avut un vis si in acel vis a vazut-o pe conducatoarea noastra. Deasemenea ea a observat ca Ayame are semnul ei, acel "x" compus din doua pene: una alba, alta neagra, ca un fel de tatuaj pe piele, deasupra sanului drept. Stiti cumva daca reincarnarea ei va avea acel semn?
-Da, daca semnul este adevarat, reincarnarea conducatoarei noastre va avea acel semn in acelasi loc.
-Acum sa trecem la problema pentru care ati fost chemati aici.
-Ranpu, unul dintre Narkangeli ce facea parte din Marele Consiliu Negru, a fost asasinat.
La auzul acestei vesti, Ikusa mai avea putin si cadea pe jos. Trebuia sa auda de la unul dintre intelepti pentru a crede. Nu mai vedea nimic, in afara de fata zambitoare a lui Ranpu, care ii spunea ca lupta nu este de el, ca el poate sa o ajute pe Ayame stand cu nasul in carti. Locul lui nu era pe campul de lupta. Cat ar fi vrut sa dea acum timpul inapoi si sa il poata ajuta. El nu ar fi trebuit sa faca parte din casta Narkangelilor, era mult prea slab. Nu era stralucit la lupta corp la corp sau la luptele cu diferite arme. Nu era in stare sa se apere prea bine si totusi a acceptat o insarcinare atat de periculoasa. Isi aduse aminte si de Michael, care ar fi trebuit sa aibe grija de acesta cat timp el era plecat in misiune.
-Cum… cum s-a intamplat? Intreba el de abia putand sa rosteasca cuvintele. Nici macar nervi nu mai puteau sa ii ofere energia de care avea nevoie pentru a se purta normal.
-Stim cu toti ca ti-a fost ca un frate, asa ca esti liber sa iesi din sala daca vrei…
-Nu! Vreau sa aflu ce s-a intamplat si de ce nimeni nu a facut nimic pana acum! Unde era Michael? Era si fratele lui, trebuia sa aibe grija de el! Si tu, tu de ce i-ai dat tocmai lui aceasta insarcinare?!?
-Stiu ca esti furios, dar daca mai ridici tonul o singura data la mine te scot in suturi afara!
-A fost gasit azi dimineata, pe holul de la etajul trei al castelului, intr-o valta de sange cu aripile smulse. Dar stai fara grija, aripile i-au fost smulse dupa ce a murit, deci nu a murit din aceasta cauza. Ultimul cu care el a vorbit a fost Hageshi, spuse Tetsujin.
-Mie mi-a zis ca a aflat cine este tradatorul si trebuia sa ne intalnim in cabinetul meu, numai ca nu a aparut. Din pacate, eu am adormit asteptandu-l iar dimineata cand m-am trezit, am iesit din cabinet si m-am dus spre scari. Atunci l-am vazut. A fost omorit la vreo douazeci de metri de scari si eu nu am auzit nimic. Este numai vina mea, stiu mult prea bine acest lucru. Trebuia sa ma duc dupa el cand am vazut ca nu mai apare, poate l-as fi putut salva, spuse Hageshi aproape izbucnind in plans.
-Va promit ca vom afla cine a facut aceasta oribilitate, promise Aoshy.
-V-am chemat pentru a va avertiza ca sa puteti sa va paziti spatele si pentru ca Ikusa sa ajunga la timp pentru Trecere.
-Vom tine un ochi deschis si asupra acestui caz, intelepte.
-Bine, acum sunteti liberi. Ikusa esti binevenit la slujba de Trecere a sufletului lui Ranpu in lumea oamenilor.
-Va multumesc, Intelepte Tetsujin. O sa vin.
-Consiliul s-a incheiat!
Ikusa inca nu se linistise dar stia ca nu putea sa il invinovateasca nici pe Hageshi si nici pe Michael pentru ceea ce s-a intamplat. Incerca sa se obisnuiasca cu gandul ca Ranpu era mort, dar stia ca pana nu va fi prins tradatorul si asasinul lui, nu va avea liniste.
Ma bucur nespus marya ca iti place.
