26-08-2010, 08:48 PM
muaahahaha acesta este penultimul capitol si intr-un sfarsit dupa un an de postat si 2 ani de cand scriu la aceasta poveste voi pune si eu un fini la aceasta poveste...sau poate nu? Daca vreti sa cititi si continuarea postati dorinta voastra aici si voi tine cont de ea.
Astept cu nerabdare(chiar vb serios cand spun cu nerabdare) parerile voastre.
In luminis
Lucifer o tinea in brate pe Ayame, uitandu-se batjocoritor in directia lui Ikusa care statea in fata sa furios, plin de sange si atent la fiecare miscare a adversarului sau. Ochii sai negri luasera foc. Demonul era constient ca daca Narkangelul ar fi avut puterea de-al omori cu ajutorul privirii, atunci el ar fi fost de mult mort, statea in fata lui sfidator, tinand in mana sabia alba facuta din insasi lumina soarelui, era o sabie unica, una facuta din puterea astrala a posesorului. Cei doi s-au infruntat pentru cateva secunde doar din priviri, doua peechi de ochi, plini de furie, plini de putere care vroiau ca celalalt sa isi plece privirea.
-Nu ai puterea necesara sa o iei din mainile mele, zise Lucifer foarte increzator si arogant.
-Cine esti si ce vrei cu Ayame? Spuse printre dinti inclestati ingerul in timp ce mai stranse putin manerul sabiei care il alimenta intr-un mod ciudat cu putere.
-Sunt cel care ii poate oferi ceea ce vrea, ceea ce isi doreste, zise misterios.
-Poftim?! Exclama Ikusa nevenindu-i sa creada ceea ce tocmai auzise.
-Da. Esti atat de orb... lasa-ma sa fac putina lumina in creierul acela incetosat. Se simte atat de singura incat m-a lasat sa o sarut, a fost atat de usor sa o vrajesc... daca as fi incercat as fi putut sa o fac a mea... nu s-ar fi impotrivit mai deloc. Si stii de ce? Pentru ca tu i-ai frant inima si in trecut si i-o frangi si acum.
-Nu... nu este adevarat, sopti nevenindu-i sa creada.
-Ba da... il imita Lucifer. Acesta este doar inceputul. Acest sarut nu inseamna decat inceputul, sfarsitul... hm... presupun ca sfarsitul depinde de tine, insa va veni singura la mine si tu cu standardele tale imposibile nu vei mai putea sa faci nimic, rase si apoi o arunca pe Ayame spre Ikusa, care o prinse imediat. Asteapta si vei vedea, Narkangelule, o sa o pierzi. O sa vezi cum in fiecare zi ceva trece de azi inainte, ea se va stinge, se va ofili ca un frumos trandafir ce este si nici unul dintre voi nu va avea puterea de a o salva, continua acesta dupa care disparu, lasandu-i singuri.
Confidenta cu care a rostit acele cuvinte il sperie pe inger si il facu sa devina mai indarjit in sarcina lui de a-si apara conducatoarea. Din pacate pentru el, nu trebuia sa o apere sau sa o iubeasca de la departare ci doar sa o iubeasca.
Sufletele oamenilor isi cereau tributul, iar ca raspuns la strigatele lor mute, sangele Narkangelului incepu sa ii alerge prin vene, influentat de adrenalina eliberata in corp. El isi dadu seama ce avea sa se intample asa ca o saruta pe buze pe Ayame, tandru, soptindu-i la ureche, promitandu-i ca nu o va lasa niciodata sa devina o fantoma si apoi punand-o jos pe iarba moale, se duse sa stea in cea mai mare balta de sange uman. Avea sa devina FallenAngel pentru a o proteja si a o iubi. Alese in acea clipa sa imbratiseze acea transformare, acea binecuvantare si in acelasi timp blestem dulce-amarui. Intelese mult prea bine ce sugerase demonul si daca Ayame vroia sa fie iubita atat de mult, atunci mai bine el era cel care avea sa ii indeplineasca aceasta dorinta decat sa o lase sa cada in mainile acelui nenorocit. Nici nu suporta gandul, imaginea cu ea in bratele altui inger il tormenta, nici nu vroia sa isi inchipuie ce i-ar fi facut imaginea ei in bratele unui demon. Acceppta cu toata fiinta lui, din toata inima, acea schimbare si se lasa in voia acelui vartej. Nici nu incerca sa se impotriveasca pentru ca stia ca nu avea sens. Trecu prin aceleasi etape ca si Hissori, numai ca pentru el toata schimbarea dura doar treizeci de minute, aproape jumatate din cat i-a trebuit Arkangelului. Dupa ce transformarea lua sfarsit, Ikusa avea doar aripile schimbate, care acum erau formate din sange, semanand la perfectie cu cele ale lui Hissori. Aterizase foarte usor pe pamant, de abia atingand cu varful picioarelor iarba si se duse la conducatoarea sa, care inca era inconstienta. O lua in brate cu intentia de a se duce dupa colegul sau, insa cand se intoarse ii vazu pe Michael si Rose aterizand pe pamant, aratand foarte ingrijorati de soarta lor. Ramasera in locul unde aterizasera si se uitau la el, nestiind ce sa spuna sau sa faca.
-Ce se intampla aici? Intreba intr-un sfarsit Michael sperand sa nu fie nevoit sa se lupte cu camaradul sau pentru a o salva pe conducatoarea lor.
-O ambuscada, am incercat sa ajung la regina noastra, dar nu am reusit sa ajung la timp... Lucifer deja o infectase, zise Ikusa suparat ca a dat gres in a o proteja.
Desi era suparat, era si uimit de cunostintele pe care le poseda, cunostinte si amintiri care nu erau inainte accesibile. Numele demonului ii venise de undeva din subconstientul sau, il cunostea dar de cand sau de unde nu putea sa spuna, acele memorii inca nu si le amintise, inca nu avea acces la ele.
-Dupa cat sange este aici, au fost multi... ai facut tot ce ai putut, zise Rose incurajatoare, oferindu-i un zambet ingerului.
Ikusa se uita la ea de parca nu stia cine este, se intreba cum avea tupeul sa-i zica acele cuvinte, vroia sa ii spuna vreo doua insa Michael il opri inainte sa rosteasca ce avea de gand.
-Este foarte buna la suflet, uita ce a zis, nu a vrut sa iti reproseze.
-Mdea... bine.
Michael rasufla usurat ca a scapat atat de usor de furia Narkangelului. Trebuia sa se poarte cu manusi cu el, altfel cine stie de ce era in stare si ce ar putea sa faca.
