Aripi insangerate

[BloodyInnocence]

In fata dormitorului conducatoarei

Dupa multe saptamani de munca , Tetsujin, Hageshi, Ranpu si Aoshy au reusit sa duca ritualul la bun sfarsit si sa deschida usa.
Acum stateau toti patru in fata usii si nici unu dintre ei nu indrazneau sa intre acolo. Le era frica de ceea ce puteau gasii. Nu stiau exact la ce sa se astepte asa ca se asteptau la ce era mai rau. In cele din urma Hageshi isi facu curaj si puse mana pe clanta deschizand usa. El nu intra in camera ci doar impinse usa, ca aceasta sa se deschida larg, dezvaluind ce se afla inauntru.
Ramasera socati. Camera nu se schimbase deloc de cand a fost inchisa , doar un strat destul de gros de praf se asezase peste tot. Se vedea cum sangele ce patase patul, si cearceaful se scurse-se ajungand pana in dreptul usii. Acum sangele nu mai avea culoarea aceea de rosu inchis , ci capatase o culoare mai inchisa;un maro-rosiatic. Intrand in camera, cei patru simtira mirosul de spatiu inchis , combinandu-se cu cel al sangelui inchegat si vechi. Incet, incet isi aminteau cum era camera cum au gasit-o. Arata la fel numa ca acum dadea o senzatie de vechi , nelocuit, parasit decat de loc nou si nefolosit. Se uitara la patul odata frumos din lemn de trandafir , cu baldachinul din matase fina, alba, ce flutura in vant, si care acum arata groaznic; baldachinul fiind patat de sange iar matasea fina fiind zdrentuita la capete. Uitandu-se la pat , isi amintira cum o gasisera pe conducatoarea lor. Era intinsa in pat, imbracat cu o camasa de noapte fina, alba, care din cauza sangerarii abundente, transformase albul impecabil al camasii intr-un rosu sangeriu. Arata ca o clipa de liniste, de frumusete, in acel haos din camera. Inca odata simtira cum inimile lor se sparg revazand acea scena. Incet, cu greu reusira sa-si ia ochii de la patul ei, si sa continue sa se uite prin camera.
Geamurile ce dadeau spre orologiul vechi erau atat de murdare incat nici razele soarelui nu puteau sa patrunda in dormitor , perdelele ce acopereau geamurile erau si ele, la fel ca toate lucrurile din camera, pline de praf si ingalbenite din cauza timpului necrutator.
Ochii celor patru , se indreptara mai apoi spre biroul unde o gaseau adesea pe Ayame. Acesta cu incrustatiile lui sub forma unui trandafir,era plin de praf si patat si el de trecerea timpului, la fel ca tot ceea ce se gasea in incapere.
Un singur lucru insa iesa in evidenta pe acel birou. Acel lucru era o foaie de hartie, pe care stateau scrise, trei cuvinte, si anume:”Imi cer scuze”. Acea foaie arata la fel de noua ca si in ziua in care a fost facuta, nimic nu o facuse sa imbatraneasca dar niciunul dintre cei patru nu-I dadu nici o atentie. Erau prea ingroziti de ceea ce vedeau cu ochii mintii ca sa mai vada si acea foaie pe care statea scrisa declaratia unui necunoscut.
