Aripi insangerate

[BloodyInnocence]

Thx HandOfBlood si Love_Vampire pentru parerea voastra, apreciez faptul ca imi spuneti ce credeti despre aceasta poveste a mea.


In sala consiliului

A doua zi membrii consiliului se intalnira din nou pentru a afla ce vesti aduce Castiel, insa se vedea foarte clar pe fetele lor ca inca mai erau putin speriati de ceea ce se intamplase cu o seara in urma. Hageshi a fost primul care a deschis discutia.
-Deci, Castiel, ai spus ca ai niste informatii importante.
-Da, Mare Sef al Consiliului Negru.
-Hai, curaj. Spune-ne despre ce este vorba, il indemna Tetsujin si el marcat de ceea ce se intamplase.
Inainte ca Narkangelul sa zica ceva, Rose, Lilith, Krad si Michael intrara impreuna in incapere. Toti membri isi indreptara atentia catre cei patru ingeri care au indraznit sa intre neanuntati in sedinta. Aparitia lor provocase neliniste printre membri, care stupefiati de lipsa lor de respect incepura sa susoteasca intre ei.
-Ce cautati voi aici? Intreba Tetsujin linistit.
-Aceasta este insolenta pura! Tuna Hageshi. Iesiti afara imediat, altfel o sa ma vad nevoit sa va dau eu!
-Avem voie sa participam la orice consiliu pe care il convocati. Ar fi trebuit sa ne chemati si pe noi, raspunse Michael care pasise in fata celoralti.
Raspunse calm incercand sa nu se lase intimidat de amenintarile Marelui Intelept Hageshi, ii era intr-adevar putin frica de acesta dar acum trebuia sa isi controleze si sa isi ingroape acea teama, deoarece in fata lui nu avea voie sa arate acest gen de sentimente, in momentul in care acelea ar fi iesit la suprafata batalia ar fi fost pierduta si ei puteau sa plece acasa.
-Nu aveti nici un drept sa fiti aici, nicaieri nu scrie ca aveti voie sa participati. Este la alegerea conducatoarei sa va lase in consiliu, spuse Aoshy.
-De fapt, avem tot dreptul. Conducatoarea ni l-a oferit, zise Krad zambind.
-Ai dreptate, aproba Tetsujin aducandu-si aminte ca exista un document in biroul sau care le dadea dreptul sa participe.
-Bine. continua Castiel.
Castiel se uita furios direct in ochii lui Michael, intre ei avand loc un schimb rapide de priviri dupa care Narkangelul se intoarse cu fata la cei doi intelepti pentru a le raspunde.
-Hissori si Ikusa au gasit-o pe Maiestatea Sa, conducatoarea noastra, Ayame.
-Ce veste minunata!
-Cand au gasit-o? Intreba Rose neputand sa isi tina gura inchisa.
-Ce conteaza? Intreba la randul sau Castiel uitandu-se urat la Rose.
Aceasta ramase uimita de comportamentul ciudat al ingerului si se decise sa nu mai scoata un singur cuvant. Michael isi puse mana pe umarul ei, mangaind-o usor, spunandu-i astfel sa nu se supere si sa stea linistita.
-Pentru noi conteaza, zise Krad uitandu-se si el furios la Castiel care incepe sa il calce pe nervi.
-Conteaza foarte mult. O sa va spunem de ce, continua Lilith care incerca sa calmeze apele ce incepeau sa arate foarte nelinistit.
-Au gasit-o acum trei zile. Si-a amintit singura cine este cand a fost ucisa prietena ei umana, Steph, de un demon.
-Atunci s-a intamplat? Intrebara Krad cu Lilithi, ambii foarte uimiti.
-Da. De ce?
-Pentru ca eu in acea seara la ora douasprezece fix am avut o viziune in care am vazut-o pe conducatoarea noastra si imi spunea ca nu va dura mult si se va intoarce la noi, zise Michael serios.
-De ce nu ne-ai spus asta pana acum? Il intreba Hageshi furios.
-Am crezut, toti patru, ca este doar un vis, raspunse Lilith.
-Oricum nu mai conteaza. Ce este important este ca se va intoarce in curand, zise Krad.
-Continua, Castiel.
-Daca au gasit-o si si-a amintit cine este, de ce nu au venit si ei cu tine? Au probleme cu trezirea conducatoarei?
-Nu. Conducatoarea noastra si-a recuperat o mare parte din amintiri si va transmite ca va renaste in doua zile pamantesti, adica va ajunge aici in aceasta seara. M-a trimis sa va transmit sa incepeti pregatirile pentru aranjarea camerei ei si a altor trei incaperi.