Ikusa isi lua zborul fara a mai spune un cuvant in plus. Cei doi il urmara in liniste, nici unul dintre cei doi gardieni nu aveau curajul necesar de a-l mai intreba ceva. Rose se sperie cand vazu privirea furioasa pe care o vazu dupa ce incerca sa il incurajeze, sa-i ridice moralul, iar Michael il cunostea destul de bine pentru a-si da seama ca in acea clipa orice cuvant putea sa il enerveze trimitandu-l intr-o stare in care omora pe cei ce aveau ghinionu-l de a-i iesi in cale. Nu vroia sa fie el responsabil pentru moartea lor, asa ca amandoi prevazatori alesera tacerea.
Narkangelul zbura cu toata viteza spre Hissori. In momentul in care se finalizase acea transformare, se crease o legatura de sange intre el si camaradul sau, asa ca simtea starile prin care el trecea. Incercase sa il ignore deoarece incepuse sa il influenteze si pe el, dar nu reusise. Il speria foarte mult dorinta lui de razbunare si dorinta de a distruge Pamantul, trebuia sa ajunga la timp pentru a-l opri. Nu avea voie sa dea gres si de aceasta data, toata planeta conta pe el pentru a o salva.
Ayame incepuse sa se foiasca in bratele lui, insa ingerul era mult prea concentrat in a-si tine sentimentele sub control si separate de cele ale lui Hissori pentru a-si da seama. Se simtea mai linistit cand se afla la cativa pasi departare de camaradul sau, in acest timp Ayame deschise ochii si era constienta atunci cand ajunsera la destinatie.
Krad cu Lilith se aflau cu el si il auzi pe ingerul pamantului vorbind. Ayame il auzi si ea si ii trebuira cateva minute sa inteleaga exact ceea ce se vorbea.
-Unde este Raphael? Intreba Krad, observand lipsa acesteoa.
-M-a tradat.
-Nu te-a tradat, se auzi vocea lui Ayame, foarte incet.
Cei trei se uitara la ea, Hissori vazand-o simti cum furia si frustrarea cresc in el, ochii sai devenira si mai reci si duri decat erau cu cateva secunde inainte. Nereusind sa isi tina furia in frau, zbura spre ea, in mana sa aparand sabia cu lama neagra, vrand sa o infiga adanc in inima conducatoareai, sa simta si ea cum este sa fii injunghiat de cineva in care ai incredere in inima, inca putin si ar fi ajuns la aceasta, avea sa fie razbunat pentru suferinta care ii manca inima. Ceea ce Hissori nu stia era ca nu avea nici o sansa sa o atinga pe Ayame, deoarece Ikusa era atent la fiecare sentiment si stia exact cand avea sa loveasca. Lumina se ciocni cu intunericul, provocand mici stelute, nici unul dintre aceste doua nereusind sa il supuna pe celalalt. Lama lui Hissori se afla doar la cativa milimetri de fata lui Ayame, insa incet se departa de aceasta. Toate lucrurile acestea se petrecura in cateva secunde, ingerii elementari nici nu apucara sa se miste. Ikusa cu o calmitate de temut facu sa apara sabia cu lama alba si para lovitura camaradului sau cu multa eleganta. Privirile li se intalnira, cea a Narkangelului era flegmatica, calduroasa in timp ce a Arkangelului semana cu privirea unui om nebun, a unei persoane care a pierdut tot si orbit de durere vroia razbunare.
-Da-te din calea mea, Ikusa, sau te omor si pe tine! Il ameninta el.
-Nu.
Acest raspuns atat de simplu, temperat si totusi incarcat cu o hotarire de fier il deruta pe Hissori si ii uimi pe cei patru. Nu semana deloc cu inflacaratul Narkangel care mai intai actiona si mai apoi punea intrebari, acum rolurile parca se inversasera: Ikusa devenise cel calm care actiona cu hotarire in momentele de criza si Hissori devenise cel care se arunca inainte, gandindu-se la sfarsit asupra pagubelor produse de acele actiuni pripite. Din pacate el nu isi dadu seama de aceasta schimbare de roluri dintre ei doi, acesta nu vedea decat partea goala a paharului si de aceea actiona in acel mod.
-Ikusa, uita-te la noi. Uita-te si vezi ce ne-a facut. Suntem niste proscrisi, niciodata nu vom fi acceptati inapoi in Eden. Suntem periculosi. O sa ne priveasca intotdeauna cu spaima in ochi, nici nu ar trebui sa existam!
-Hissori, adu-ti aminte. Stiu ca iti amintesti cum era cand eram FallenAngel, doar ca blochezi toate intamplarile frumoase si le vezi doar pe cele rele si urate. Exista si o parte plina a paharului. Crezi ca partile bune nu pot sa le acopere pe cele rele?
-Nu ma intereseaza cum era atunci, atunci nu exista Raphael, ba nu, nu, Raphael, Ran. Ran sora ta, cum ai putut sa-i faci asa ceva? Spune! Cum?!
-Imi pare rau Hissori, dar nu era sora mea.
-Nu ai pic de inima!
-Ba da, numai ca unele lucruri trebuiau sa se intample si oricum, nu eu am pus-o sa faca acele lucruri, ea si-a ales singura calea pe care a dorit sa mearga.
-Minti!
-Nu minte, zise o voce cunoscuta.
Chaos
Nu vroia sa ii dea drumul comorii sale, dar nici nu putea sa o duca in Chaos cu el, acum ca Ashi murise, el devenea conducatorul de drept al Iadului. Arunca trupul lui Ayame care inca era inconstienta in bratele deschise ale lui Ikusa si disparu. Nu trebuia sa stea sa vada daca ingerul a putut sa o prinda, deoarece il cunostea foarte bine pentru a fi sigur ca a prins-o. Un sentiment de bucurie il invada cand isi dadu seama ca planul sau, intr-un sfarsit, a inceput sa se puna in miscare.
Ajuns in Chaos, Lucifer isi ocupa locul de drept ca si conducator al demonilor, cum intra in sala tronului o vazu pe ingerul Seraphim care statea in tronul sau cu o expresie trista pe fata ei rece, insa ceea ce iesea in evidenta era sangele ce ii pata frumoasa rochie. Cei doi se uitara in ochii celuilalt, intr-o liniste totala pret de cateva minute. Lucifer distruse linistea primul.
-Deci... ce cauti tu aici?
-Pai...
-Stai asa, sa nu ma intelegi gresit. Ma bucur ca esti aici, doar sunt curios ce a fost in capul tau cand ai ales aceasta cale.
-nu sunt ca tine, Lucifer, inca sunt inger. Daca vor gasi o modalitate de a ma curata de acest venin in urmatorul an, atunci eu voi pleca de aici cat de repede pot.
-O, ba esti ca mine, vezi tu, eu nu sunt nici demon, nici inger. Eu sunt nemuritor. Tu muritoare, dar nu aparti nici demonilor, nici ingerilor, esti ca mine, poti merge oriunde vrei tu.
-Este o diferenta, eu mai am o sansa de a reveni la normal, tu nu. O sa ma salveze, sa vezi.
