29-09-2009, 08:53 PM
astept criticile voastre desi sunt constienta ca multi dintre voi ati citit deja partea asta...
dar asta este...
In camera de lucru a celor doi protejati
Era noapte in Eden, orasul ingerilor si desi era noapte si era o ora foarte tarzie, o camera lasa sa iasa pe hol o lumina puternica de la lustra.
Aoshy si Ranpu lucreaza pana tarziu ca sa mai afle un amanunt, un indiciu, ceva oricat de mic, nu conta atata timp cat era ceva ce putea aduce la lumina toata aceasta situatie in care se aflau de ceva timp.
Din cauza ca erau prea absorbiti de munca lor nu au auzit podeaua ce scartiia sub picioarele unui necunoscut. Nu se vedea decat o umbra ce statea cu urechea lipita de usa camerei, unde Ranpu si Aoshy lucrau. Era de cateva ore pe acolo si astepta ca cei doi sa cada obositi cu capetele in cartile pe care le citeau, numai ca aceasta nu se mai intampla. Nu vroia sa foloseasca acel gaz pentru adormit dar daca situatia aceasta va mai dura mult timp nu avea alta cale. Maine la prima ora trebuia sa duca scrisoarea cu orice informatii ar fi gasit in locul stabilit data trecuta cand se intalnise cu superiorul sau. Daca nu putea gasi ceva mai bun pana atunci era ca si mort. Mai esuase o data atunci cand marile consilii s-au intalnit si pentru ca el a intarziat nu s-a mai putut strecura inauntru sa asculte ce discutau. Fusese iertat pentru aceasta scapare, dar era sigur ca daca dadea gres a doua oara era mort. Asa cum era transpirat din cauza fricii, incepu sa sopteasca o incantatie si aruncand o pana de-a lui in incapere astepta ca aceasta sa isi faca efectul. Cei doi ingeri nici nu au stiu ce i-a lovit, au adormit imediat ce pana se asezase pe podea.
In zece minute luase informatiile si o lua la fuga printre holurile castelului pana la camera in care statea. Compuse scrisoarea in fuga. Cand auzi orologiul cel vechi anuntand ora intalnirii tocmai terminase si o lua din nou la fuga spre locul de intalnire stabilit.
Cel caruia trebuia sa ii dea scrisoarea era deja acolo asteptandu-l. Se vedea dupa felul cum se invartea in cerc ca era foarte nerabdator.
-Sper ca mi-ai adus ceva de data aceasta, Uragiri, altfel ai incurcat-o.
-Da, da. Sigur alteta. V-am adus niste informatii destul de importante, se pare ca cei doi tineri protejati ai lui Tetsujin si Hageshi, pe numele lor Aoshy si Ranpu, lucreaza la o metoda de a deschide camera din prima domnie a conducatoarei.
-Cum adica, a o deschide? Intreba curioasa si nedumerita umbra.
-Pai, domnia voastra nu are de unde sa stie deoarece pe vremea acea era de mult plecata, dar cand au gasit-o pe conducatoarea lor omorita, au sigilat camera si au distrus tot ce putea fi de vreun folos pentru a o deschide. Acum cei doi, Ranpu si Aoshy, sunt convinsi ca daca reusesc sa patrunda in acea camera vor putea afla ce s-a intamplat, in acea vreme. Ei de fapt cauta informatii despre cei doi Fallen Angel legendari.
-Cum?!?! Trebuie neaparat sa ii opresti! Nu trebuie sa afle nimic despre cei doi Fallen Angel. Ai auzit? Nimic. Absolut nimic. Daca afla ceva despre ei, planul nostru se destrama, se duce pe apa sambetei. Pleaca mai repede! Ce mai pierzi timpul pe aici? Lenesule, pleaca am ordonat! Tipa umbra, riscand sa se compromita. Si sa faci rost de ceea ce ei au vorbit la consiliu.
-Da, am inteles, excelenta. Acum am plecat excelenta, spuse Uragiri facand plecaciuni.
Dupa ce Uragiri pleca, Ashi, el era demonul din umbra, parasi locul intunecat sprea a se intoarce inapoi in palatul sau.