-Cele trei incaperi sunt pentru...
-Pentru mine, Ikusa si Hissori. Maiestatea Sa ne-a luat sub protectia ei de azi inainte.
-Daca acestea sunt oridinele Maiestatii Sale, atunci noi le vom indeplini cu bucurie.
-Da. De abia astept sa o avem din nou langa noi.
-Ce ne mai transmite Inaltimea Sa?
-Hm... mai intai trebuie sa recunosc ca am folosit abilitatea speciala a castei mele pentru a o salva pe Inaltimea Sa, dar atunci cand am salvat-o nici unul dintre noi nu stia ca ea este. Asa ca eu in douazeci si una de zile pamantesti, adica aproape o saptamana pentru noi, ma voi transforma in FallenAngel.
-Atata timp cat ai salvat sufletul cuiva important nu avem de ce sa te pedepsim, ba din contra meriti sa fi rasplatit pentru sacrificiul tau.
-Nu doresc nimic, insa va multumesc pentru intentia Domniilor Voastre.
-Bun, tu vei fi unul dintre FallenAngel dar celalalt cine va fi?
-De fapt, cei care sunt meniti sa fie FallenAngeli sunt Ikusa si Hissori. Eu sunt cel de care trebuie sa va fie frica. Se pare ca eu voi aduce dezechilibrul in lumea noastra.
La auzul acelor cuvinte toti membrii se uitara ingrijorati la Narkangelul ce statea in fata lor. Ii auzea cum vorbeau intre ei, intrebandu-se ce vor face cu el, ce se va intampla cand va deveni FallenAngel. La un semn al lui Hageshi se facu liniste in sala.
-Castiel, trebuie sa te intorci inapoi la conducatoarea noastra sau poti sa stai aici?
-Am ordin sa raman in Eden pana la renasterea Luminatiei Sale.
-Foarte bine. sper ca nu te va deranja daca vom pune pe cineva sa te insoteasca peste tot, nu?
-Nu. Va inteleg ingrijorarea, din aceasta cauza nu ma voi impotrivi propunerilor si deciziilor voastre.
-Ma bucur sa aud aceste vorbe intelepte, spuse Tetsujin manadru de fostul lui protejat.
-S-a incheiat aceasta sedinta. Sarcina voastra este de a va asigura ca apartamentele Maiestatii Sale impreuna cu cele ale celor trei protejati ai sai vor fi gata inainte de sosirea ei.
-Iar eu ce voi face?
-Castiel, nici unul dintre cei care se afla aici, acum, nu iti poate ordona ce sa faci, nu te poate obliga sa spui ceva ce conducatoarea noastra ti-a ordonat sa nu ne zici. Ca protejat al ei nu poti primi ordine decat de la cineva mai sus in rang decat Ayame sau de acelasi rang cu aceasta.
-Pe scurt, esti liber sa faci ce vrei. Sa stii ca tot vei avea o escorta, noi nu iti putem da ordine, dar putem da ordin ca tu sa fi escortat peste tot.
Cei patru ingeri elementari nu se mai amestecara in discutiile membriilor dar in acea clipa considerara ca trebuie sa adauge si ei ceva. Nu erau deloc incantati de ceea ce dezvaluise Castiel. Primul care vorbi a fost, ca de obicei, Michael.
-Domniile-Voastre, va rog sa ne acordati noua onoarea de a-l escorta pe Castiel.
-Da, va asiguram ca nu o sa il scapam din ochi, zise Krad.
-Foarte bine, Michael. Puteti sa fiti escorta acestuia, dar cand se va intoarce Ayame veti fi escorta ei si numai a ei, zise Hageshi.
-A, aproape ca uitasem. Vreti sa locuiti in apropiere de Maiestatea Sa? Ii intreba Tetsujin.
-Da. Ne-ar fi mai usor sa o aparam daca se intampla ceva, zise incantata Rose.
-Va vom aranja si voua camerele.
-Daca totul s-a aranjat, sedinta se incheie.
Toti iesira in liniste gandindu-se cu ingrijorare la ceea ce aflasera. Cei patru ingeri elementari ramasera in urma uitandu-se dupa Castiel. Michael ii facu semn lui Lilith sa il urmeze in timp ce ceilalti ramasera sa vorbeasca.