-Dragostea aceasta este atat de induiesetoare! Oricum ma bucur ca mi-ai zis, stiu ca nu aceasta era intentia ta, dar sangele demonului ce curge acum prin venele tale te obliga sa imi zici adevarul. Altceva ce imi place este ca pot sa iti spun planurile mele fara sa imi fie teama ca ma vei trada, zicandu-le prietenilor tai ce am de gand.
-Ce ai de gand sa faci? Zise Raphael incercand sa se abtina, sa nu ii arate zambetul victorios ce vroia sa iasa la suprafata.
-Mai intai spune-mi motivul exact pentru care ai ales acea metoda, cale de a-l trezi pe SunLight.
-Ce?! Spuse ea ingrozita la auzul acelui rang, tot cheful de ras ii disparu.
-O, interesant. Tu nu ai putut sa vezi cine este SunLight si cine MoonBlood. Ai crezut ca Hissori, fiind cel bland, cel flegmatic, va fi automat MoonBlood, ei sa stii ca ai gresit si greseala ta s-ar putea sa te coste scump.
Raphael se pregatea sa plece, simtindu-se vinovata pentru ceea ce s-a petrecut, insa Lucifer aparu in fata ei si o impinse inapoi in tron.
-Nu te las sa pleci pana nu imi spui ce vroiai sa ii marturisesti lui Ayama in camera si de ce ai ales aceasta cale. Apoi te las sa te duci la scumpul tau iubit, spuse el zambindu-i batjocoritor.
Raphael statea pe tron gandindu-se ce sa faca, in timp ce isi freca incheietura mainii drepte din cauza ca Lucifer o smucise c-am tare si o durea ingrozitor, iar durerea nu mai trecea.
-Ayame m-a rugat atunci sa nu le spun despre conditia in care se afla. Corpul ei uman era pe moarte si ea nu putea sa renasca. Eu mi-am dat seama pentru ca am mai vazut pana atunci un inger care se aflase in aceasi situatie, de aceea am recunoscut semnele. Stii si tu acest fapt, doar tu i-ai oferit puterea necesara pentru a nu murii.
Raphael omise sa ii spuna despre amintirea ei din trecut pe care i-a transferat-o conducatoarei cu speranta ca va renunta la decizia ei. Isi spuse cu parere de rau ca nu a mers, dar parerile de rau nu o mai puteau ajuta in acel moment.
-De ce nu vroia ca ei sa afle?
-Pentru ca nu ar mai fi lasat-o sa iasa din casa si ei nu s-ar mai fi transformat in FallenAngel.
-Aha, asta s-a intamplat. Bun. De ce ai ales acest drum? Continua Lucifer cu interogatoriu.
-Nu stiam ca el va deveni SunLight si crezand ca se va transforma in MoonBLood am vazut care imi erau optiunile. Daca nu fugeam de el, acesta nu s-ar fi enervat si nu ar fi omotit oamenii, asa ca am ales sa plec, insa nu am stiut ca va trebui sa ma infectez, zise ea plictisita de conversatie si nerabdatoare sa plece, sa ajunga cat mai repede la Hissori pentru a-l calma.
-Apropo sa stii ca daca nu ai fi facut acel schimb, el oricum ar fi devenit FallenAngel si chiar asa cum suspectai tu, MoonBlood, spuse demonul punand gaz pe foc, facand-o pe Raphael sa se simta si mai vinovata decat se simtea. In timp ce avea loc acea transformare s-a nascut in inima lui ura impotriva lui Ayame, asa ca acea ura a preluat controlul, devenind ceea ce a devenit, continua non-salant.
-Pot pleca acum? Intreba Raphael cu vocea tremuranda, incercand sa isi tina lacrimile sub control.
-Desigur, esti libera.
Raphael iesi din camera tronului, grabindu-se sa ajunga inapoi pe Pamant.
Lucifer statea in picioare uitandu-se la tronul imens captusit cu piele rosie, ce statea chiar in fata sa. Se gandea amuzat la semnificatia acelor bucati de lemn, nu exista coroana, nu exista sceptru doar acel tron. Cine statea in el era regele, conducea intreg Iadul. Isi dadu seama putin trist ca el nu statuse niciodata pe acel scaun, acum avea sa fie prima data cand avea sa se aseze pe el si odata asezat o mare responsabilitate ii va ingreuna umerii. O pereche de pasi se auzi pe marmura rece, o pereche de pasi care se indreptau spre el. Se intoarse enervat sa vada cine detinea atata tupeu incat il intrerupea din meditatie. Ramase uimit cand il vazu pe Uriel tinand-o pe Akki in brate, plin de sangele ei.
-Hm, ai scapat rozatoareo.
-Nu datorita tie, zise Uriel nestiind cu cine sta de vorba.
-Nu la tine ma refeream, dar intr-adevar esti aici din cauza ca ai reusit cumva sa scapi.
-Raphael i-a distras atentia iar eu am luat-o pe Akki si am fugit.
-Ca un las, continua Lucifer in locul demonului.
-Da tu cine esti de ma judeci pe mine?! Tipa furios Uriel, enervat de tonul superior pe care acel necunoscut il folosea.
-Eu ma numesc Lucifer. Sunt primul inger facut de Dumnezeu, singurul inger care s-a razvartit impotriva Lui! Tu cine esti? Un amarat de demon, o furnica.
Desi nu tipa, Uriel se dadu cativa pasi inapoi, simtind forta cuvintelor lui, isi dadu seama cu cine vorbeste si forta pe care o detinea acesta.
-Poti sa o lasi jos, oricum nu mai are mult si moare, poate doar un miracol o va salva.
Uriel se uita la trupul ce incet, incet devenea un cadavru al lui Akki si ramase uimit. Nu ii venea sa creada ca nu isi daduse seama ca viata se scurgea incet din corpul acesteia, o lasa sa cada la picioarele sale, fara sa ii mai pese de aceasta.
-Rautatea-Voastra, imi permiteti sa va intreb ce s-a intamplat cu Ashi?
-Este mort, doar tu ai supravietuit, zise Lucifer considerand-o pe akki ca si moarta.
-Am inteles, zise el cu o nota de tristete in glas.
-Poti parasi incaperea, te voi chema eu daca am nevoie de tine.
Uriel iesi din sala tronului lasandu-l pe lucifer sa se bucure de noul sau rang.
Desupra gradinii
Raphael iesi din camera tronului, indreptandu-se spre Pamant. Se simtea prost pentru ceea ce facuse, nici nu putea sa isi inchipuie prin ceea ce trecea el in aceste momente de neintelegere si durere si toate acestea se intamplasera din cauza ca ceva o impiedicase sa vada adevarul. Nu o interesa cine, desi poate ar fi trebuit sa acorde mai multa atentie asupra autorului, sau ce in acea clipa, tot ceea ce o interesa era sa rezolve situatia creata inainte ca ceva rau sa se intample cu planeta.