“ Este o incurcatura data naibii. Este bine totusi ca acea camera a fost sigilata iar modalitatea de a o deschide distrusa. Daca reusesc sa intre in acea camera este foarte posibil ca tot ceea ce am planuit eu sa fie distrus, iar acest lucru nu se poate intampla! Nu voi lasa sa se intample. Cei doi Fallen Angel legendari vor sta legendari asa cum ar trebui si nu vor veni pe Pamant. Voi avea eu grija de acest lucru.â€
Prin liceele din Tokyo
Este deja ora zece dimineata si ei de abia s-au hotarit asupra liceului unde se vor inscrie. Erau in intarziere asa ca au fost nevoiti sa plece in graba si si-au uitat asa numitele foi matricole acasa.
Nu le lua mult sa ajunga la liceu, mai mult le lua sa gaseasca liceul decat sa ajunga la el. Odata ajunsi in incinta liceu, se dusera direct la cabinetul directorului. Acesta ii primi cu bratele deschise.
-Bine ati venit! Bine ati venit! Ma bucur nespus de mult ca ati ales liceul nostru pentru a va continua studiile. Nu o sa va plictisesc prea mult cu enumerarea facilitatilor pe care le aveti aici. Am primit cererea dumneavoastra si a fratelui dumneavoastra de a va inscrie la liceul nostru. V-am facut deja fisele cu orele pe care le veti avea saptamana aceasta si care daca va convin vor fi lasate asa, daca nu va plac anumite ore veti putea sa le schimbati. Dar aceasta doar in primele zile de scoala. Apropo sper ca v-ati adus foile matricole, nu? intreba directorul.
Ikusa se uita la Hissori, iar Hissori se uita la Ikusa dandu-si amandoi seama ca au uitat foile matricole acasa pe masuta din hol.
-Le-am uitat acasa, din pacate. Dar putem participa la ore? Va promitem ca maine va vom aduce foile matricole. Deja am pierdut o groaza de timp cu mutatul si cautarea unui liceu adecvat, spuse Hissori sperand ca directorul sa ii inteleaga.
-Da, da, sigur. Nu este nimic. Poftiti orarul si cred ca ar trebui ca acum sa va duceti la ore, doar nu vreti sa intarziati. Spor la invatatura!
Pe coridor cei doi se uitau la cele doua orare si spusera:
-Eu am prima ora limba japoneza, aceasta va fi destul de interesant, zise Ikusa razand cu subinteles.
-Hm, spuse Hissori banuitor. Sper ca nu o sa faci pe desteptul, nu? Esti elev American, se presupune ca nu prea le ai cu limba japoneza, deci poartate ca atare. Se pare ca eu am prima ora matematica. Va fi interesant.
-Norocosule! Deci se pare ca o sa ne vedem peste o ora, nu fratioare?
-Asa se pare , “ fratioareâ€! Pe mai tarziu! Ai grija nu face nimic iesit din comun, esti om acum.
-Da, da, am inteles.
Il vom parasi pe Hissori putin, pentru a il urmari pe Ikusa.
Ikusa intra in clasa 412 de la etajul al doilea al liceului. Asa cum se astepta, clasele umane nu erau deloc diferite de cele ale ingerilor, aceleasi banci, aceleasi table facut din sticla, aceasi catedra cu acelasi vechi scaun care se presupunea ca este confortabil. Se pare ca a intarziat deoarece profesoara era deja in sala si se apucase sa predea lectia, prin urmare toti elevi din clasa se intoarsera sa vada cine putea fi cel ce a indraznit sa intarzie.
Imediat a vazut-o, la fel cum si ea la vazut exact cand a intrat in clasa. Au ramas amandoi ca trazniti, uitandu-se unul in ochii celuilalt dorind sa spuna ceva dar neputinciosi sa scoata un singur cuvand din cauza profesoarei. Nici unul dintrei ei nu se astepta sa dea peste celalalt atat de repede, chiar renuntasera la a se mai gandi la aceasta. Se uitau unul in ochii ceiluilalt citindu-si reciproc gandurile. Yuri banuia ca daca el este aici nici fratele lui nu era departe. Amadoi s-au trezit atunci cand profesoara s-a apropiat de Ikusa.
-Hey, intri sau nu? Esti nou pe aici dupa cat se pare, dar esti putin c-am mare pentru liceu… Ce ora ai baiete?
Uitandu-se la profesoara o cantari din cap pana in picioare. Acea privire pe care si Yuri o observase o facu pe sa fie putin geloasa, iar pe profesoara o magulise. Era constienta ca ea pe langa el sau profesoara ei nu era decat o copila dar spera ca poate Ikusa o va observa si pe ea asa, ca un om mare, matur. Alunga acel gand din minte spunandu-si ca nu ii pasa ce face el sau ce crede el, nu era decat un amic si atat.