CAPITOLUL VII
In Eden
Ikusa si Hissori de abia ajunsera in Eden, ca au si fost asaltati de Hageshi si Tetsujin, care ii asteptau nerabdatori. Se vedea pe fetele lor ca ceva groaznic s-a intamplat, dar nici macar expresiile lor nu i-a putut pregati pentru ceea ce aveau sa auda.
-Buna, Ikusa, Hissori! Spuse Hageshi incercand sa schiteze un zambet, insa nu reusi decat sa faca o grimasa oribila.
Incercarea de a zambi a reprezentantului Narkangelilor il facu pe Ikusa suspicios, acesta nu zambea niciodata, nici macar atunci cand cineva spunea ceva foarte amuzant. “A zambi†era un termen necunoscut pentru el, asa ca atunci cand il vazu Ikusa deveni atent la fiecare schimbare a tonalitati vocilor celor doi intelepti.
-Buna ziua, domnilor intelepti! Raspunsera cei doi in cor.
-Da, da.. numai buna nu este ziua aceasta. S-a intamplat ceva ingrozitor. Cine ar fi putut sa faca asa ceva? Intreba Tetsujin marcat de scena ce avusese loc, nu cu mult timp in urma.
-Dar ce s-a petrecut? Intreba Ikusa nemaisuportand tensiunea si curiozitatea ce il rodea.
-Imediat, imediat. Putina rabdare. Nu a luat foc Edenul….
Din nou Ikusa ramase uimit de felul in care vorbea Hageshi. Nu ii statea in fire sa amane pe cineva, de obicei le descria fara pic de mila ce se intampla, atunci cand ceva grav se intampla. Acum, incerca sa evite subiectul. Se gandea ca trebuia sa fie ceva personal de nu putea sa le spuna, informatia avea sa il raneasca si sa il enerveze ori pe el, ori pe Hissori.
-Mdea.. nu prea se vede… daca nu mi-ai fi spus, as fi crezut ca a luat foc… raspunse Ikusa, zambind ironic, astfel incercand sa mai destinda atmosfera, stiind ca il va enerva pe intelept si ii va aduce pentru putin timp la vechea lui atitudine.
-Nu fi obraznic! Aduti aminte cu cine vorbesti! Tuna Hageshi, facandu-l sa se dea cativa pasi inapoi.
-Duceti-va in camerele voastre, odihniti-va putin, deoarece in doua ore avem consiliu. O sa va cerem rapoartele si o sa va spunem care este situatia pe aici, spuse Tetsujin, care nu vorbise prea mult.
Cei doi urmara sfatul inteleptului si se dusera in camerele lor, pregatindu-se pentru consiliul ce avea sa aibe loc peste putin timp.
Pe holurile castelului
Ikusa ardea de curiozitate. Se invartea in camera lui Hissori, ametindu-l pe acesta, care nu avea ce face si se uita la leul din incaperea lui. La un moment dat, Narkangelul se opreste brusc si se intoarce cu fata spre fereastra.
-Trebuie sa ies afara, innebunesc! Spuse el si iesi pe neasteptate, lasandu-l pe partenerul lui uitandu-se uimit la usa care se inchide in urma sa.
Ikusa iesise val-vartej din camera, deoarece simtise o aura furioasa, trecand prin fata usii, care era pusa pe rele. Incepuse sa caute ingerul ce avea o asemenea aura cu intentia de a-l interoga, in speranta ca poate va afla motivul pentru care avea acele sentimente. In cautarea lui prin holurile castelului, trecu pe langa un Narkangel, fara sa ii acorde prea multa atentie. In momentul in care se afla in dreptul acelui inger, se opri brusc, si intorcandu-si capul ii vazu ochii rosi. La fel ca si el, acesta se oprise in dreptul lui si isi intoarse capul in acelasi timp cu Ikusa. O lupta muta se dadea intre ei, fiecare incercand sa il faca pe celalalt sa cedeze. Nu reusira, asa ca primul care sparse acea liniste fu brunetul cu ochii negri.
-Michael.