In doar douazeci de minute ajunsese in gradina din spatele acelei case. De departe putea sa ii vada pe cei patru ingeri ai elementelor cum stateau in jurul lui Ayame si a celor doi FallenAngel care incrucisasera sabiile. Se apropie indeajuns de mult incat putea sa auda cum aripile lor bat aerul, speriindu-se cand il auzi pe Hissori cum tipa.
-Minti! Zise SunLight.
-Nu minte, spuse Raphael stiind de ce era atat de nervos.
-Raphael, sopti el intorcandu-se sa o vada.
Ii recunoscu vocea care il linisti instantaneu, uitase de Ikusa, de Ayame, nu ii mai pasa. Facuse sa dispara sabia, nevrand sa o sperie si se apropie de ea, dar se opri cand o vazu pe Raphael ca se departeaza de el. Dezamagirea, furia, tristetea aparura din nou in inima sa distrugand bucuria revederii. Isi inclestase dintii, incepand sa vorbeasca printre ei, incercand sa isi controleze furia care crestea, amenintand ca va exploda.
-Te inteleg, uita-te la mine, ce am devenit. Nici eu daca as fi in locul tau nu as vrea sa ma ating de mine. Nu pot sa te oblig pe tine, tocmai pe tine sa faci asa ceva.
-Nu, Hissori. Nu este adevarat.
-Atunci de ce nu ma lasi sa te strang in brate? Sa te sarut?
-Pentru ca stiu ca nu imi vei mai da drumul. Locul meu nu mai este in Rai asa ca nu te pot lasa sa ma prinzi in „capcana†ta.
Auzind raspunsul isi pierdu din nou cumpatul si pentru a treia oara in acea zi facu sa apara sabia lui abisala.
-Ea este de vina! Tipa, intorcandu-se cu fata spre Ayame si vru sa o atace din nou, insa Rapahel il opri.
-Opreste-te! Daca vrei sa ma strangi in brate, sa fiu din nou asa cum eram inainte atunci acceptati soarta ca un FallenAngel, ca un SunLight. De abia dupa ce iti vei accepta destinul vei putea sa ma salvezi, doar tu poti sa ma purifici. Ai la dispozitie un an, daca tu nu iti accepti soarta atunci m-ai condamnat la acest stadiu pentru eternitate.
Hissori se calmase, sorbind fiecare cuvant care iesea de pe buzele sangerii, incercand sa retina fiecare cuvant, fiecare miscare usoara a gurii ei. Presimtea ca nu mai avea sa stea mult si o va pierde din nou. Arata de paca l-ar fi hipnotizat cineva.
Asa cum intuise el, Raphael dupa ce termina micul ei discurs se uita trist la iubirea ei si se intoarse incet cu spatele, zburand inapoi in Chaos, unde Lucifer o astepta curios si nerabdator. Ii lasa pe cei sapte ingeri uitandu-se dupa ea, fiecare maciat de propriile lui ganduri, insa Ikusa se trezi primul din acea stare din cauza sentimentelor lui Hissori de tristete, depresiea, deznadejde care il asaltau, crescand cu fiecare secunda ce trecea.
-Hissori?
-Da? Spuse el uitandu-se trist la cel care il strigase.
Toti cei din jurul sau ar fi preferat sa isi dea viata decat sa vada acea expresie de delasare totala, de absenta a sperantei. Ayame se stapani si nu isi ingropa fata in pieptul puternic al celui care o tinea protector in brate. Ceilalti nu aveau aceasta portita de scapare, asa ca nici ea nu avea voie sa o foloseasca, isi zicea in gand. Simtiea nevoia de a-l consola, de a-i spune ca o sa il sustina, ca o vor aduce inapoi, numai ca nu stia cum va primi el aceste cuvinte de consolare, dar hotari sa riste si sa le spuna. Hissori tocmai de acestea avea nevoie si atunci cand le auzi, ele avura efectul unui balsam, calmandu-l, chiar daca nu puteau sa ii alunge durerea, puteau sa ii ofere speranta de care avea atata nevoie.
-O sa te ajut sa treci peste toate acestea. O sa vezi, totul o sa fie bine, o sa te ajutam sa o aduci pe Raphael inapoi.
-Crezi ca pot sa o aduc inapoi?
-Da, ai puterea necesara, zise Michael foarte confident, incercand sa ii ridice moralul.
-Tu nu te baga! Tipa Hissori la el pe neasteptate.
In acea secunda pentru cateva minute devenise din nou cel care fusese inainte, dar isi reveni rapid.
-Iti promit ca o sa te ajut, zise si ayame stiind ca pe ea vroia sa o auda promitandu-i.
-si daca o aduc inapoi ce se va intampla dupa? Vom fi condamnati pentru incalcarea legii noastre?
Era instabil in acel moment si daca nu ii convenea raspunsul conducatoarei ar fi putut sa o i-a razna de tot. Nu avea de gand sa il minta, insa nici tot adevarul nu putea sa i-l marturiseasca daca avea sa il ceara deoarece nici ea nu il stia, asa ca se hotari sa aleaga calea de mijloc.
-Nu. Nu veti fi, eu nu voi lasa sa se intample asa ceva. Imediat ce ajung in Eden voi avea grija ca acea regula sa dispara. Este ceva la mijloc, un secret mult mai mare decat cel al ucigasului meu, un secret ce ne afecteaza atat pe noi cat si pe demoni, zise Ayame uitandu-se spre cerul senin.
Simti o putere care crestea incet in interiorul sau si stiu ca venise intr-un sfarsit momentul in care avea sa renasca. Il pupa pe Ikusa, care se luptase cu ea in brate, iar apoi ii sopti sa ii dea drumul. Acesta putin sceptic si neincrezator ii dadu drumul, ramanand uimit cand o vazu cum pluteste. Le zambea calduros tuturor celor care se uitau la ea, nevenindu-le sa creada. O lumina o invalui, ranindu-le ochii celorlalti ingeri, acea lumina provenea din interiorul sau si distrugea corpul uman, dar in acelasi timp crea corpul ei de inger. Cand lumina s-a stins, in mijloc ghemuita si invaluita in aripile ei mari, una neagra, alta alba, statea Ayame. Isi desfacu aripile, stand dreapta in fata camarazilor ei. Pe chip nu i se citea nici cea mai mica stanjeneala sau timiditate, nu era deloc pudica, isi arata corpul gol cu formele lui frumoase in toata splendoarea lui. Ikusa devenind gelos isi dadu pelerina jo, imbracand-o pe conducatoarea sa. Aceasta mbratisa haina, tragand in piept cat mai mult aer amestecat cu parfumul FallenAngelului. Odata renascuta, Ayame le facu semn celor sase ingeri sa se indrepte spre Eden, unde cand au ajuns au fost intampinati cu bratele deschise. O singura diferenta au observat supusii ei si anume nu mai era conducatoarea pe care o stiau, care avea intotdeauna un zambet pe buze. Acum in fata lor statea o femeie matura, serioasa si rece care ii ingrozea pe toti.