Sa revenim la profesoara. Profesoara este simpatica si avea putin peste treizeci de ani. Are parul lung negru, ingrijit, ochi migdalati, caprui, gura cu buze subtiri si micuta, nasul mic, carn. Era mica de inaltime si slabuta ca un fotomodel. Era frumusica dar nu avea o frumusete iesita din comun. Se vedea ca ii placea ce facea si deasemene ii placeau foarte mult copiii. Probabil avea si ea vreo doi, dar era deasemenea posibil ca neavand nici un copil de-al ei sa isi reverse toata dragostea asupra elevilor ei.
-Pai, eu cred ca am nimerit bine. Aceasta nu este clasa 412, unde se tine ora de limba japoneza? Intreba Ikusa nevenindu-I sa creada ca ar fi putut gresi.
-Ba da, dar nu mi s-a spus ca voi avea un elev nou la ora.
-Am venit chiar inainte de inceperea orelor, cred ca directorul nu a avut timp sa va anunte.
-Bine, bine. Te rog, in lipsa fisei cu date despre tine, sa te prezinti. De unde esti? Cum te numesti? Ce varsta ai?
-Din America, New York, ma numesc Ikusa si am douazeci de ani.
-Douazeci de ani!?! exclamase uimita profesoara.
- Da. Am renuntat la liceu cand aveam saptesprezece ani si acum m-am gandit sa ma apuc din nou.
-Aha. Nume de familie nu ai?
-Acesta e numele meu de familie, Ikusa. Nu se astepta la aceasta intrebare si nu stia ce nume avea scris pe foaia matricola asa ca incepu sa faca pe prostul sperand ca va reusi sa treaca peste aceasta intrebare cu brio.
-Atunci prenumele care este?
-Ikusa.
Auzind raspunsul lui elevii izbucnira in ras.
-Liniste! Faceti liniste, amaratilor. Destul de ciudat. Oricum sa trecem peste. De ce ai venit la noi in Tokyo, Ikusa? Pot sa iti spun Ikusa, nu?
-Da, desigur. Chiar mi-ar face mare placere si oricum nu aveti cum altcumva sa imi spuneti… Am venit aici deoarece parinti au crezut ca acest climat imi va face bine mie si fratelui meu. Au zis ca nici nu vom mai putea dezonora fete asa usor, cica ne-o taie daca facem ceva dezonorant fetelor de pe aici, spuse el cu o fata atat de inocenta si serioasa incat ai fi crezut ca ceea ce spune el este cel mai normal lucru din lume.
Dupa ce scoase aceasta afirmatie din capul lui plin de soti ii facu cu ochiul lui Yuri, care se facu ca nu observa si ca nu crede nimic din ceea ce spune.
-Nu fi nesimtit, Ikusa. Acum treci intr-o banca si fi atent. Ai la dispozitie trei saptamani sa iti pui caitul in ordine si sa iti iei toate lectiile. Sa stii ca voi verifica! Apropo sa stii ca data viitoare vei da un test sa vad si eu care este nivelul cunostintelor tale, il ameninta profesoara.
Ikusa se aseza exact in spatele lui Yuri. Era bucuros ca a gasit un loc langa ea. De acolo din spate putea sa vada cat de matasos ii este parul si parca ceva il impingea de la spate sa il atinga dar se abtinu. Nu ii era permis sa faca ceea ce tocmai ii trecuse prin cap. Nu, trebuia sa se abtina de la orice, dar daca nu ii era permis sa aibe o relatie cu ea aceasta nu insemna ca nu putea sa vorbeasca cu ea. Cine stie poate ii era de ajutor. Asa ca i-a facut semn sa se intoarca.
-Hey, fetito! Ce mai faci? Iti vine sa crezi aceasta mica, mare coincidenta? Adica au trecut noua zile de la acel mic incident, nu credeam ca te voi mai revedea.
-Nu-mi zice mie fetito. Nu, nu-mi prea vine sa cred, dar faptul ca tu esti aici si imi sufli in ureche inseamna ca este adevarat. Sincer nu ma asteptam sa te mai vad vreodata, nici pe tine, nici pe fratiorul tau iubit.
-Faceti liniste acolo in spate! Spuse profesoara cu spatele la elevi si cu fata la tabla scriind niste verbe in limba japoneza.
-Uite numarul meu de telefon si ora pe care o am dupa aceasta, spuse Yuri dandu-i un biletel.
