Aripi insangerate

[BloodyInnocence]

ms de pareri. Inca un nou subcapitol, de data aceasta despre cei doi protagonisti;))
App, stupid me, trebuie sa fac un anunt foarte important si deasemenea foarte trist. Incet, incet ma apropi de sfarsitul acestei povesti si as vrea sa multumesc tuturor celor care au avut rabdarea si interesul sa citeasca aceasta poveste. So, Thank you very much and Gomene!


In padure

Ayame statea dreapta cu privirea atintita in fata, la privelistea de afara, in timp ce Raphael trecea pe langa ea. In acea milisecunda in care ele se aflau una langa cealalta, ingerul Seraphim ii trimise o amintire, care o soca pe Sanct Angel.
Se afla in Eden, in palatul ei – cel putin credea ca este al ei in aceasta amintire pe care Raphael i-a trimis-o – intr-o incapere care nu ii era deloc cunoscuta. Era imbracata intr-o rochie galbena dintr-un material fin care parea fluid; dupa postura corpului ei si mai ales dupa modul in care isi framanta mainile, banuia ca astepta nerabdatoare pe cineva. Din cand in cand isi aseza rochia, inlaturand scamele inexistente de pe acesta in timp ce incet, incet isi pierdea rabdarea. Ayame se intreba curioasa pe cine astepta cu atata ardoare. Nu era ceva nou pentru ea aceste viziuni cu ajutorul carora isi aducea aminte ce facuse intr-o alta viata, dar de acea situatie nu isi aducea aminte deloc, de obicei isi aminte franturi, dar in acel moment acea amintire nu trezea in aceasta decat paraxienie. Curioasa sa stie ce simtea cu adevarat in acea clipa, se unii cu ea din amintire. In momentul urmator simtii o rasuflare calda mangaindu-i ceafa. Cineva aparuse din senin in spatele ei, dar nu ii trezea decat ura, teama ca s-ar putea sa fie descoperita – nu se astepta sa dea peste aceste sentimente si se intreba de fapt, pe cine asteapta de trezeste acest gen de sentimente in ea – si nu se obosi sa se intoarca deoarece stia cine se afla in spatele sau.
El vorbise primul, el sparse tacerea care incepuse sa o chinuie.
-Ia te uita pe cine avem noi aici. Cu ce te pot ajuta, asta daca te pot ajuta cu ceva? O intreba acesta razand.
Simtea cum scarba isi face loc printre repulsie si furie, insa pe fata ei nu se vedea decat un zambet incantator si o pereche de ochi foarte seriosi.
-Vreau sa stiu ce ai de gand sa faci.
-Vrei sa ni te alaturi? O intreba uimit.
-Am de gand sa te opresc, zise ea cu seriozitate.
Isi dadu seama ca nu era o vizita de curtoazie, iar ea zambi si mai tare cand vazu dezamagirea inasprindu-i trasaturile.
-Nu ai puterea necesara, iar eu nu sunt prost sa iti dezvalui planul meu. Doar Sacred Wings poate sa ma opreasca, numai ca nu vrea.
-Daca ea are de gand sa nu se bage este treaba ei, dar eu nu am de gand sa te las sa iti faci de cap si sa strici serenitatea din acest loc.
-Nu poti face nimic. Ai putea sa mi te alaturi... dar fraza ramase neterminata deoarece il intrerupse.
-Citeste-mi pe buze: „Niciodata!”.
-Si atunci? Ce idei iti trec prin capsorul acela dragut al tau? Crezi ca va avea succesc vreuna?
-Ce ai tu de gand sa faci? Mai intreba o data Ayame.
Nici unul dintre ei nu vroia sa isi dezvaluie planurile. El nu dorea mai mult din orgoliu decat din teama ca ar putea sa il opreasca, iar ea nu vroia sa riste o posibila implicare a lui in planurile sale, cu scopul de a le distruge. Chiar daca stia ca nu avea cum sa il opreasca, putea sa ii amane putin planurile pana avea sa o convinga pe Sacred Wings sa se implice.