Astept cu nerabdare(chiar vb serios cand spun cu nerabdare) parerile voastre.
In luminis
Lucifer o tinea in brate pe Ayame, uitandu-se batjocoritor in directia lui Ikusa care statea in fata sa furios, plin de sange si atent la fiecare miscare a adversarului sau. Ochii sai negri luasera foc. Demonul era constient ca daca Narkangelul ar fi avut puterea de-al omori cu ajutorul privirii, atunci el ar fi fost de mult mort, statea in fata lui sfidator, tinand in mana sabia alba facuta din insasi lumina soarelui, era o sabie unica, una facuta din puterea astrala a posesorului. Cei doi s-au infruntat pentru cateva secunde doar din priviri, doua peechi de ochi, plini de furie, plini de putere care vroiau ca celalalt sa isi plece privirea.
-Nu ai puterea necesara sa o iei din mainile mele, zise Lucifer foarte increzator si arogant.
-Cine esti si ce vrei cu Ayame? Spuse printre dinti inclestati ingerul in timp ce mai stranse putin manerul sabiei care il alimenta intr-un mod ciudat cu putere.
-Sunt cel care ii poate oferi ceea ce vrea, ceea ce isi doreste, zise misterios.
-Poftim?! Exclama Ikusa nevenindu-i sa creada ceea ce tocmai auzise.
-Da. Esti atat de orb... lasa-ma sa fac putina lumina in creierul acela incetosat. Se simte atat de singura incat m-a lasat sa o sarut, a fost atat de usor sa o vrajesc... daca as fi incercat as fi putut sa o fac a mea... nu s-ar fi impotrivit mai deloc. Si stii de ce? Pentru ca tu i-ai frant inima si in trecut si i-o frangi si acum.
-Nu... nu este adevarat, sopti nevenindu-i sa creada.
-Ba da... il imita Lucifer. Acesta este doar inceputul. Acest sarut nu inseamna decat inceputul, sfarsitul... hm... presupun ca sfarsitul depinde de tine, insa va veni singura la mine si tu cu standardele tale imposibile nu vei mai putea sa faci nimic, rase si apoi o arunca pe Ayame spre Ikusa, care o prinse imediat. Asteapta si vei vedea, Narkangelule, o sa o pierzi. O sa vezi cum in fiecare zi ceva trece de azi inainte, ea se va stinge, se va ofili ca un frumos trandafir ce este si nici unul dintre voi nu va avea puterea de a o salva, continua acesta dupa care disparu, lasandu-i singuri.
Confidenta cu care a rostit acele cuvinte il sperie pe inger si il facu sa devina mai indarjit in sarcina lui de a-si apara conducatoarea. Din pacate pentru el, nu trebuia sa o apere sau sa o iubeasca de la departare ci doar sa o iubeasca.
Sufletele oamenilor isi cereau tributul, iar ca raspuns la strigatele lor mute, sangele Narkangelului incepu sa ii alerge prin vene, influentat de adrenalina eliberata in corp. El isi dadu seama ce avea sa se intample asa ca o saruta pe buze pe Ayame, tandru, soptindu-i la ureche, promitandu-i ca nu o va lasa niciodata sa devina o fantoma si apoi punand-o jos pe iarba moale, se duse sa stea in cea mai mare balta de sange uman. Avea sa devina FallenAngel pentru a o proteja si a o iubi. Alese in acea clipa sa imbratiseze acea transformare, acea binecuvantare si in acelasi timp blestem dulce-amarui. Intelese mult prea bine ce sugerase demonul si daca Ayame vroia sa fie iubita atat de mult, atunci mai bine el era cel care avea sa ii indeplineasca aceasta dorinta decat sa o lase sa cada in mainile acelui nenorocit. Nici nu suporta gandul, imaginea cu ea in bratele altui inger il tormenta, nici nu vroia sa isi inchipuie ce i-ar fi facut imaginea ei in bratele unui demon. Acceppta cu toata fiinta lui, din toata inima, acea schimbare si se lasa in voia acelui vartej. Nici nu incerca sa se impotriveasca pentru ca stia ca nu avea sens. Trecu prin aceleasi etape ca si Hissori, numai ca pentru el toata schimbarea dura doar treizeci de minute, aproape jumatate din cat i-a trebuit Arkangelului. Dupa ce transformarea lua sfarsit, Ikusa avea doar aripile schimbate, care acum erau formate din sange, semanand la perfectie cu cele ale lui Hissori. Aterizase foarte usor pe pamant, de abia atingand cu varful picioarelor iarba si se duse la conducatoarea sa, care inca era inconstienta. O lua in brate cu intentia de a se duce dupa colegul sau, insa cand se intoarse ii vazu pe Michael si Rose aterizand pe pamant, aratand foarte ingrijorati de soarta lor. Ramasera in locul unde aterizasera si se uitau la el, nestiind ce sa spuna sau sa faca.
-Ce se intampla aici? Intreba intr-un sfarsit Michael sperand sa nu fie nevoit sa se lupte cu camaradul sau pentru a o salva pe conducatoarea lor.
-O ambuscada, am incercat sa ajung la regina noastra, dar nu am reusit sa ajung la timp... Lucifer deja o infectase, zise Ikusa suparat ca a dat gres in a o proteja.
Desi era suparat, era si uimit de cunostintele pe care le poseda, cunostinte si amintiri care nu erau inainte accesibile. Numele demonului ii venise de undeva din subconstientul sau, il cunostea dar de cand sau de unde nu putea sa spuna, acele memorii inca nu si le amintise, inca nu avea acces la ele.
-Dupa cat sange este aici, au fost multi... ai facut tot ce ai putut, zise Rose incurajatoare, oferindu-i un zambet ingerului.
Ikusa se uita la ea de parca nu stia cine este, se intreba cum avea tupeul sa-i zica acele cuvinte, vroia sa ii spuna vreo doua insa Michael il opri inainte sa rosteasca ce avea de gand.
-Este foarte buna la suflet, uita ce a zis, nu a vrut sa iti reproseze.
-Mdea... bine.
Michael rasufla usurat ca a scapat atat de usor de furia Narkangelului. Trebuia sa se poarte cu manusi cu el, altfel cine stie de ce era in stare si ce ar putea sa faca.
Ikusa isi lua zborul fara a mai spune un cuvant in plus. Cei doi il urmara in liniste, nici unul dintre cei doi gardieni nu aveau curajul necesar de a-l mai intreba ceva. Rose se sperie cand vazu privirea furioasa pe care o vazu dupa ce incerca sa il incurajeze, sa-i ridice moralul, iar Michael il cunostea destul de bine pentru a-si da seama ca in acea clipa orice cuvant putea sa il enerveze trimitandu-l intr-o stare in care omora pe cei ce aveau ghinionu-l de a-i iesi in cale. Nu vroia sa fie el responsabil pentru moartea lor, asa ca amandoi prevazatori alesera tacerea.