Ezita putin sa ii dea biletelul dar se gandi ca nu putea sa fie atat de rau pe cat vroia el sa para.
-Nu ma asteptam sa iti obtin numarul de telefon atat de usor… Cat despre ora de dupa aceasta, coincide. Se pare ca amandoi avem limba franceza in camera 319. Vrei sa te intalnesti in pauza cu mine si cu Hissori? Intreba el zambind smechereste.
Uitandu-se la el, Yuri avea impresia ca el chiar arata ca un bad-boy si ca ar trebui sa se tina departe de el. Mai ales de acel zambet care parca te invita la ganduri necurate si care era in stare sa dezghete o inima de mult inghetata.
-Ti-am dat numarul meu ca sa pastram legatura, nu il lua ca un semn de cedare a intimitatii mele si a timpului meu liber! Spuse ea cu un ton intepator studiat in oglinda de multe ori.
-Da, da stiu. Era o gluma, tepoas-o. Nu trebuie sa ridici garda atat de repede. Nu o sa iti fac nimic, nici macar nu o sa te ating. Apropo esti simpatica cu garda jos, stiai?
-Nu si nici nu imi pasa. Daca nu iti tii mainile acasa sau cuvintele pe limba vei avea probleme. Sa stii ca iti accept propunerea de a ne vedea in pauza numai pentru ca vreau sa il vad pe Hissori. Din cate am vazut este diferit de tine, as vrea sa ma conving ca nu l-ai corupt deja si ca nici nu il vei corupe.
-Aici vei avea o mare surpriza, surioara. El este deja de mult timp corupt. He, he, he, rase el diabolic.
Profesoara se intoarse spre clasa si se uita necrutatoare sa vada cine vorbeste dar pe niciuna dintre fetele elevilor ei nu se citea nelinistea vinovatului cand a fost prins, asa ca se intoarse reluand de unde a ramas cu scrisul.
Pe la jumatatea orei Ikusa se plictisi. Uitase cat de plictisitoare sunt orele la scoala, nu stia ce cauta aici, dar merita daca putea sa o gaseasca pe Ayame. Intre timp se ridica pentru a o deranjeza pe Yuri dar vazu ca scrie ceva pe o foaie. Era altceva decat ce dicta profesoara, asa ca se mai ridica putin pentru a vedea ce scrie pe foaie si citi:
“ I looked for the sun,
But it`s raining today
Raining… I`m going outside
I don`t believe my eyes…
You are there…
An angel in the street
Suddenly it`s not raining anymore
I`m screaming but..
What`s happening?
I`m falling
And then I see the angel`s face
No way! It can`t be you.
Not you!
I wake up; something`s so strange
I have wings… but why are they red?
I touch them and I understand
They are made from blood
The blood of the people I hurt
And from the darkest corner of my mind
I see your face and remember
You were crying..
Crying for my sake?
With sorrow in my heart
I try to fly up
To find you
To ask you
Why were you crying?
What have I done to make you sad?
My sweet angel
Why were you crying?
I didn`t understand then
But I do now
And I`ll try to fix what I`ve done
I`ll try to wipe your tears from your eyes
I can`t be at peace when I know you`re crying
I accept my faith as a Fallen Angel
But I can`t accept the tears from your eyes!â€
Nu o mai deranja, se pare ca ajunsese intr-un impas. Ramase uitat in zare gandindu-se la ce a scris ea. Un vers i se parea cunoscut si anume: “ I wake up; something`s so strange\ I have wings, but why are they red.\ I touch them and understand.\ They`re made from blood.†Recitand din nou aceste versuri avu un moment de visare. Se vedea pe el cu aripi rosii, era ca si cum s-ar fi uitat intr-o oglinda, numai ca nu era nici o oglinda cel pe care il vedea era cat se poate de real si incerca sa ii spuna disperat ceva iar el nu intelegea ce vroia sa ii spuna. Tocmai cand acel inger ciudat intinse mana spre el sa il intoarca, probabil, cu fata spre ceva ce se afla in spatele lui, se trezi brusc. Aprope ca daramase banca cand se ridica speriat de ceea ce tocmai visase.
In tot acest timp cineva a urmarit tot ce s-a intamplat de cand a intrat Ikusa in clasa pana in momentul cand el s-a uitat in foaia lui Yuri potolindu-se pe neasteptate. Acum ca se sunase de iesire era momentul ca ea sa actioneze.
dar asta este...