-Ikusa.
-Ti-as spune ca imi pare bine ca te revad in functia de Paznic al Focului, dar as minti, spuse zambindu-i.
-Crede-ma, sentimentul este comun.
-Ce vrei?
-Eu?
-Da. Crezi ca nu stiu ca tu ai fost cel ce a trecut prin fata camerei colegului meu, nu ma subestima, altfel, inger al focului o sa te arzi singur. Ce vrei?
-Vreau sa stiu daca ati gasit-o pe conducatoare.
-De ce ti-as zice? Este strict secret, doar cei din consiliu au autorizatia necesara pentru a afla aceasta informatie.
-Vrei sa ne luptam pentru raspunsul la intrebare?
-Daca eu castig, ce obtin? Intreba Ikusa, ridicandu-si spranceana stanga, sceptic.
-Nimic.
Auzindu-l, Ikusa incepu sa se departeze de el, dar nu apuca sa faca al treilea pas deoarece Michael ii puse piedica incercand sa il opreasca. Nici macar nu reusi sa il dezechilibreze, insa reusi sa il enerveze si ingerul focului se trezi ridicat in sus de gulerul camasii galbene cu care era imbracat.
-Esti inca tanar si nu ai puterea necesara pentru a ma invinge, asa ca vezi-ti de drumul tau si eu o sa uit aceasta mica conversatie, spuse el zambindu-I rautacios.
-Intr-o zi o sa vezi ca o sa te inving!
-In ziua aceea, eu o sa te astept pentru a te invata niste maniere. Acum pleaca pana nu te vede cineva pe aici, nu ai voie sa intri in castel.
-Da, bine.
Ikusa ii dadu drumul si acesta isi aseza camasa, intorcandu-se sa plece in directia din care a venit. Se intoarse cu spatele la Narkangel dar nu se misca din loc. Mai statu asa cateva secunde dupa care ii spuse:
-Ranpu a fost asasinat, si pleca lasandu-l pe Ikusa uitandu-se dupa el.
Nu ii venea sa creada, vroia sa se duca dupa Michael sa afle daca intr-adevar a spus adevarul dar nu se putea misca din loc. Nu ii venea sa creada cu cata raceala a rostit el acele cuvinte, era ca si cum nici nu i-ar fi pasat de Ranpu. Stia ca intre ei intotdeauna existase acea competitie de a fi cel mai bun dar amandoi avusesera grija de Ranpu ca de fratele lor mai mic. Animozitatile dintre ei se uitau instantaneu atunci cand vorbeau de a-l proteja pe Ranpu, iar acum el ii spusese ca fratiorul lor era mort de parca ar fi vorbit de altcineva. In acea clipa isi dadu seama, lui Michael ii pasa de aceea venise sa ii spuna. Nu vroia sa stie despre conducatoare, el ar fi fost primul care ar fi aflat despre revenirea ei, deoarece era seful garzii ei de corp, vroia sa ii transmita lui acea informatie. Era felul lui de a-l preveni. Se intoarse inapoi in camera lui fierband, de abia reusind sa se controleze sa nu intre in biroul lui Hageshi.
In sala de consiliu
Cei doi se aflau in sala mare, unde cele doua consilii se intruneau. Hissori astepta calm sa apara toti membri, in timp ce Ikusa simtea cum sangele ii alearga prin vene. Vroia sa inceapa cat mai repede sedinta. Ei stateau in centrul acelei mese rotunde, asteptand ca toti sa apara. Nu dura mult pana isi facura aparitia, toti cei douazeci si trei de membri se aflau in sala, singurul care lipsea era Ranpu.
Ikusa observa imediat absenta acestuia, deoarece stia deja ce se intamplase dar nu vroia sa accepte adevarul. Undeva in adancul lui inca mai spera sa il vada cum apare in sala, cerandu-si scuze ca a intarziat. Simti o cum Hissori ii pune mana pe umar, atragandu-I atentia. Isi intoarse privirea spre el si intelese imediat ce vroia, il ruga sa nu izbucneasca acum la inceput, sa astepte pana ei aveau sa le dea vestea. Cateodata ramanea uimit de cat de bine il cunostea Arkangelul.