Narkangelul zbura cu toata viteza spre Hissori. In momentul in care se finalizase acea transformare, se crease o legatura de sange intre el si camaradul sau, asa ca simtea starile prin care el trecea. Incercase sa il ignore deoarece incepuse sa il influenteze si pe el, dar nu reusise. Il speria foarte mult dorinta lui de razbunare si dorinta de a distruge Pamantul, trebuia sa ajunga la timp pentru a-l opri. Nu avea voie sa dea gres si de aceasta data, toata planeta conta pe el pentru a o salva.
Ayame incepuse sa se foiasca in bratele lui, insa ingerul era mult prea concentrat in a-si tine sentimentele sub control si separate de cele ale lui Hissori pentru a-si da seama. Se simtea mai linistit cand se afla la cativa pasi departare de camaradul sau, in acest timp Ayame deschise ochii si era constienta atunci cand ajunsera la destinatie.
Krad cu Lilith se aflau cu el si il auzi pe ingerul pamantului vorbind. Ayame il auzi si ea si ii trebuira cateva minute sa inteleaga exact ceea ce se vorbea.
-Unde este Raphael? Intreba Krad, observand lipsa acesteoa.
-M-a tradat.
-Nu te-a tradat, se auzi vocea lui Ayame, foarte incet.
Cei trei se uitara la ea, Hissori vazand-o simti cum furia si frustrarea cresc in el, ochii sai devenira si mai reci si duri decat erau cu cateva secunde inainte. Nereusind sa isi tina furia in frau, zbura spre ea, in mana sa aparand sabia cu lama neagra, vrand sa o infiga adanc in inima conducatoareai, sa simta si ea cum este sa fii injunghiat de cineva in care ai incredere in inima, inca putin si ar fi ajuns la aceasta, avea sa fie razbunat pentru suferinta care ii manca inima. Ceea ce Hissori nu stia era ca nu avea nici o sansa sa o atinga pe Ayame, deoarece Ikusa era atent la fiecare sentiment si stia exact cand avea sa loveasca. Lumina se ciocni cu intunericul, provocand mici stelute, nici unul dintre aceste doua nereusind sa il supuna pe celalalt. Lama lui Hissori se afla doar la cativa milimetri de fata lui Ayame, insa incet se departa de aceasta. Toate lucrurile acestea se petrecura in cateva secunde, ingerii elementari nici nu apucara sa se miste. Ikusa cu o calmitate de temut facu sa apara sabia cu lama alba si para lovitura camaradului sau cu multa eleganta. Privirile li se intalnira, cea a Narkangelului era flegmatica, calduroasa in timp ce a Arkangelului semana cu privirea unui om nebun, a unei persoane care a pierdut tot si orbit de durere vroia razbunare.
-Da-te din calea mea, Ikusa, sau te omor si pe tine! Il ameninta el.
-Nu.
Acest raspuns atat de simplu, temperat si totusi incarcat cu o hotarire de fier il deruta pe Hissori si ii uimi pe cei patru. Nu semana deloc cu inflacaratul Narkangel care mai intai actiona si mai apoi punea intrebari, acum rolurile parca se inversasera: Ikusa devenise cel calm care actiona cu hotarire in momentele de criza si Hissori devenise cel care se arunca inainte, gandindu-se la sfarsit asupra pagubelor produse de acele actiuni pripite. Din pacate el nu isi dadu seama de aceasta schimbare de roluri dintre ei doi, acesta nu vedea decat partea goala a paharului si de aceea actiona in acel mod.
-Ikusa, uita-te la noi. Uita-te si vezi ce ne-a facut. Suntem niste proscrisi, niciodata nu vom fi acceptati inapoi in Eden. Suntem periculosi. O sa ne priveasca intotdeauna cu spaima in ochi, nici nu ar trebui sa existam!
-Hissori, adu-ti aminte. Stiu ca iti amintesti cum era cand eram FallenAngel, doar ca blochezi toate intamplarile frumoase si le vezi doar pe cele rele si urate. Exista si o parte plina a paharului. Crezi ca partile bune nu pot sa le acopere pe cele rele?
-Nu ma intereseaza cum era atunci, atunci nu exista Raphael, ba nu, nu, Raphael, Ran. Ran sora ta, cum ai putut sa-i faci asa ceva? Spune! Cum?!
-Imi pare rau Hissori, dar nu era sora mea.
-Nu ai pic de inima!
-Ba da, numai ca unele lucruri trebuiau sa se intample si oricum, nu eu am pus-o sa faca acele lucruri, ea si-a ales singura calea pe care a dorit sa mearga.
-Minti!
-Nu minte, zise o voce cunoscuta.
Chaos
Nu vroia sa ii dea drumul comorii sale, dar nici nu putea sa o duca in Chaos cu el, acum ca Ashi murise, el devenea conducatorul de drept al Iadului. Arunca trupul lui Ayame care inca era inconstienta in bratele deschise ale lui Ikusa si disparu. Nu trebuia sa stea sa vada daca ingerul a putut sa o prinda, deoarece il cunostea foarte bine pentru a fi sigur ca a prins-o. Un sentiment de bucurie il invada cand isi dadu seama ca planul sau, intr-un sfarsit, a inceput sa se puna in miscare.
Ajuns in Chaos, Lucifer isi ocupa locul de drept ca si conducator al demonilor, cum intra in sala tronului o vazu pe ingerul Seraphim care statea in tronul sau cu o expresie trista pe fata ei rece, insa ceea ce iesea in evidenta era sangele ce ii pata frumoasa rochie. Cei doi se uitara in ochii celuilalt, intr-o liniste totala pret de cateva minute. Lucifer distruse linistea primul.
-Deci... ce cauti tu aici?
-Pai...
-Stai asa, sa nu ma intelegi gresit. Ma bucur ca esti aici, doar sunt curios ce a fost in capul tau cand ai ales aceasta cale.
-nu sunt ca tine, Lucifer, inca sunt inger. Daca vor gasi o modalitate de a ma curata de acest venin in urmatorul an, atunci eu voi pleca de aici cat de repede pot.
-O, ba esti ca mine, vezi tu, eu nu sunt nici demon, nici inger. Eu sunt nemuritor. Tu muritoare, dar nu aparti nici demonilor, nici ingerilor, esti ca mine, poti merge oriunde vrei tu.
-Este o diferenta, eu mai am o sansa de a reveni la normal, tu nu. O sa ma salveze, sa vezi.
-Dragostea aceasta este atat de induiesetoare! Oricum ma bucur ca mi-ai zis, stiu ca nu aceasta era intentia ta, dar sangele demonului ce curge acum prin venele tale te obliga sa imi zici adevarul. Altceva ce imi place este ca pot sa iti spun planurile mele fara sa imi fie teama ca ma vei trada, zicandu-le prietenilor tai ce am de gand.