In camera de lucru a celor doi protejati
Era noapte in Eden, orasul ingerilor si desi era noapte si era o ora foarte tarzie, o camera lasa sa iasa pe hol o lumina puternica de la lustra.
Aoshy si Ranpu lucreaza pana tarziu ca sa mai afle un amanunt, un indiciu, ceva oricat de mic, nu conta atata timp cat era ceva ce putea aduce la lumina toata aceasta situatie in care se aflau de ceva timp.
Din cauza ca erau prea absorbiti de munca lor nu au auzit podeaua ce scartiia sub picioarele unui necunoscut. Nu se vedea decat o umbra ce statea cu urechea lipita de usa camerei, unde Ranpu si Aoshy lucrau. Era de cateva ore pe acolo si astepta ca cei doi sa cada obositi cu capetele in cartile pe care le citeau, numai ca aceasta nu se mai intampla. Nu vroia sa foloseasca acel gaz pentru adormit dar daca situatia aceasta va mai dura mult timp nu avea alta cale. Maine la prima ora trebuia sa duca scrisoarea cu orice informatii ar fi gasit in locul stabilit data trecuta cand se intalnise cu superiorul sau. Daca nu putea gasi ceva mai bun pana atunci era ca si mort. Mai esuase o data atunci cand marile consilii s-au intalnit si pentru ca el a intarziat nu s-a mai putut strecura inauntru sa asculte ce discutau. Fusese iertat pentru aceasta scapare, dar era sigur ca daca dadea gres a doua oara era mort. Asa cum era transpirat din cauza fricii, incepu sa sopteasca o incantatie si aruncand o pana de-a lui in incapere astepta ca aceasta sa isi faca efectul. Cei doi ingeri nici nu au stiu ce i-a lovit, au adormit imediat ce pana se asezase pe podea.
In zece minute luase informatiile si o lua la fuga printre holurile castelului pana la camera in care statea. Compuse scrisoarea in fuga. Cand auzi orologiul cel vechi anuntand ora intalnirii tocmai terminase si o lua din nou la fuga spre locul de intalnire stabilit.
Cel caruia trebuia sa ii dea scrisoarea era deja acolo asteptandu-l. Se vedea dupa felul cum se invartea in cerc ca era foarte nerabdator.
-Sper ca mi-ai adus ceva de data aceasta, Uragiri, altfel ai incurcat-o.
-Da, da. Sigur alteta. V-am adus niste informatii destul de importante, se pare ca cei doi tineri protejati ai lui Tetsujin si Hageshi, pe numele lor Aoshy si Ranpu, lucreaza la o metoda de a deschide camera din prima domnie a conducatoarei.
-Cum adica, a o deschide? Intreba curioasa si nedumerita umbra.
-Pai, domnia voastra nu are de unde sa stie deoarece pe vremea acea era de mult plecata, dar cand au gasit-o pe conducatoarea lor omorita, au sigilat camera si au distrus tot ce putea fi de vreun folos pentru a o deschide. Acum cei doi, Ranpu si Aoshy, sunt convinsi ca daca reusesc sa patrunda in acea camera vor putea afla ce s-a intamplat, in acea vreme. Ei de fapt cauta informatii despre cei doi Fallen Angel legendari.
-Cum?!?! Trebuie neaparat sa ii opresti! Nu trebuie sa afle nimic despre cei doi Fallen Angel. Ai auzit? Nimic. Absolut nimic. Daca afla ceva despre ei, planul nostru se destrama, se duce pe apa sambetei. Pleaca mai repede! Ce mai pierzi timpul pe aici? Lenesule, pleaca am ordonat! Tipa umbra, riscand sa se compromita. Si sa faci rost de ceea ce ei au vorbit la consiliu.
-Da, am inteles, excelenta. Acum am plecat excelenta, spuse Uragiri facand plecaciuni.
Dupa ce Uragiri pleca, Ashi, el era demonul din umbra, parasi locul intunecat sprea a se intoarce inapoi in palatul sau.
“ Este o incurcatura data naibii. Este bine totusi ca acea camera a fost sigilata iar modalitatea de a o deschide distrusa. Daca reusesc sa intre in acea camera este foarte posibil ca tot ceea ce am planuit eu sa fie distrus, iar acest lucru nu se poate intampla! Nu voi lasa sa se intample. Cei doi Fallen Angel legendari vor sta legendari asa cum ar trebui si nu vor veni pe Pamant. Voi avea eu grija de acest lucru.â€
Prin liceele din Tokyo
Este deja ora zece dimineata si ei de abia s-au hotarit asupra liceului unde se vor inscrie. Erau in intarziere asa ca au fost nevoiti sa plece in graba si si-au uitat asa numitele foi matricole acasa.