-Buna ziua, domnilor!
-Buna ziua, domnilor intelepti! Spusera cei doi, desfacandu-si aripile in fata lor in semn de respect.
-O sa va spunem imediat dupa ce dati raportul despre ce este vorba si ce s-a intamplat.
In timp ce Hageshi spunea acestea, ceilalti douazeci si trei de ingeri se uitau cu regret la scaunul gol unde trebuia sa stea Ranpu.
-Noi nu avem nimic nou de raportat. Tot ce este scris in rapoarte a ramas valabil.
-Da. Reincarnarea bunei noastre conducatoare este tot de genul feminin, are in jur de saisprezece-douazeci si unu de ani, ochi verzi, par roscat si am redus cautarea doar la cateva cartiere din Tokyo si mai avem orasul Sankt Petersburg, continua Ikusa stapanindu-se cu greu.
-Ce este cu fata aceea, Yuri Uzuri, parca o cheama, nu? Intreba Aoshy.
-Da, Yuri Uzuri.
-Asa. Ce rol joaca ea in toata aceasta afacere? De ce are potential de inger, ce este atat de special la ea? Continua curios Aoshy.
-Hm… greu de spus daca are sau nu potential adevarat de inger. Pana acum ea se afla pe drumul cel bun destinat renasterii ei. Foarte posibil ca ea sa fie ingerul Seraphim, ce a disparut odata cu cei doi FallenAngel. Are posibilitatea de a vedea ce s-a intamplat in trecut si in viitor, deasemenea are viziuni cu anumite evenimente din viata conducatoarei. Daca incercam sa o trezim este foarte posibil ca ea sa se transforme in ingerul Seraphim.
-Dar Seraphim-ul este doar o alta legenda, la fel ca si Sacred Wings, spuse cineva din Marele Consiliu Alb. Sunt niste povesti din timpuri stravechi, nu exista nici o dovada a existentei lor inainte de Marele Razboi. Doar nu credeti ca Dumnezeu ar fi devenit gelos pe Sanct Angel, distrugand-o si astfel reusind sa il enerveze pe Lucifer, care l-a randul lui i-a nimicit pe ceilalti. Este absurd! Cu toti stim ca Lucifer a dorit sa fie atotputernic, sa fie egalul Creatorului, iar Acesta l-a alungat.
-Da, are dreptate, acestea sunt doar povesti. Nu se stie daca Seraphim-ul exista cu adevarat. Daca este intr-adevar o creatie a lui Dumnezeu, de ce nu avem date concrete despre el, continua un alt Narkangel.
-Aveti dreptate domnilor, dar cum va este frica de FallenAngel si acceptati existenta lor, de ce nu puteti accepta si existenta acestui inger? Daca este adevarat sau nu, depinde de noi sa aflam, spuse Ikusa.
-De ce nu am accepta si existenta lui Lucifer? Sau poate a lui Sacred Wings? Nu zic ca nu au existat, posibil sa fi existat dar acum cu siguranta nu mai exista.
-Si ce vreti sa sugerati? Sa o lasam in pace? Intreba Ikusa manios.
-Da, sa nu va mai implicati in viata ei.
-Dupa ce demonii ne-au vazut stand cu ea, domniile voastre sugereaza sa o lasam in pace pentru a fi torturata de ei? Tipa Ikusa exasperat.
-Ikusa, nu uita unde esti! Nu imi este greu sa te dau afara! Tuna Hageshi facandu-l pe Narkangel sa taca instantaneu.
-Aveti dreptate, nu puteti face asa ceva. Asa ca veti avea inca o insarcinare: sa o protejati pe aceasta fata, in care credeti voi ca se afla sufletul adormit al ingerului Seraphim, pe numele ei Raphael, spuse Tetsujin. Insa sa nu uitati ca prioritatea voastra este Maiestatea Sa.