-Ce ai de gand sa faci? Zise Raphael incercand sa se abtina, sa nu ii arate zambetul victorios ce vroia sa iasa la suprafata.
-Mai intai spune-mi motivul exact pentru care ai ales acea metoda, cale de a-l trezi pe SunLight.
-Ce?! Spuse ea ingrozita la auzul acelui rang, tot cheful de ras ii disparu.
-O, interesant. Tu nu ai putut sa vezi cine este SunLight si cine MoonBlood. Ai crezut ca Hissori, fiind cel bland, cel flegmatic, va fi automat MoonBlood, ei sa stii ca ai gresit si greseala ta s-ar putea sa te coste scump.
Raphael se pregatea sa plece, simtindu-se vinovata pentru ceea ce s-a petrecut, insa Lucifer aparu in fata ei si o impinse inapoi in tron.
-Nu te las sa pleci pana nu imi spui ce vroiai sa ii marturisesti lui Ayama in camera si de ce ai ales aceasta cale. Apoi te las sa te duci la scumpul tau iubit, spuse el zambindu-i batjocoritor.
Raphael statea pe tron gandindu-se ce sa faca, in timp ce isi freca incheietura mainii drepte din cauza ca Lucifer o smucise c-am tare si o durea ingrozitor, iar durerea nu mai trecea.
-Ayame m-a rugat atunci sa nu le spun despre conditia in care se afla. Corpul ei uman era pe moarte si ea nu putea sa renasca. Eu mi-am dat seama pentru ca am mai vazut pana atunci un inger care se aflase in aceasi situatie, de aceea am recunoscut semnele. Stii si tu acest fapt, doar tu i-ai oferit puterea necesara pentru a nu murii.
Raphael omise sa ii spuna despre amintirea ei din trecut pe care i-a transferat-o conducatoarei cu speranta ca va renunta la decizia ei. Isi spuse cu parere de rau ca nu a mers, dar parerile de rau nu o mai puteau ajuta in acel moment.
-De ce nu vroia ca ei sa afle?
-Pentru ca nu ar mai fi lasat-o sa iasa din casa si ei nu s-ar mai fi transformat in FallenAngel.
-Aha, asta s-a intamplat. Bun. De ce ai ales acest drum? Continua Lucifer cu interogatoriu.
-Nu stiam ca el va deveni SunLight si crezand ca se va transforma in MoonBLood am vazut care imi erau optiunile. Daca nu fugeam de el, acesta nu s-ar fi enervat si nu ar fi omotit oamenii, asa ca am ales sa plec, insa nu am stiut ca va trebui sa ma infectez, zise ea plictisita de conversatie si nerabdatoare sa plece, sa ajunga cat mai repede la Hissori pentru a-l calma.
-Apropo sa stii ca daca nu ai fi facut acel schimb, el oricum ar fi devenit FallenAngel si chiar asa cum suspectai tu, MoonBlood, spuse demonul punand gaz pe foc, facand-o pe Raphael sa se simta si mai vinovata decat se simtea. In timp ce avea loc acea transformare s-a nascut in inima lui ura impotriva lui Ayame, asa ca acea ura a preluat controlul, devenind ceea ce a devenit, continua non-salant.
-Pot pleca acum? Intreba Raphael cu vocea tremuranda, incercand sa isi tina lacrimile sub control.
-Desigur, esti libera.
Raphael iesi din camera tronului, grabindu-se sa ajunga inapoi pe Pamant.
Lucifer statea in picioare uitandu-se la tronul imens captusit cu piele rosie, ce statea chiar in fata sa. Se gandea amuzat la semnificatia acelor bucati de lemn, nu exista coroana, nu exista sceptru doar acel tron. Cine statea in el era regele, conducea intreg Iadul. Isi dadu seama putin trist ca el nu statuse niciodata pe acel scaun, acum avea sa fie prima data cand avea sa se aseze pe el si odata asezat o mare responsabilitate ii va ingreuna umerii. O pereche de pasi se auzi pe marmura rece, o pereche de pasi care se indreptau spre el. Se intoarse enervat sa vada cine detinea atata tupeu incat il intrerupea din meditatie. Ramase uimit cand il vazu pe Uriel tinand-o pe Akki in brate, plin de sangele ei.
-Hm, ai scapat rozatoareo.
-Nu datorita tie, zise Uriel nestiind cu cine sta de vorba.
-Nu la tine ma refeream, dar intr-adevar esti aici din cauza ca ai reusit cumva sa scapi.
-Raphael i-a distras atentia iar eu am luat-o pe Akki si am fugit.
-Ca un las, continua Lucifer in locul demonului.
-Da tu cine esti de ma judeci pe mine?! Tipa furios Uriel, enervat de tonul superior pe care acel necunoscut il folosea.
-Eu ma numesc Lucifer. Sunt primul inger facut de Dumnezeu, singurul inger care s-a razvartit impotriva Lui! Tu cine esti? Un amarat de demon, o furnica.
Desi nu tipa, Uriel se dadu cativa pasi inapoi, simtind forta cuvintelor lui, isi dadu seama cu cine vorbeste si forta pe care o detinea acesta.
-Poti sa o lasi jos, oricum nu mai are mult si moare, poate doar un miracol o va salva.
Uriel se uita la trupul ce incet, incet devenea un cadavru al lui Akki si ramase uimit. Nu ii venea sa creada ca nu isi daduse seama ca viata se scurgea incet din corpul acesteia, o lasa sa cada la picioarele sale, fara sa ii mai pese de aceasta.
-Rautatea-Voastra, imi permiteti sa va intreb ce s-a intamplat cu Ashi?
-Este mort, doar tu ai supravietuit, zise Lucifer considerand-o pe akki ca si moarta.
-Am inteles, zise el cu o nota de tristete in glas.
-Poti parasi incaperea, te voi chema eu daca am nevoie de tine.
Uriel iesi din sala tronului lasandu-l pe lucifer sa se bucure de noul sau rang.
Desupra gradinii
Raphael iesi din camera tronului, indreptandu-se spre Pamant. Se simtea prost pentru ceea ce facuse, nici nu putea sa isi inchipuie prin ceea ce trecea el in aceste momente de neintelegere si durere si toate acestea se intamplasera din cauza ca ceva o impiedicase sa vada adevarul. Nu o interesa cine, desi poate ar fi trebuit sa acorde mai multa atentie asupra autorului, sau ce in acea clipa, tot ceea ce o interesa era sa rezolve situatia creata inainte ca ceva rau sa se intample cu planeta.
In doar douazeci de minute ajunsese in gradina din spatele acelei case. De departe putea sa ii vada pe cei patru ingeri ai elementelor cum stateau in jurul lui Ayame si a celor doi FallenAngel care incrucisasera sabiile. Se apropie indeajuns de mult incat putea sa auda cum aripile lor bat aerul, speriindu-se cand il auzi pe Hissori cum tipa.