Nu le lua mult sa ajunga la liceu, mai mult le lua sa gaseasca liceul decat sa ajunga la el. Odata ajunsi in incinta liceu, se dusera direct la cabinetul directorului. Acesta ii primi cu bratele deschise.
-Bine ati venit! Bine ati venit! Ma bucur nespus de mult ca ati ales liceul nostru pentru a va continua studiile. Nu o sa va plictisesc prea mult cu enumerarea facilitatilor pe care le aveti aici. Am primit cererea dumneavoastra si a fratelui dumneavoastra de a va inscrie la liceul nostru. V-am facut deja fisele cu orele pe care le veti avea saptamana aceasta si care daca va convin vor fi lasate asa, daca nu va plac anumite ore veti putea sa le schimbati. Dar aceasta doar in primele zile de scoala. Apropo sper ca v-ati adus foile matricole, nu? intreba directorul.
Ikusa se uita la Hissori, iar Hissori se uita la Ikusa dandu-si amandoi seama ca au uitat foile matricole acasa pe masuta din hol.
-Le-am uitat acasa, din pacate. Dar putem participa la ore? Va promitem ca maine va vom aduce foile matricole. Deja am pierdut o groaza de timp cu mutatul si cautarea unui liceu adecvat, spuse Hissori sperand ca directorul sa ii inteleaga.
-Da, da, sigur. Nu este nimic. Poftiti orarul si cred ca ar trebui ca acum sa va duceti la ore, doar nu vreti sa intarziati. Spor la invatatura!
Pe coridor cei doi se uitau la cele doua orare si spusera:
-Eu am prima ora limba japoneza, aceasta va fi destul de interesant, zise Ikusa razand cu subinteles.
-Hm, spuse Hissori banuitor. Sper ca nu o sa faci pe desteptul, nu? Esti elev American, se presupune ca nu prea le ai cu limba japoneza, deci poartate ca atare. Se pare ca eu am prima ora matematica. Va fi interesant.
-Norocosule! Deci se pare ca o sa ne vedem peste o ora, nu fratioare?
-Asa se pare , “ fratioareâ€! Pe mai tarziu! Ai grija nu face nimic iesit din comun, esti om acum.
-Da, da, am inteles.
Il vom parasi pe Hissori putin, pentru a il urmari pe Ikusa.
Ikusa intra in clasa 412 de la etajul al doilea al liceului. Asa cum se astepta, clasele umane nu erau deloc diferite de cele ale ingerilor, aceleasi banci, aceleasi table facut din sticla, aceasi catedra cu acelasi vechi scaun care se presupunea ca este confortabil. Se pare ca a intarziat deoarece profesoara era deja in sala si se apucase sa predea lectia, prin urmare toti elevi din clasa se intoarsera sa vada cine putea fi cel ce a indraznit sa intarzie.
Imediat a vazut-o, la fel cum si ea la vazut exact cand a intrat in clasa. Au ramas amandoi ca trazniti, uitandu-se unul in ochii celuilalt dorind sa spuna ceva dar neputinciosi sa scoata un singur cuvand din cauza profesoarei. Nici unul dintrei ei nu se astepta sa dea peste celalalt atat de repede, chiar renuntasera la a se mai gandi la aceasta. Se uitau unul in ochii ceiluilalt citindu-si reciproc gandurile. Yuri banuia ca daca el este aici nici fratele lui nu era departe. Amadoi s-au trezit atunci cand profesoara s-a apropiat de Ikusa.
-Hey, intri sau nu? Esti nou pe aici dupa cat se pare, dar esti putin c-am mare pentru liceu… Ce ora ai baiete?
Uitandu-se la profesoara o cantari din cap pana in picioare. Acea privire pe care si Yuri o observase o facu pe sa fie putin geloasa, iar pe profesoara o magulise. Era constienta ca ea pe langa el sau profesoara ei nu era decat o copila dar spera ca poate Ikusa o va observa si pe ea asa, ca un om mare, matur. Alunga acel gand din minte spunandu-si ca nu ii pasa ce face el sau ce crede el, nu era decat un amic si atat.