Se uitau unul la altul, nici unul dintre ei nevrand sa cedeze. In momentul in care clipise, el o prinse de mana tragand-o in bratele lui cu intentia de a saruta acele buze atat de apetisante ale celei ce indraznea cu atata curaj sa il sfideze. Tocmai ce vroia sa isi puna aripile in jurul ei pentru a nu-i vedea cineva care putea sa treaca pe acolo si sa arunce un ochi, cand in camera aparu unul dintre protejatii ei. Auzindu-l cum intra in incapere si simtindu-i aura care ajunsese sa ii fie atat de cunoscuta se departa instantaneu de Sanct Angel, care se clatina putin pe picioare incercand sa isi revina.
-Poate alta data, Sanct Angel, ii sopti la ureche, lingandu-i-o.
-Ayame, te-am cautat peste tot. Vino repede, esti cautata de Dumnezeu.
Aici totul lua sfarsit si ea isi reveni. Se bratele lui Ikusa care o striga speriat si ingrozit. Se uita in ochi lui incercand sa gaseasca acolo ceva mai mult decat lasa sa se vada. Era prima data cand il vedea atat de ingrijorat pentru soarta ei si nu pentru Yuri. Ii zambi cald dandu-i de inteles prin acel zambet ca este bine, apoi se aseza mai bine in bratele sale, dorind sa se bucure cat mai mult de siguranta si caldura emanata de Narkangel. Ar fi dorit sa stea asa pentru totdeauna numai ca avea ceva de facut, nu mai avea timp sa leneveasca.
Acea amintire incepu din nou sa i se deruleze prin fata ochilor dar de aceasta data din cauza ca ea vroia acest lucru, nu ca ar fi obligat-o cineva. Se intreba ce motiv ar fi putut sa aiba Raphael de i-ar fi aratat asa ceva si apoi isi aminti de sentimentele pe care i le trezise acea persoana al carui chip nu putu sa il vada si isi dadu seama ca Raphael o avertiza in privinta lui Lucifer. Ingerul Seraphim stia ce vroia sa faca si ii spusese intr-un mod foarte unic sa aiba grija la ingerul cazut pentru ca nu poate sa aiba incredere in el si era adevarat dar nu avea alte optiuni din pacate.
Intre timp, Ikusa se linistise, iar cand o simti pe Ayame cum se aseaza mai bine in bratele lui avu pentru un moment intentia de a o pune pe picioarele ei si de a se departa de ea, insa acea intentie disparu la fel de repede cum aparuse, permitandu-si cateva clipe de fericira pura. Ar fi vrut, chiar, sa o mangaie usor pe obraz, sa ii simta pielea catifelata dar stia ca daca si-ar fi permis sa faca acel gest atunci nu avea sa se mai poata opri. O voce ii sopti ispititoare: „Nu te oprii, stii ca vrei sa o faci... stiu ca vrei sa o faci...deci fa-o... nu te opri. Ce poate fi atat de rau in a fi cu cea pe care o iubesti si te iubeste?” acea voce il trezi si ii dadu drumul lui Ayame, ajutand-o sa stea pe picioarele ei.
-Sunt bine, zise ea simtind nevoia sa confirme acel fapt. Vreau sa ma plimb putin prin padure.
-Daca vom fi atacati...
-Nu vom fi, spuse Ayame foarte increzatoare.
Erau clipe, exact ca acea in care se afla atunci, cand ura cu cata seninatate putea sa minta pe cineva, asa pe fata, fara absolut nici o problema, dar stia ca era de datoria ei sa ajute destinul sa se implineasca, pentru ca daca nu se implinea acel destin atunci altul mult mai intunecat ii lua locul. Nu putea sa isi scoata din cap o fraza pe care oameni il foloseau destul de des, si anume: „Alege raul cel mai putin rau.”, asta facea ea, alegea raul care afecta cel mai putin pamantul, deoarece aceasta era datoria ei.
