06-04-2010, 10:35 PM
mersi pentru comentul tau HandofBlood. apreciez gestul:)
Am venit cu continuarea si sper ca si ceilalti care citesc sa imi spuna parerile lor.
Chaos
Akki se dusese furioasa la Ashi care discuta cu Uriel despre ceea ce se intampla cu planul lor.
-O, vad ca nu ai murit inca, gandacule.
-Nu scapi atat de repede de mine, vrajitoareo. Ce, te-a gonit Lucifer de ai aparut pe aici? Intreba Uriel cu un zambet de om multumit pe fata.
-Nu este treaba ta! Tipa Akki scoasa din sarite de zambetul demonului.
-Ooo, deci este adevarat...
-Nu ma pune sa iti mai repet a treia oara. Nu Este Treaba Ta!
-Terminati, amandoi. Ce cauti aici, Akki? Din cate am inteles de la Uriel planul tau a dat gres, deci ce vrei? Intreba Ashi indiferent cu o voce plina de oboseala si tristete.
Tocmai ce vroia sa ii raspunda, cand il vazu. Nu vazuse cum arata cu adevarat de cand se amestecase cu Lucifer. Lucifer era cel mai frumos dintre ingeri, nimeni nu se putea compara cu el, dar acesta fusese inger si acum era cel care ii crease pe demoni, ceea ce insemna ca el era conducatorul lor adevarat si avusese destul timp pentru a invata sa manipuleze demonii si ingeri, pentru a invata cum sa faca lucrurile sa iasa intotdeauna cum isi dorea. Ashi, in schimb, se luptase sa castige titlul de conducator al demonilor, doar ca sa se trezeasca cu Lucifer aparut din senin si care vroia sa isi reia locul ca si conducator de drept. In afara de acest lucru, aflase ca vrea sa o rapeasca pe Ayame si ca avea planuri marete pentru ea, ceea ce il adusese pe Ashi intr-o stare deplorabila, demna de mila. Arata foarte rau si din cate putea sa isi dea seama dupa cum se prezenta, nu se simtea deloc bine, de altfel, nici nu era intr-o situatie foarte buna. Parea lipsit de viata si vorbea ca cineva care nu mai vroia sa traiasca sau poate ca nu mai avea pentru ce sau cine sa traiasca. Vedea dorinta in ochii lui, ar fi vrut sa moara, sa termine cu toate aceste planuri si probleme. Nu mai vazuse niciodata aceasta latura a sa. Daca nu ar fi stiut cu cine sta de vorba ar fi crezut ca ingerii aceia blestemati au facut o greseala atunci cand l-au trimis aici. I se facu mila de el, asa ca se hotari sa nu il mai raneasca si ea. Era destul de ranit si fara ajutorul sau. In afara de acest fapt, persoana pe care ea dorise sa o raneasca nu se mai afla de mult in Ashi, ramasese doar cineva slab si patetic care nu merita nici macar atentia sa. Era de mult spart, spre dezamagirea demonului.
-Nimic. Am venit doar asa... fara sa ma gandesc.
Ii lasa pe cei doi demoni cu gura cascata cand auzisera ceea ce rostise. Nici unul dintre ei nu se astepta la acel raspuns. Se asteptau la tipete si replici dure, dar nu la un raspuns atat de calm si nepasator fara nici un subinteles sau mici cutite ascunse dupa cuvinte.
-Te simti bine? O intreba Uriel care chiar era ingrijorat de sanatatea ei, dupa cate putu sa isi dea aceasta seama.
„Woow! Sinceritate, de la un demon! Asta da noutate.†Gandea Akki dupa intrebarea lui Uriel.
-Da. Nu am nimic. Am avut o cearta destul de rea cu Lucifer, asa ca am venit aici sa ma ajutati sa o prind pe Ayame.
-Cu ce te-am putea ajuta?
-Da. Cu ce te putem ajuta. Eu de abia am scapat cu viata din mainile acelui inger, continua Uriel ca o umbra a lui Ashi.
-Ma veti ajuta spionand.
-Doar atat? Intreba Ashi banuitor.
Nu ajunsese unde a ajuns fiind credul, asa ca Akki nu se enerva vazand suspiciunile lui.
-Da. Am de gand sa ii atrag intr-o capcana si sa ii pun pe politisti umani sa le rapeasca pe fete. Ei nu vor putea sa faca nimic. Se vor uita neputinciosi in timp ce cele doua surori vor fi rapite.