Sa revenim la profesoara. Profesoara este simpatica si avea putin peste treizeci de ani. Are parul lung negru, ingrijit, ochi migdalati, caprui, gura cu buze subtiri si micuta, nasul mic, carn. Era mica de inaltime si slabuta ca un fotomodel. Era frumusica dar nu avea o frumusete iesita din comun. Se vedea ca ii placea ce facea si deasemene ii placeau foarte mult copiii. Probabil avea si ea vreo doi, dar era deasemenea posibil ca neavand nici un copil de-al ei sa isi reverse toata dragostea asupra elevilor ei.
-Pai, eu cred ca am nimerit bine. Aceasta nu este clasa 412, unde se tine ora de limba japoneza? Intreba Ikusa nevenindu-I sa creada ca ar fi putut gresi.
-Ba da, dar nu mi s-a spus ca voi avea un elev nou la ora.
-Am venit chiar inainte de inceperea orelor, cred ca directorul nu a avut timp sa va anunte.
-Bine, bine. Te rog, in lipsa fisei cu date despre tine, sa te prezinti. De unde esti? Cum te numesti? Ce varsta ai?
-Din America, New York, ma numesc Ikusa si am douazeci de ani.
-Douazeci de ani!?! exclamase uimita profesoara.
- Da. Am renuntat la liceu cand aveam saptesprezece ani si acum m-am gandit sa ma apuc din nou.
-Aha. Nume de familie nu ai?
-Acesta e numele meu de familie, Ikusa. Nu se astepta la aceasta intrebare si nu stia ce nume avea scris pe foaia matricola asa ca incepu sa faca pe prostul sperand ca va reusi sa treaca peste aceasta intrebare cu brio.
-Atunci prenumele care este?
-Ikusa.
Auzind raspunsul lui elevii izbucnira in ras.
-Liniste! Faceti liniste, amaratilor. Destul de ciudat. Oricum sa trecem peste. De ce ai venit la noi in Tokyo, Ikusa? Pot sa iti spun Ikusa, nu?
-Da, desigur. Chiar mi-ar face mare placere si oricum nu aveti cum altcumva sa imi spuneti… Am venit aici deoarece parinti au crezut ca acest climat imi va face bine mie si fratelui meu. Au zis ca nici nu vom mai putea dezonora fete asa usor, cica ne-o taie daca facem ceva dezonorant fetelor de pe aici, spuse el cu o fata atat de inocenta si serioasa incat ai fi crezut ca ceea ce spune el este cel mai normal lucru din lume.
Dupa ce scoase aceasta afirmatie din capul lui plin de soti ii facu cu ochiul lui Yuri, care se facu ca nu observa si ca nu crede nimic din ceea ce spune.
-Nu fi nesimtit, Ikusa. Acum treci intr-o banca si fi atent. Ai la dispozitie trei saptamani sa iti pui caitul in ordine si sa iti iei toate lectiile. Sa stii ca voi verifica! Apropo sa stii ca data viitoare vei da un test sa vad si eu care este nivelul cunostintelor tale, il ameninta profesoara.
Ikusa se aseza exact in spatele lui Yuri. Era bucuros ca a gasit un loc langa ea. De acolo din spate putea sa vada cat de matasos ii este parul si parca ceva il impingea de la spate sa il atinga dar se abtinu. Nu ii era permis sa faca ceea ce tocmai ii trecuse prin cap. Nu, trebuia sa se abtina de la orice, dar daca nu ii era permis sa aibe o relatie cu ea aceasta nu insemna ca nu putea sa vorbeasca cu ea. Cine stie poate ii era de ajutor. Asa ca i-a facut semn sa se intoarca.
-Hey, fetito! Ce mai faci? Iti vine sa crezi aceasta mica, mare coincidenta? Adica au trecut noua zile de la acel mic incident, nu credeam ca te voi mai revedea.
-Nu-mi zice mie fetito. Nu, nu-mi prea vine sa cred, dar faptul ca tu esti aici si imi sufli in ureche inseamna ca este adevarat. Sincer nu ma asteptam sa te mai vad vreodata, nici pe tine, nici pe fratiorul tau iubit.
-Faceti liniste acolo in spate! Spuse profesoara cu spatele la elevi si cu fata la tabla scriind niste verbe in limba japoneza.
-Uite numarul meu de telefon si ora pe care o am dupa aceasta, spuse Yuri dandu-i un biletel.