-Apropo de Yuri, mi-a spus ca a avut un vis si in acel vis a vazut-o pe conducatoarea noastra. Deasemenea ea a observat ca Ayame are semnul ei, acel "x" compus din doua pene: una alba, alta neagra, ca un fel de tatuaj pe piele, deasupra sanului drept. Stiti cumva daca reincarnarea ei va avea acel semn?
-Da, daca semnul este adevarat, reincarnarea conducatoarei noastre va avea acel semn in acelasi loc.
-Acum sa trecem la problema pentru care ati fost chemati aici.
-Ranpu, unul dintre Narkangeli ce facea parte din Marele Consiliu Negru, a fost asasinat.
La auzul acestei vesti, Ikusa mai avea putin si cadea pe jos. Trebuia sa auda de la unul dintre intelepti pentru a crede. Nu mai vedea nimic, in afara de fata zambitoare a lui Ranpu, care ii spunea ca lupta nu este de el, ca el poate sa o ajute pe Ayame stand cu nasul in carti. Locul lui nu era pe campul de lupta. Cat ar fi vrut sa dea acum timpul inapoi si sa il poata ajuta. El nu ar fi trebuit sa faca parte din casta Narkangelilor, era mult prea slab. Nu era stralucit la lupta corp la corp sau la luptele cu diferite arme. Nu era in stare sa se apere prea bine si totusi a acceptat o insarcinare atat de periculoasa. Isi aduse aminte si de Michael, care ar fi trebuit sa aibe grija de acesta cat timp el era plecat in misiune.
-Cum… cum s-a intamplat? Intreba el de abia putand sa rosteasca cuvintele. Nici macar nervi nu mai puteau sa ii ofere energia de care avea nevoie pentru a se purta normal.
-Stim cu toti ca ti-a fost ca un frate, asa ca esti liber sa iesi din sala daca vrei…
-Nu! Vreau sa aflu ce s-a intamplat si de ce nimeni nu a facut nimic pana acum! Unde era Michael? Era si fratele lui, trebuia sa aibe grija de el! Si tu, tu de ce i-ai dat tocmai lui aceasta insarcinare?!?
-Stiu ca esti furios, dar daca mai ridici tonul o singura data la mine te scot in suturi afara!
-A fost gasit azi dimineata, pe holul de la etajul trei al castelului, intr-o valta de sange cu aripile smulse. Dar stai fara grija, aripile i-au fost smulse dupa ce a murit, deci nu a murit din aceasta cauza. Ultimul cu care el a vorbit a fost Hageshi, spuse Tetsujin.
-Mie mi-a zis ca a aflat cine este tradatorul si trebuia sa ne intalnim in cabinetul meu, numai ca nu a aparut. Din pacate, eu am adormit asteptandu-l iar dimineata cand m-am trezit, am iesit din cabinet si m-am dus spre scari. Atunci l-am vazut. A fost omorit la vreo douazeci de metri de scari si eu nu am auzit nimic. Este numai vina mea, stiu mult prea bine acest lucru. Trebuia sa ma duc dupa el cand am vazut ca nu mai apare, poate l-as fi putut salva, spuse Hageshi aproape izbucnind in plans.
-Va promit ca vom afla cine a facut aceasta oribilitate, promise Aoshy.
-V-am chemat pentru a va avertiza ca sa puteti sa va paziti spatele si pentru ca Ikusa sa ajunga la timp pentru Trecere.
-Vom tine un ochi deschis si asupra acestui caz, intelepte.
-Bine, acum sunteti liberi. Ikusa esti binevenit la slujba de Trecere a sufletului lui Ranpu in lumea oamenilor.
-Va multumesc, Intelepte Tetsujin. O sa vin.
-Consiliul s-a incheiat!
Ikusa inca nu se linistise dar stia ca nu putea sa il invinovateasca nici pe Hageshi si nici pe Michael pentru ceea ce s-a intamplat. Incerca sa se obisnuiasca cu gandul ca Ranpu era mort, dar stia ca pana nu va fi prins tradatorul si asasinul lui, nu va avea liniste.
![[Imagine: 87201674.png]](http://img204.imageshack.us/img204/8881/87201674.png)