-Dar este posibil, se incapatana Narkangelul sa isi impuna punctul de vedere.
-Ikusa, vreau sa ma plimb prin padure. Ori vi cu mine ori stai aici, in oricare din aceste cazuri eu tot o sa ma plimb prin padure. Ne-am inteles?
-Foarte bine.
Ikusa ceda. Stia mult prea bine ca atunci cand ea vroia ceva din tot sufletul si mai ales cand folosea acel ton atat de ferm nimic nu putea sa ii stea in cale, ar fi fost in stare sa trateze cu lei sa se dea la o parte din calea ei in acel corp uman. Asa ca o urma fara sa mai zica ceva in plus.
In timp ce Ayame se prefacea ca se uita entuziasmata si interesata in toate partile, Ikusa o urmarea atent. Fiecare miscare a ei era analizata, pentru a putea sa isi dea seama dupa miscarile ei daca ceva nu este in ordine. Astfel daca avea sa lesine putea sa o prinda inainte ca ea sa faca cunostinta cu pamantul. Ayame era, la randul ei, atenta la ceea ce se intampla in jur. Trebuia sa ajunga cat mai aproape de mijlocul padurii, astfel nu aveau cum sa scape, iar din cauza ca avea toate simturile in stare alerta isi dadu seama cand intra intr-o bariera, lucru pe care Ikusa nu il constientiza. Deja venise timpul si ea nu apucase sa vorbeasca cu el, desi ea cautase ispre acea bariera spera ca totusi sa aibe mai mult timp la dispozitie pentru a-si gasi curajul necesar sa il infrunte pe Narkangel. Din senin simti nevoia de a-i explica tot, numai ca trebuia sa se controleze, stiind ce putea sa se intampla daca ii zicea adevarul. Se adancise in acele ganduri, gasind numeroase motive pentru care nu putea sa ii explice, cand se sperie vazandu-l pe Ikusa aparand de nicaieri in fata ei, oprind-o.
-Ce s-a intamplat? Il intreba ea prefacandu-se ca nu stie ce se intampla.
-Nimic, sunt curios sa stiu motivul pentru care ne tot departam de casa.
-Pentru ca aici va avea loc o lupta care ne va hotari soarta, ii raspunse ea stiind ca nu avea nici un rost sa il minta.
-Poftim?! Esti nebuna? O intreba el enervat din cauza calmului cu care trata acea situatie.
-Ikusa stiu cum te simti... dar Ikusa nu o lasa sa termine.
-Ba nu! Nu stii!! Tipa Ikusa simtindu-se tradat, dar nu se simtea tradat de conducatoarea lui ci de iubita, ceea ce nu facea decat sa inrautateasca lucrurile.
-O sa intelegi mai tarziu.
-Da, Ikusa. O sa intelegi, zise Ashi, care aparu cu politisti dupa el, imitand-o pe Ayame.
Vazandu-l Ayame ii mai arunca o privire Narkangelului prin care isi cerea scuze, apoi o lua la fuga spre Ashi. Stia ca nu exista alta cale prin care sa il oblige pe inger sa se lupte, era singura metoda, dar desi cunostea acest amanunt, inima ei striga ca nu este bine, ca nu face altceva decat sa il raneasca. In ciuda durerii din ce in ce mai acute din inima ei, aceasta continua sa avansese spre Ashi. Senzatia de mers cu incetinutorul, de scurgere a timpului extrem de incet care ii dadea impresia ca nu va ajunge la demon la timp puse stapanire pe ea si o facea sa innebuneasca, din fericire atunci cand ajunse acea senzatie disparu si timpul reveni. Desi avea reflexe foarte bune si ar fi putut sa o prinda pe conducatoare inainte ca aceasta sa inceapa sa fuga, Ikusa nu facu nimic pentru a o opri. Statea impietrit si se uita cu groaza la scena ce se derula in fata ochilor sai, nu credea, isi spunea cu incapatanare ca este doar un cosmar si ca in orice clipa se va trezi la realitate. Vroia sa tipe, sa o acuze de tradare dat ceva il impiedica sa formeze cuvintele, vedea numai rosu in fata ochilor in clipa in care sentimentul de tradare fusese inlocuit cu cel de furie. Facu un pas inspre ei, insa gandindu-se mai bine se opri, vroia sa vada ce avea sa faca conducatoarea lui, daca avea sa fie in pericol atunci era nevoit sa inceapa sa se lupte cu acei politisti umani, pentru ea se dadusera la o parte, in schimb pentru el nu aveau sa se miste.