Nu au putut sa-si aminteasca decat ca Ayame a fost omorita. Nu stiau nici de cine si nici ce s-a intamplat cu ucigasul ei, daca mai era sau nu printre ei. Isi adusera aminte cat de ingroziti fusesera atunci cand o gasisera, plina de sange si lipsita de viata, si cum teroarea pusese stapanire pe ei obligandu-I sa inchida acea camera si sa incerce sa uite ceea ce se intamplase. Si-au amintit cum arata camera care ii ingrozise intr-atat atunci, nimic nu se schimbase. Scena ce se regasea in camera era parca si mai groaznica acum, dupa trecerea timpului decat era atunci, numai ca acum ei erau pregatiti pentru orice ar fi putut gasi. Scena era mai groaznica si din cauza ca nu a facut decat sa mai adauge o intrebare la lista deja arhiplina de intrebari fara de raspuns.
Nu au mai inaintat mai mult decat inaintasera pana atunci, la fel ca in acea fatidica zi, ei s-au intors si au incuiat usa cu o cheie. Au plecat din fata usii marcati pentru o eternitate sa revada aripile ei macelarile aruncate pe podea si mai ales sa revada corpul frumos al lui Ayame cu acele rani adanci, ce i-au provocat moartea. Nici nu puteau sa isi inchipuie si nici nu vroiau sa isi inchipuie cata durere i-au provocat smulgerea aripilor ei. Nici unul dintre ei nu avea puterea sa zica ceva. Toti erau preocupati de aceleasi intrebari si anume: “Cine? Cine a putut sa faca asa ceva? Ce monstru a putut sa macelareasca corpul ei perfect?” si mai ales cea mai chinuitoare intrebare dintre toate: “Mai este acel monstru printre noi?”. Fiecare dintre cei patru au ajuns la casele lor mai mult din obijnuinta decat ca un act de vointa sau alegere. In conditia in care se aflau atunci, a fost o minune ca mai stiau, fie si numai instinctual, unde locuiau.
Toti cei care i-au vazut in acea zi, care incepuse atat de promitator si se terminase atat de groaznic, au fost uimiti de felul in care cei patru aratau. Semanau exact ca niste zombie sau ca niste oameni carora tocmai li se facuse o lobotomie. Un singur inger stia exact de ce aratau asa, in ciuda faptului ca nici un inger nu stia cand aveau sa deschida camera. Pastrasera acest lucru pentru ei, doar ei patru stiau si nu spusesera la nimeni si totusi el stia.
Era un inger inalt, frumos cu un par scurt rosu ce semana cu un foc bland de tabara si o pereche de ochii rosii ca si parul lui, care insa ascundeau o forta incredibila, cat despre aripile lui erau negre facandu-l astfel sa apartina castei Narkangelilor dar aveau o stralucire rosiatica ce ii avertizau pe ceilalti ca este periculos. Dar asta nu este atat de important, ceea ce este important este legatura pe care o are el cu camera in care a stat Ayame. In momentul in care camera a fost deschisa, el a stiut. Deasemenea a stiut ce isi vor aminti ei inca din-nainte ca ei sa paseasca in camera si sa vada patul. Dar pe fata lui nu se putea distingea nici ingrijorarea, nici furia, nu se distingea nici un sentiment, se plimba pur si simplu prin oras fara a avea vreun scop anume incercand sa isi aminteasca ceva ce pentru el incepuse sa fie foarte important din momentul in care s-a deschis usa.