La ea in camera

Cerul era de un albastru fara de pata, nici macar pasarile nu zburau, neindraznind sa intrerupa acel albastru infinit. Era ultima zi de normalitate sau mai bine zis era ultima zi a ei in acel corp. De fiecare daca cand se uita in oglinda o vedea pe Yuri, numai ca Yuri nu mai exista, aici era buba, aici era rana care continua sa sangereze fara ca ea sa poata face nimic. I-a oferit sansa de a se contopi cu ea, dar nu a vrut si acum nu mai exista din cauza sa. Ar fi vrut sa adoarma din nou pentru a-i da o sansa la o viata fericita fetei, inca nu era prea tarziu pentru alter-ego-ul ei, dar nu putea sa o faca sa preia controlul corpului sau si acum Yuri devenise prea slaba pentru a mai incerca sa traiasca, sa se lupte pentru viata ei, asa ca renuntase, nemainteresand-o ce avea sa se intample cu ea. Ayame facuse tot ce putea pentru ca ego-ul ei sa se simta bine, dar tot se simtea vinovata pentru distrugerea vietii sale. Nu putea sa uite discutia pe care o avusese cu Yuri in mintea ei, intr-o gradina mare, plina de trandafiri rosi. Isi aduse aminte din nou de acea scena.
„-Ce frumos este aici! Exclama Yuri ingenunchind si mangaind cu varful degetelor petalele trandafirului.
Credea ca este singura in acel loc minunat, dar cineva se uita la ea cu un zambet trist, nestiind ce sa faca: daca sa o scoata din acel vis frumos sau nu; din pacate trebuia sa vorbeasca cu aceasta.
-Este intr-adevar un loc foarte frumos, spuse Ayame rupand un trandafir. Acest loc intruchipeaza sufletul tau sau poate pe al meu, dar nu este bine nici asa, il intruchipeaza pe al nostru.
Yuri se intoarse speriata si se uita uimita la cea care ii vorbise.
-Tu esti ingerul din visele mele! Esti real? Cum de esti in mintea mea?
-Tu esti reincarnarea mea. Acele vise pe care le aveai erau strigatul meu de ajutor. Sunt in mintea ta pentru ca tu esti o persoana foarte importanta care a fost aleasa sa fie aparatorul sufletului meu. Este complicat, eu nu ma reincarnez ca ceilalti ingeri. Eu am nevoie de un alt suflet care sa ma protejeze in timp ce „dorm”.
-Deci eu am fost protectoarea ta?
-Da si inca esti, vei fi pana in ultima clipa a renasterii mele.
-Ce se va intampla cu mine? Intreaba roscata fara pic de frica in glasul sau, banuind ca va muri dar fara sa se teama de acea moarte sigura.
Ayame isi lasa capul in jos nestiind cum sa ii zica acelei fete atat de bune si intelegatoare ca va muri.
-Voi muri, nu-i asa? Intreba Yuri fara frica ci doar cu o curiozitate imensa.
-Da, zise Ayame de abia reusind sa rosteasca acel simplu cuvant.
-Nu fi trista, acesta este destinul meu. Ma bucur ca eu am fost protectoarea ta – sincer, chiar ma bucur – astfel l-am cunoscut pe Ikusa. M-a invatat ce este dragostea, zise ea zambindu-i calduros.
-Da, are aceasta putere desi el nu stie. Ma iubea; asa cum te iubeste pe tine acum si pe mine acum foarte mult timp.
-Ce s-a intamplat?
-Stii ce s-a intamplat, ai revazut acea scena de foarte multe ori in visele tale, mai mult decat ceea ce ai vazut tu nu iti pot spune nici eu pentru ca nu stiu, nu imi amintesc.
-Oh...
-Vrei sa ne unim? O intreaba Ayame din senin.
-Poftim?
-Iti pot oferi o sansa la viata. Putem sa ne unim sufletele, astfel formand unul singur, iar amandoua vom putea sa traim.
-Nu, multumesc. Stiu ca o sa fiu o povara pentru tine. Tu esti atat de hotarita si increzatoare si nu iti este frica sa iei decizii care influenteaza vietile supusilor tai. Eu nu sunt asa, eu nu pot face asa ceva.
-Vei invata sa fi. Te rog, nu vreau sa iti distrug viata,
-Nu mi-o distrugi. Nu te mai gandi la acest lucru. Eu trebuie sa plec acum. Prietena mea cea mai buna, stii, cea care a fost calcata de camion, ma asteapta in lumina. Mi-a parut bine! spuse Yuri disparand din acel loc.
-Nu pleca! Dar era prea tarziu.
Incercase sa o aduca inapoi, dar dadu gres. Yuri nu mai vroia sa vina inapoi si acesta era sfarsitul.”