-Minti! Zise SunLight.
-Nu minte, spuse Raphael stiind de ce era atat de nervos.
-Raphael, sopti el intorcandu-se sa o vada.
Ii recunoscu vocea care il linisti instantaneu, uitase de Ikusa, de Ayame, nu ii mai pasa. Facuse sa dispara sabia, nevrand sa o sperie si se apropie de ea, dar se opri cand o vazu pe Raphael ca se departeaza de el. Dezamagirea, furia, tristetea aparura din nou in inima sa distrugand bucuria revederii. Isi inclestase dintii, incepand sa vorbeasca printre ei, incercand sa isi controleze furia care crestea, amenintand ca va exploda.
-Te inteleg, uita-te la mine, ce am devenit. Nici eu daca as fi in locul tau nu as vrea sa ma ating de mine. Nu pot sa te oblig pe tine, tocmai pe tine sa faci asa ceva.
-Nu, Hissori. Nu este adevarat.
-Atunci de ce nu ma lasi sa te strang in brate? Sa te sarut?
-Pentru ca stiu ca nu imi vei mai da drumul. Locul meu nu mai este in Rai asa ca nu te pot lasa sa ma prinzi in „capcana†ta.
Auzind raspunsul isi pierdu din nou cumpatul si pentru a treia oara in acea zi facu sa apara sabia lui abisala.
-Ea este de vina! Tipa, intorcandu-se cu fata spre Ayame si vru sa o atace din nou, insa Rapahel il opri.
-Opreste-te! Daca vrei sa ma strangi in brate, sa fiu din nou asa cum eram inainte atunci acceptati soarta ca un FallenAngel, ca un SunLight. De abia dupa ce iti vei accepta destinul vei putea sa ma salvezi, doar tu poti sa ma purifici. Ai la dispozitie un an, daca tu nu iti accepti soarta atunci m-ai condamnat la acest stadiu pentru eternitate.
Hissori se calmase, sorbind fiecare cuvant care iesea de pe buzele sangerii, incercand sa retina fiecare cuvant, fiecare miscare usoara a gurii ei. Presimtea ca nu mai avea sa stea mult si o va pierde din nou. Arata de paca l-ar fi hipnotizat cineva.
Asa cum intuise el, Raphael dupa ce termina micul ei discurs se uita trist la iubirea ei si se intoarse incet cu spatele, zburand inapoi in Chaos, unde Lucifer o astepta curios si nerabdator. Ii lasa pe cei sapte ingeri uitandu-se dupa ea, fiecare maciat de propriile lui ganduri, insa Ikusa se trezi primul din acea stare din cauza sentimentelor lui Hissori de tristete, depresiea, deznadejde care il asaltau, crescand cu fiecare secunda ce trecea.
-Hissori?
-Da? Spuse el uitandu-se trist la cel care il strigase.
Toti cei din jurul sau ar fi preferat sa isi dea viata decat sa vada acea expresie de delasare totala, de absenta a sperantei. Ayame se stapani si nu isi ingropa fata in pieptul puternic al celui care o tinea protector in brate. Ceilalti nu aveau aceasta portita de scapare, asa ca nici ea nu avea voie sa o foloseasca, isi zicea in gand. Simtiea nevoia de a-l consola, de a-i spune ca o sa il sustina, ca o vor aduce inapoi, numai ca nu stia cum va primi el aceste cuvinte de consolare, dar hotari sa riste si sa le spuna. Hissori tocmai de acestea avea nevoie si atunci cand le auzi, ele avura efectul unui balsam, calmandu-l, chiar daca nu puteau sa ii alunge durerea, puteau sa ii ofere speranta de care avea atata nevoie.
-O sa te ajut sa treci peste toate acestea. O sa vezi, totul o sa fie bine, o sa te ajutam sa o aduci pe Raphael inapoi.
-Crezi ca pot sa o aduc inapoi?
-Da, ai puterea necesara, zise Michael foarte confident, incercand sa ii ridice moralul.
-Tu nu te baga! Tipa Hissori la el pe neasteptate.
In acea secunda pentru cateva minute devenise din nou cel care fusese inainte, dar isi reveni rapid.
-Iti promit ca o sa te ajut, zise si ayame stiind ca pe ea vroia sa o auda promitandu-i.
-si daca o aduc inapoi ce se va intampla dupa? Vom fi condamnati pentru incalcarea legii noastre?
Era instabil in acel moment si daca nu ii convenea raspunsul conducatoarei ar fi putut sa o i-a razna de tot. Nu avea de gand sa il minta, insa nici tot adevarul nu putea sa i-l marturiseasca daca avea sa il ceara deoarece nici ea nu il stia, asa ca se hotari sa aleaga calea de mijloc.
-Nu. Nu veti fi, eu nu voi lasa sa se intample asa ceva. Imediat ce ajung in Eden voi avea grija ca acea regula sa dispara. Este ceva la mijloc, un secret mult mai mare decat cel al ucigasului meu, un secret ce ne afecteaza atat pe noi cat si pe demoni, zise Ayame uitandu-se spre cerul senin.
Simti o putere care crestea incet in interiorul sau si stiu ca venise intr-un sfarsit momentul in care avea sa renasca. Il pupa pe Ikusa, care se luptase cu ea in brate, iar apoi ii sopti sa ii dea drumul. Acesta putin sceptic si neincrezator ii dadu drumul, ramanand uimit cand o vazu cum pluteste. Le zambea calduros tuturor celor care se uitau la ea, nevenindu-le sa creada. O lumina o invalui, ranindu-le ochii celorlalti ingeri, acea lumina provenea din interiorul sau si distrugea corpul uman, dar in acelasi timp crea corpul ei de inger. Cand lumina s-a stins, in mijloc ghemuita si invaluita in aripile ei mari, una neagra, alta alba, statea Ayame. Isi desfacu aripile, stand dreapta in fata camarazilor ei. Pe chip nu i se citea nici cea mai mica stanjeneala sau timiditate, nu era deloc pudica, isi arata corpul gol cu formele lui frumoase in toata splendoarea lui. Ikusa devenind gelos isi dadu pelerina jo, imbracand-o pe conducatoarea sa. Aceasta mbratisa haina, tragand in piept cat mai mult aer amestecat cu parfumul FallenAngelului. Odata renascuta, Ayame le facu semn celor sase ingeri sa se indrepte spre Eden, unde cand au ajuns au fost intampinati cu bratele deschise. O singura diferenta au observat supusii ei si anume nu mai era conducatoarea pe care o stiau, care avea intotdeauna un zambet pe buze. Acum in fata lor statea o femeie matura, serioasa si rece care ii ingrozea pe toti.
![[Imagine: 87201674.png]](http://img204.imageshack.us/img204/8881/87201674.png)