In casa celor doi ingeri

Dupa ce au dus-o pe Yuri acasa si s-au asigurat ca totul este in ordine, cei doi “fratii” au plecat si ei acasa.
Ajunsi acasa, erau ingrijorati de ceea ce se intampla in jurul lor. Nu stiau cine era in spatele acelor omucideri sau in spatele acelor agresari sexuale dar amandoi stiau sigur ca aceia care faceau aceste lucruri erau demoni. Se vedea pe fata lor ca sunt ingrijorati de ceea ce se putea intampla. Le era teama, nu pentru ei, ci pentru banuiala care incepuse sa ia nastere in mintea lor si nu le mai dadea pace. Banuiala ca Ashi, fost protejat al lui Ayame si acum conducator al demonilor, si-a trimis cainii sa o gaseasca pe Ayame pentru a o rapi.
-Hissori, ce parere ai despre fetele ce au fost atacate?
-Din fericire ele nu sunt reincarnarea ei. Nici una dintre ele nu a fost. Banuiesti cine ar putea sa fie in spatele acestor intamplari?
-Cred ca tipa aceea Akki. Cred ca este geloasa pe Ayame pentru ca este iubita de Ashi. Asa ca s-a hotarat sa o trimita pe ayame in lumea oamenilor pentru totdeauna, dar este ceva ce nu mi-ai spus. Am vazut ca aseara ai trimis un raport separat de cel facut de noi Consiliului. Ce ai scris in el?
-Nu credeam ca mai vazut. Nu mai conteaza. In raport am adaugat ca am gasit dovezi cum ca reincarnarea lui Ayame este de genul feminin. Din aceasta cauza si tipul acela si Akki cauta fete. Ai observat ca victimile lor ori aveau ochii verzi ori parul roscat sau pe ambele caracteristici?
-Daca este fata este de rau? Intreba curios Ikusa, care nu reusea sa ii citeasca gandurile lui Hissori. Putea sa citeasca usor gandurile cuiva daca nu erau prea complexe, asa aflase de ceea ce se intamplase cu Akki de era atat de pornita impotriva conducatoarei lor.
-Nu stim sigur, dar exista o profetie in care sta scrisa o avertizare. Spune ceva despre reincarnarea lui Ayame si ea, ca daca au ambele acelasi gen atunci acesta este un semn pentru aparitia celor doi FallenAngel legendari, ce au puterea de a distruge planeta.
-Dar asta nu inseamna ca daca au aceasta putere o vor folosi, nu?
-Nu stiu. Nici eu nu pot sa cred asa ceva. Eu sincer cred ca anumite parti din aceasta poveste lipsesc sau nu este profetia adevarata, poate este un fals.
-Crezi ca Yuri poate afla povestea?
-Hm…. Greu de spus, dar este ceva ciudat la ea in mod sigur. Nu crezi?
-Sunt sigur ca este ceva ciudat la ea. Adica a putut sa afle atatea despre ingeri si ai vazut ce are in camera ei. O pana neagra si una alba. Nu stiu a cui este cea alba dar cea neagra este sigur a mea.
-Da…. Cea alba este a mea. Ea este fata din cauza careia am fost eu prins.
-Serios? Cum s-a intamplat?
-Da. Pai, mergeam linistit printre oameni cand am simtit o prezenta malefica in preajma si cand m-am uitat sa vad ce se intampla am vazut cum toata puterea acea malefica inconjura o fata, ce se afla in mijlocul strazii. Initial am crezut ca este un alt inger si ca este in pericol, dar cand m-am uitat mai atent mi-am dat seama ca este doar o simpla muritoarea. Nici nu mi-am dat seama cand am inceput sa zbor spre ea sa o scot din acea putere. Nu stiu de ce am vazut-o doar pe ea si am salvat-o doar pe ea si nu si pe prietena ei atunci, nu stiu nici de ce am salvat-o macar. Am stat cu fata pana au venit paramedici si au pus-o pe targa, numai ca nu a vrut sa o parasesc, asa ca a incercat sa ma apuce de maneca, cred ca atunci a luat o pana din aripa mea. Nu credeam ca o sa o pastreze, credeam ca a pierdut-o pe drum. Oricum toate aceste lucruri sunt doar niste coincidente bizare. Dar daca tot am descoperit-o cred ca putem sa ne folosim de ea pentru a afla ce sa intamplat in acea vreme.
-Chiar crezi asta? Adica intr-adevar are stofa de inger si are o ciudata conexiune cu sufletul conducatoarei, dar poate un muritor sa afle istoria noastra?
-Este posibil. Daca intra in contact cu cine trebuie este foarte posibil ca ea sa isi aminteasca in vis ceva ce nu a trait niciodata.
-Esti sigur ca nu a trait niciodata asa ceva? Intreba sceptic Ikusa.
-Da, sunt foarte sigur. De altfel, daca ea ar fi fost Ayame atunci pana acum si-ar fi amintit ca ea este conducatoarea noastra si ar fi fost capabila sa isi dea seama ca suntem niste ingeri adevarati. Ori ea nu stie nimic de nici o conducatoare.
-Da, ai dreptate, fabulez ca de obicei, dar trebuie sa avem grija de ea. Nu putem stii ce I se poate intampla, mai ales ca prin comportamentul nostru ea este in pericol.
-Stiu cum putem sa avem grija de ea in vacanta de vara, ce mai are putin si vine.
-Cum?
-Simplu! Luam o casa cu piscina undeva la tara, genul acela de casa numita, de muritori, vila si o invitam sa petreaca ceva timp cu noi acolo, poate sa mai aduca si alte prietene, astfel se va simti in siguranta.
-Nu este o idee rea. Acum sun sa caut o proprietate potrivita.