Ayame se prabusi, cazand in genunchi pe podeaua rece din lemn de stejar. Lacrimile ii inundasera fata la amintirea acelei discutii. O influentase pe Yuri toata viata ei si stia ca existasera momente in care o ajutase pe micuta domnisoara, dar toate acele lucruri palea in comparatie cu alegerea lui Yuri. Era cu adevarat o sfanta si ceea ce era cel mai rau era ca nimeni nu avea sa afle despre acest sacrificiu al ei. Nimeni.
In timp ce ea plangea, Raphael inca dormea, netrezindu-se deloc toata ziua. Ayame il linistise pe Hissori, spunandu-i ca era absolut normal sa doarma atata timp, avand in vedere prin ceea ce trecuse. Il lasase sa stea langa ea fara sa ii dea vreo sarcina, desi el venea din ora in ora sa se asigure ca ea nu are nevoie de el. Incetase sa mai vina pe la ora sase seara dupa ce se asezasera la masa si mancara niste preparate italiene, pe care Ikusa le comandase, Hissori pleca sa o vegheze pe Raphael iar ea se ruga de Ikusa sa o lase sa iasa la o plimbare. Cu greu reusi sa obtina aprobarea acestuia, iar dupa o scurta plimbare urcase sus in camera sa, unde retraise acea discutie cu Yuri si apoi cu greu reusi sa se urce in patul moale pentru a se linisti.
Incetase sa mai planga si se urca incet in patul ei pentru a dormi putin. Nu reusea sa adoarma orice ar fi incercat sa faca, deodata auzi cum ceasul de pe hol anunta ora noua, nici nu isi dadu seama cand trecuse timpul. Fara sa constientizeze, incepuse sa se gandeasca cu tristete la ikusa, care statea in fata usii ei, pazind-o. Imediat ce incepuse sa se gandeasca la el, somnul puse stapanire pe ea, facand-o sa uite de Yuri care disparea incet si sa se gandeasca la cel care era de partea cealalta, refuzandu-i dragostea.
Se trezi cand il auzi pe Narkangel intrand grabit in camera. Il vazu si se sperie de felul in care se purta: se uita in incapere cautand ceva disperat.
-Unde este? Unde este demonul? A fugit?!
-Ce demon? Ikusa esti bine?
La intrebarea ei, el se intoarse si o cantari bine. observa cum respiratia ii este egala, netulburata in ritmul ei si ea este calma, putin speriata de actiunile sale, apoi fara sa vrea observa ca este imbracata cu o camasa de noapte din matase subtire de culoarea merelor verzi. Ochii il purtara spre sanii ei ce se miscau in ritmul respiratiei, iar sfarcurile se conturau frumos prin materialul subtire, lasandu-i imaginatia sa intre in actiune in incercarea de a o dezbraca de tot. Isi ridica privirea rusinat de ceea ce facuse, in secunda urmatoare. Incerca sa se uite in ochii ei, sa o vada ca si conducatoarea lui, dar tot ceea ce putea sa vada era cat de frumoasa era in acea seara: parul ei roscat si revel era desfacut si putin ravasit, ochii ei verzi sclipindu-i in intunericul incaperii ca cei ai unei pisici si buzele rosii, carnoase care erau putin intredeschise; toate acestea il invitau sa stea langa ea si sa o stranga in brate, sarutandu-o si alintand-o. Fara sa isi dea seama de ceea ce facea, intinse mana si ii atinse usor chipul, simtind sub degete pielea catifelata a fetei ei. Ayame inchise ochii bucurandu-se de senzatiile pe care le provoca mana lui pe pielea sa, apoi fara nici o avertizare o saruta pe gat, urcand usor spre buze. O saruta incet si pasional, iar ea ii raspunse cu aceasi pasiune. Era atat de usor sa se lase purtat de forta sentimentelor sale, uitand de rangul pe care ea il avea. Trupul ei incepuse sa tremure si sa se arcuiasca de cate ori o atingea. Ii daduse jos camasa si apoi o facuse sa stea pe spate in timp ce el ii umplea fiecare particica din pielea ei cu saruturi, dupa ce o saruta pe tot corpul, el isi dadu jos tricoul albastru inchis, ce statea mulat pe trupul sau si pantalonii albi si se intoarse din nou langa aceasta, incepand sa ii sarute si sa ii muste usor sfarcurile pana cand i se intarisera. Isi mai trrecu o data buzele peste sani ei, apoi cobori incet in jos pe abdomen, coborind si mai jos pana... in acea clipa ea nu mai simti nimic.