Aripi insangerate

[BloodyInnocence]

Ascunzatoarea celor doi favoriti ai lui Ashi

Usa se deschise usor. Lasand sa intre putina lumina in camera prost luminata. Inaintand in camera un miros puternic de loc putrezit o izbi, incerca sa se uite cu atentie pe unde calca pentru a nu calca pe lucrurile de pe podea. Persoana inainta dezgustata pana in fata unei canapele, unde stateau tolaniti doi demoni, si vorbi:
-Ce mizerie este aici, voi nu stiti sa faceti curatenie? Si un grajd este mai curat decat camera aceasta!
-Aaaa… domnisoara Akki nu stiam ca o sa veniti pe aici, daca ne anuntati mai devreme atunci am fi facut curatenie, raspunse Thorpe ridicandu-se de pe canapea.
In timp ce Jessabelle se gandea: “ Ce o cauta si scorpia aceasta pe aici? Oare a fost trimisa de Ashi drept catelusul lui de adunat informatii sau a fost data afara si a venit sa adune informatii pentru o posibila razbunare! Nu conteaza, o sa aflu destul de curand..”
-Ati gasit ceva?
-Nu, raspunse de sus Jessabelle stiind ca oricum nu se putea atinge de ea, dar vrand sa o enerveze putin.
-Sunteti niste inutili. Am venit ca sa vorbesc cu Uragiri. Asa ca fiti niste catelusi cuminti si stabiliti-mi o intalnire cu el. Urgent. Nu am timp de pierdut.
-Hm… si cand doriti aceasta intalnire, mamaie?
Deodata Jessabelle se trezi cu o palma peste fata ce ii intoarse capul. Simti cum obrazul incepe sa se inroseasca si sa o usture. Isi duse mana la obraz din reflex, incercand sa isi maseze locul.
-Ai grija cum vorbesti nesimtit-o si mai ales cui ii vorbesti asa. Eu nu sunt una dintre tipele acelea de unica folosinta ale lui Ashi. Ai inteles? Cat despre intalnire, cat mai repede cu putinta aceasta daca sunteti in stare de asa ceva, raspunse AKki nervoasa.
-Am inteles, domnisoara. Jessabelle spuse cuvantul “domnisoara” de parca ar fi ars-o pe limba inca din momentul in care l-a rostit.
Akki nu o mai lua in seama si pleca fara a mai arunca o singura privire in urma.

CAPITOLUL IV

Camera lui Yuri

Este ora opt dimineata si in camera se aude telefonul sunand. Yuri de abia se trezeste si intinde mana dupa telefon. Il gaseste cu greu dupa lungi cautari prin pat si asa cum era, jumatate treaza, jumatate adormita, raspunde.
-Da?
Se aude vocea ingrosata de somn a lui Yuri.
-Hey, dragut-o aici este Ikusa. Stii tipul care a dat din greseala peste tine. Am sunat sa te intreb la cat ne intalnim si unde pentru a ne duce la liceu. Fratele meu inca doarme si nu am vrut sa il trezesc. Am crezut ca tu esti treaza la ora aceasta…. Imi pare rau daca te-am trezit cumva si pe tine.
-A, nu, nu. Stai linistit, nu este nici o problema. Oricum trebuia sa ma trezesc, mi-ai facut un bine.
Nu era destul de treaza pentru a-l repezi putin. Era mult prea adormita pentru a-si da seama cu cine vorbea. Nu il suporta pe Ikusa, cateodata era atat de arogant si plin de sine incat vroia sa plece si sa nu-l mai vada niciodata. Daca nu ar fi fost pentru aura aceea din jurul capului sau nu i-ar fi dat nici o atentie.
-Ma bucur. Deci la ce ora ne intalnim si unde?
-La mine aceasta daca nu va deranjeaza sa veniti la mine peste o ora, o ora jumatate c-am asa. Va promit, nu veti veni degeaba, mi s-a spus ca fac o cafea foarte buna.
- Bei cafea?
-Nu, dar am presupus ca voi beti. Eu de obicei beau o cana de ciocolata fierbinte. Dar le faceam parintilor mei cafea si ei spuneau ca e foarte buna.
-Suna bine. Chiar foarte bine. Te pricepi la facut ciocolata la fel de bine cum zici ca te pricepi si la cafea?
-Chiar mai bine. Deci sa va astept pe la noua, noua jumatate?
-Da.
-Bun. Sa va aduceti si dosarele ca pe la zece, zece jumatate plecam direct la liceu si nu veti mai avea timp sa va intoarceti sa le luati de acasa.
-Am inteles! Am plecat sa il trezesc pe Hissori, altfel nu vom ajunge la timp. Cateodata cred ca este pe invers, atat de mult ii ia sa se pregateasca.
-Bine, Ikusa. Pa-pa! spuse chicotind.
-Pa-pa, fetito! Pe mai tarziu.
Erau momente in care o facea sa creada ca el de fapt este altfel, ca nu este genul baiatului arogant si plin de sine si apoi veneau fazele de genul: “ pa, fetito!” care stricau totul, readucand-o la realitate. Nu stia care este masca lui si care este adevarata lui personalitate.
Nici nu puse bine telefonul in furca pentru ca in minutul urmator din nou se auzi taraitul lui.
-Alo? Spuse vocea unei fete.
-Buna, Steph! Ce faci?
-Te-am sunat sa te intreb daca vi astazi cu mine la liceu. Hm… ce zici?
-Suna bine, dar stii… am putina treaba si nu o sa pot sa ma intalnesc cu tine. Poate altadata.
-Da, da cum zici tu. Te intalnesti cu cei doi baieti, elevii cei noi. Hotomanc-o. Lasa ca am vazut ca nici o fata nu le rezista, dar oricum stii ca Ikusa nu are ochi decat pentru tine.
-Nu-I adevarat. Ai vazut ce incantat a fost atunci cand te-a cunoscut.
-Chiar crezi?
-Da, spuse Yuri cu jumatate de gura.
-Aceasta ar fi super misto. Poate pot sa mi-l fac iubit. Ce parere ai, am vreo sansa?
-Poti face ce vrei. Nu imi pasa si da cred ca ai sanse foarte mari, acum scuza-ma dar chiar trebuie sa inchid. Daca ti mortis o sa vorbim despre acest lucru la scoala.
-Sigur?
-Da, da, promit.
-Bine, bine, morocanoas-o. Pa. Ne vedem in fata liceului, sper ca nu ai uitat ca ne intalnim si cu Seya acolo.
-Da, Steph. Nu am uitat. Bye!
-Bye-Bye!
Yuri incerca sa nu se mai gandeasca la ea. Nu era treaba ei cu cine vroia ea sa fie sau pe cine seducea. Asa cum nu era nici treaba ei sa se bage in treburile lui Ikusa. Ea era interesata sa afle cum se poate ca doi oameni cu aure diferite sa stea impreuna sis a se inteleaga atat de bine cum se intelegeau Ikusa cu Hissori. Trebuia sa fie ceva diferit la acesti doi frati, trebuia sa afle ce era acel lucru care ii facea sa se comporte atat de diferit. Se gandea in continuare la ciudata relatie dintre cei doi frati in timp ce se ducea in bucatarie sa faca ciocolata.