Ashi ramase cu gura cascata din cauza alegeri ciudate a ingerului. Statea in fata ei, cantarind-o de sus in jos si invers, nevenindu-i sa creada ca se afla din nou in prezenta ei. Intinse mana sa o atinga pe obraz si la fel ca si in trecut ea se feri de mangaierea lui. Isi retrase, atunci, mana uitandu-se la ea. Nu intelegea ce are mana lui de ea se fereste de fiecare data cand vrea sa o atinga. Se uita la aceasta pana incepu sa vada cum sangele tuturor celor pe care ii omorise ii pateaza incet mana. Isi ridica ochii salbatici, uitandu-se direct in cei verzi ai lui Ayame.
-De ce? Poti vedea sangele?
Ikusa auzindu-l intelese ca ceva nu este in regula. Il cunostea inca de pe vremea Razboiului Castelor si stia ce avea sa urmeze cand avea acea sclipire salbatica in ochi. Un moment simti nevoia de a sari in ajutorul ei, dar nu se putea misca din acel loc, incepu sa urmareasca nelinistit discutia dintre cei doi.
-Poftim? Intreba Ayame nedumerita.
-De ce te feresti de fiecare data cand vreau sa te ating?
-Eliberezi energie negativa, intotdeauna ai eliberat doar ca acum sunt intr-un corp uman, iar daca ma vei atinge imi voi pierde cunostinta, ii explica ea.
-Minciuni! Vezi sangele si ti-e scarba sa te ating! Esti la fel ca ceilalti. Am facut asta pentru tine! Tipa el aratandu-i mainile, bagandu-i-le in fata.
Se enerva vazand-o cum sta neclintita si rece in fata lui, insensibila la sentimentele sale si incepu sa isi concentreze toata puterea in maini, avand de gand sa lanseze toata acea energie negativa spre ea pentru a o distruge. Daca el nu putea sa o aiba atunci nimeni nu avea sa se bucure de ea.
Ayame se uita la Ashi cu dezinteres si cu mult calm, stia ca Lucifer nu avea sa il lase pe acesta sa ii faca ceva, asa ca nu avea de ce sa isi faca griji. Ii parea rau pentru fostul inger, il placea pe Ashi si pentru scurta perioada cand se aflase sub aripa ei protectoare incercase sa aiba grija de el si sa alunge rautatea si sadismul ce se aflau ascunse adanc in inima ei, dar daduse gres si din cauza esecului ei el a avut de suferit, iar acum avea sa moare.
Ikusa privea scena neintelegand de ce sta in fata lui, in timp ce Ashi se pregateste de atac. Nu stia ce are Ayame dar nu putea sa o lase sa se sinucida chiar in fata lui, singura cale de a o salva era sa ii omoare pe acei politisti. Tocmai se pregatea de atac cand vazu cum Ashi este omorit, sangele lui ajungand sa il stropeasca si pe el.
Ayame in schimb nu clipi deloc cand demonul a fost ucis, iar ea a facut o baie in sangele aceluia. Statea in continuare in acelasi loc asteptand ca ceva sa se intample, dar ce nu putea sa spuna.