-Ce te face sa crezi ca se vor uita neputinciosi?
-Nu au voie sa omoare oameni. Ei trebuie sa ii pazeasca pe acestia, nu sa ii ucida. Este cel mai mare tabu al lor. Ar trebui sa stii aceasta Ashi, doar si tu ai fost un inger...
-Am fost un inger acum multi, multi ani. Sunt un demon acum. Nu mai tin minte legile lor.
-Nu conteaza. Continua cu detaliile planului tau.
-Nu exista detalii. De aceea am venit la voi sa ma ajutati sa pun la punct planul. Nu credeam ca vei da gres, Uriel, asa ca nu m-am gandit prea mult la planul de rezerva.
-Minunat.
-Da, pana la urma nu ai putea sa o lasi in pace pe fata aceea? De ce esti atat de sigura ca ea este Ayame. Uriel mi-a zis ca nu are nici o aura... spune Ashi obosit.
-Nu stii? Nu ai simtit nimic Uriel, inainte sa fugi ca un las?
-Ce sa stiu?
-Ce sa simt? Am simtit pumnii ingerului, eram atat de batut incat de abia am reusit sa vin aici.
-Patetic.
-Zi o data si scuteste-ne de aerele tale de diva, asa cum spun muritorii.
-Foarte bine, cand Uriel se lupta cu Ikusa, Yuri era singura cu Steph. Nu stiu cum s-a intamplat sau cand s-a intamplat, dar in momentul in care Steph a atacat-o sa o omoare pe roscata, ea deja stia cine este si anume conducatoarea ingerilor, asa ca a tipat, astfel eliberandu-si o parte din puetere. De aici putem trage concluzia ca Ayame si-a recuperat o parte din amintiri, nu toate. Daca isi recupera toate amintirile, atunci ar fi renascut. Partea buna este ca ea inca se afla pe pamant, dar nu stim pentru cat timp, asa ca ar trebui sa actionam repede. A, si Lucifer o vrea pe Ayame vie, asa ca daca vom incerca sa o omorim, noi vom fi ucisi inainte de a apuca sa ne pune planul in aplicare.
-Am facut o vraja care sa o trezeasca pe Ayame sau pe oricare alt inger, daca ar fi existat unul adormit in fata...
-Asta explica trezirea ei.
-Da, spuse Ashi fiind de acord cu Akki.
-Apropo, nu am nimic impotriva planului tau si nici nu ma deranjeaza sa mor atata timp cat Ayame este moarta, afirma Uriel, in ochii avand o mica flacara ucigasa.
-Eu sunt de aceasi parere cu Lucifer. Nu sunt de acord cu ideea de a o ucide pe Ayame.
-De ce, ma rog? Si asa nu va fi niciodata a ta...
-Nu te intereseaza.
-Pentru ca o iubeste, spuse Uriel batjocoritor.
-Este adevarat ca o iubesc, dar daca ea moare va incepe Apocalipsa si sunt prea comfortabil pentru a avea o apocalipsa pe cap. Nu stiu ce planuri are Lucifer, stiu ca ne manipuleaza pentru a indeplini acele planuri, dar dupa cat se pare nu vrea sa apara FallenAngeli. Iar daca asa sta treaba, atunci eu nu ma opun planurilor sale. Te voi ajuta, insa daca aflu ceva despre uciderea conducatoarei o sa ma opun.
-Foarte bine. Oricum nu am o dorinta de moarte.
Cei trei incepura sa vorbeasca si sa se sfatuiasca despre cum aveau sa procedeze pentru a le rapi pe cele doua fete. Nestiind daca cei doi ingeri stiau ca Yuri este Ayame se hotarira sa presupuna ca acestia stiau si sa construiasca un plan eficient. Erau siguri ca daca stiau cine este aveau sa stea cu ochii pe aceasta ca doi vulturi, poate chiar mai rau.