Ezita putin sa ii dea biletelul dar se gandi ca nu putea sa fie atat de rau pe cat vroia el sa para.
-Nu ma asteptam sa iti obtin numarul de telefon atat de usor… Cat despre ora de dupa aceasta, coincide. Se pare ca amandoi avem limba franceza in camera 319. Vrei sa te intalnesti in pauza cu mine si cu Hissori? Intreba el zambind smechereste.
Uitandu-se la el, Yuri avea impresia ca el chiar arata ca un bad-boy si ca ar trebui sa se tina departe de el. Mai ales de acel zambet care parca te invita la ganduri necurate si care era in stare sa dezghete o inima de mult inghetata.
-Ti-am dat numarul meu ca sa pastram legatura, nu il lua ca un semn de cedare a intimitatii mele si a timpului meu liber! Spuse ea cu un ton intepator studiat in oglinda de multe ori.
-Da, da stiu. Era o gluma, tepoas-o. Nu trebuie sa ridici garda atat de repede. Nu o sa iti fac nimic, nici macar nu o sa te ating. Apropo esti simpatica cu garda jos, stiai?
-Nu si nici nu imi pasa. Daca nu iti tii mainile acasa sau cuvintele pe limba vei avea probleme. Sa stii ca iti accept propunerea de a ne vedea in pauza numai pentru ca vreau sa il vad pe Hissori. Din cate am vazut este diferit de tine, as vrea sa ma conving ca nu l-ai corupt deja si ca nici nu il vei corupe.
-Aici vei avea o mare surpriza, surioara. El este deja de mult timp corupt. He, he, he, rase el diabolic.
Profesoara se intoarse spre clasa si se uita necrutatoare sa vada cine vorbeste dar pe niciuna dintre fetele elevilor ei nu se citea nelinistea vinovatului cand a fost prins, asa ca se intoarse reluand de unde a ramas cu scrisul.
Pe la jumatatea orei Ikusa se plictisi. Uitase cat de plictisitoare sunt orele la scoala, nu stia ce cauta aici, dar merita daca putea sa o gaseasca pe Ayame. Intre timp se ridica pentru a o deranjeza pe Yuri dar vazu ca scrie ceva pe o foaie. Era altceva decat ce dicta profesoara, asa ca se mai ridica putin pentru a vedea ce scrie pe foaie si citi:
“ I looked for the sun,
But it`s raining today
Raining… I`m going outside
I don`t believe my eyes…
You are there…
An angel in the street
Suddenly it`s not raining anymore
I`m screaming but..
What`s happening?
I`m falling
And then I see the angel`s face
No way! It can`t be you.
Not you!
I wake up; something`s so strange
I have wings… but why are they red?
I touch them and I understand
They are made from blood
The blood of the people I hurt
And from the darkest corner of my mind
I see your face and remember
You were crying..
Crying for my sake?
With sorrow in my heart
I try to fly up
To find you
To ask you
Why were you crying?
What have I done to make you sad?
My sweet angel
Why were you crying?
I didn`t understand then
But I do now
And I`ll try to fix what I`ve done
I`ll try to wipe your tears from your eyes
I can`t be at peace when I know you`re crying
I accept my faith as a Fallen Angel
But I can`t accept the tears from your eyes!â€
Nu o mai deranja, se pare ca ajunsese intr-un impas. Ramase uitat in zare gandindu-se la ce a scris ea. Un vers i se parea cunoscut si anume: “ I wake up; something`s so strange\ I have wings, but why are they red.\ I touch them and understand.\ They`re made from blood.†Recitand din nou aceste versuri avu un moment de visare. Se vedea pe el cu aripi rosii, era ca si cum s-ar fi uitat intr-o oglinda, numai ca nu era nici o oglinda cel pe care il vedea era cat se poate de real si incerca sa ii spuna disperat ceva iar el nu intelegea ce vroia sa ii spuna. Tocmai cand acel inger ciudat intinse mana spre el sa il intoarca, probabil, cu fata spre ceva ce se afla in spatele lui, se trezi brusc. Aprope ca daramase banca cand se ridica speriat de ceea ce tocmai visase.
In tot acest timp cineva a urmarit tot ce s-a intamplat de cand a intrat Ikusa in clasa pana in momentul cand el s-a uitat in foaia lui Yuri potolindu-se pe neasteptate. Acum ca se sunase de iesire era momentul ca ea sa actioneze.
![[Imagine: 87201674.png]](http://img204.imageshack.us/img204/8881/87201674.png)