La vila celor doi ingeri
Ikusa se trezeste cu mult inaintea tuturor celorlalti. Stiau foarte bine de ce nu putuse sa doarma. Era una sa dormi cu prietena ta, cu o muritoare pe care o iubeai si era altceva sa faci acelasi lucrur cu conducatoarea ta. Se simtea prost. Simtea ca a tradat-o, ca a facut din ea un inger la fel ca toti ceilalti ingeri si stia ca acesta nu era tocmai adevarul. Intr-un fel nu numai el era de vina ci si corpul ei de muritoare care o indemnase sa faca acel lucru. Problema era ca el nu putea sa treaca peste faptul ca a injosit-o in acel moment, iar daca avea sa afle cineva despre acea noapte atunci nu ar mai fi fost vazuta cu aceasi ochi. Ar fi fost posibil sa fie judecata. Trebuia sa vorbeasca cu Hissori si sa faca in asa fel incat nimeni sa nu mai afle. Era absolut sigur de loialitatea Arkangelului pentru Ayame, amandoi ar fi fost in stare sa treaca prin foc daca ea le-ar fi cerut acest lucru. Asa ca atunci cand se ridica din pat deja luase hotarirea de a rezolva problema pe care o crease. Inainte sa iasa din incapere o mai pupa o data pe roscata, un pupic dulce-amarui de ramas bun si ii sopti la ureche scuzele lui pentru ceea ce avea sa se intample.
Ajungand jos ii vazu pe Castiel si pe Hissori vorbind in soapta in sufragerie. Cand ii vazu isi dadu seama ca desi se trezise primul, statuse doua ore in pat pana sa se hotarasca asupra actiunilor pe care trebuia sa le safarseasca.
-Buna dimineata! Spuse Ikusa, atragandu-le astfel privirele celor doi.
-`Neata! Raspunse Castiel putin obosit.
-Hey! Zise si Hissori.
-Ce faceti?
-Uite vorbeam cu Hissori despre noaptea pe care am avut-o. Nu stiu cum reusiti voi sa va adaptati la acest fus orar, dar eu unul sunt mort.
-O sa te inveti.
-Da. Noi suntem aici de luni bune. Nici noi nu eram prea voiosi in primele cateva zile.
-Nu cred ca o sa am cand. Nu voi sta mult timp pe aici. Sper.
Atunci Ikusa constientiza ca Narkangelul are dreptate. Nu stia cum sa le spuna ca Yuri era Ayame asa ca hotari sa le spuna pur si simplu fara infloriri.
-Yuri este Ayame.
O fraza mai clara de atat nu putea sa gaseasca. Dupa ce rosti aceasta fraza o liniste mormantala se lasa peste ei. Asa cum se asteptase Ikusa, Hissori fu primul care lua cuvantul.
-Cum adica Yuri este Ayame? Intreba el, nevenindu-i sa creada, aproape rugandu-se sa nu fie adevarat, desi nici el nu stia de ce.
-Simplu. Nu intelegi ce inseamna: „Yuri este Ayame�
-Ba da, dar nu-mi vine sa cred. Adica a fost chiar sub nasul nostru atata timp si noi nu ne-am dat seama...
-Crede-ma nici mie, dar ea este. Este dulcea noastra conducatoare.
-Ati gasit-o pe Ayame? Zise si Castiel nemaiputandu-si retine bucuria.
Nu stia cine era acea fata despre care ei vorbeau, dar pentru el nu conta cine era, conta ca ea era Ayame si ca totul avea sa se rezolve si aveau sa plece din acel loc ingrozitor, plin de miresme nu tocmai frumoase. Nu era un fan al muritorilor si ii apara doar pentru ca aceasta era menirea lui. Ar fi fost bucuros daca ei nu ar fi existat.
-Cum ai aflat?
-Mi-am dat seama aseara, iar cand am intrebat-o mi-a confiramt suspiciunile. Si-a recuperat doar o parte din amintiri.
-Bun. Dar de ce esti trist?
-Trebuie sa jurati ca nu veti mai spune la nimeni. Castiel , tu in mod special. Nu vreau sa te simti ofensat, dar nu te cunosc atat de bine pe cat il cunosc pe Hissori si nici nu stiu unde loialitatea ta este, asa ca imi cer scuze.
-Nu este nimic. Jur pe viata conducatoarei noastre ca ceea ce vorbim aici, aici va ramane.
-Jur si eu! Zise Hissori cu mana pe inima.
-O iubesc pe Ayame. Nu ma intrerupe Hissori. Stiu ca imi vei zice ca o iubesc pe Yuri, dar nu este asa. Nu stiu cum, dar cand am fost langa ea, mi-am adus aminte de tot ceea ce s-a intamplat in timpul primei sale domni.
Nu vroia sa ii marturiseasca Arkangelului ca roscata fara voia ei ii trimise acele amintiri. Nu stia cum avea sa interpreteze el acest lucru. Numai cei care erau foarte aproape putea sa prinda acele semnale pe care un alt inger le emana atunci cand isi amintea ceva.
-Dar nimeni nu isi poate aduce aminte. Asta investigheaza Aoshy cu Ranpu, spuse Castiel intrerupandu-l. Ops, scuze Ikusa. Am uitat ca Ranpu a murit.
-Nu este nimic. Stiu, numai ca uite ca eu cu conducatoarea noastra ne amintim.
-Continua povestea.
Hissori simtea ca ceva nu era in regula. Nu ar fi fost nimic rau in dragostea lui pentru conducatoarea lor, doar daca nu era reciproca.
„Sa fie reciproaca? Ayame sa impartaseasca sentimentele sale?†se intreba el atent la fiecare miscare a brunetului.
-Ideea este ca in prima ei domnie, noi doi, eu si Ayame ne iubeam. Dupa prima noastra noapte impreuna, aici el a acentuat ultimul cuvand ceea ce a facut ca in ochii albastri ai Arkangelului sa sclipeasca o mica lumina, eu am devenit FallenAngel, la scurt timp, Hissori si tu ai devenit unul.
-Stai sa inteleg bine, te-ai culcat cu Maiestatea sa?
-Cum? Eu, FallenAngel?
Castiel ramasese blocat la partea cu „noaptea impreunaâ€, in timp ce Hissori era mult mai ingrijorat de partea in care el devenea un FallenAngel. Ii intelegea pe amandoi si le-ar fi oferit zambetul lui de baiat rau daca lucrurile nu ar fi fost atat de al dracului de serioase.
-Da si da.
-Dar asta a fost de mult, ce are de-aface cu prezentul?
-Are. Pentru ca se pare ca dragostea dintre noi doi nu s-a stins niciodata, asa ca atunci cand am dat peste Yuri, de fapt nu a fost deloc o coincidenta. Am fost atrasi de puterea ei astrala fara sa ne dam seama, in special eu am fost cel ce era atras.
Arkangelul isi aminti ca in acea seara Ikusa a fost cel care a ales traseul mici lor plimbari.
-Te-ai culcat cu Maiestatea sa? Intreba blondul punand punctul pe „i†ca de obicei.
-Hissori, lasa-l sa vorbeasca, se planse Castiel care nu era la curent cu ceea ce se intamplase.
-Da.
-Acum?
-Da, spuse Ikusa uitandu-se in jos la picioarele lui, simtindu-se vinovat.
-Cum s-a intamplat? Cand?
-Aseara. Nu stiam ca ea este regina noastra, afirma el ridicandu-si ambele maini in dreptul pieptului ca un om care incerca sa se apere de privirile ce il condamnau.
-Stii ce inseamna asta?
-Normal ca stiu. Se pare ca Maiestatea sa nu stie.
-Cum ai putut sa o patezi in acest mod?! Tipa Hissori acuzandu-l.
-Nu stiam ca este ea!!
-Oricum nu conteaza, afirma Castiel care era mult prea calm pentru ceea ce tocmai se petrecuse.
-De ce sa nu conteze? Trebuie sa raportam acest fapt!
-Nu trebuie sa raportati nimic.
La auzul vocii Maiestatii Sale, cei trei se uitara in directia ei, uluiti.
-Ikusa, Hissori... scumpi mei protejati este destinul vostru sa deveniti FallenAngel. Orice ati face, orice veti schimba nu va va schimba destinul. Voi sunteti nascuti sa fiti FallenAngeli, spre deosebire de ceilalti ingeri. Darul acela despre care spuneai nu il stiu decat foarte putini, in acest moment cred ca cei care sunt constienti de acesta sunt: Hissori, Ikusa, Castiel si Hageshi, posibil si Tetsujin. Ceilalti nu stiu pentru ca este un dar periculos.
-Majestate! Spuse Hissori trezindu-se ca intotdeauna primul din visare,
Arkangelul statea in mijlocul celor doi, Ikusa stand in dreapta lui, iar Castiel in stanga, astfel atunci cand ingenunchie ii trase pe cei doi ingeri dupa sine. Apoi in semn de respect isi arata aripile facandu-le sa straluceasca. Ceilalti doi ingeri ii urmara exemplul inca umiti de aparitia ei. Arata ca o adevarata conducatoare stand la baza scarii cu lumina soarelui de dimineata ce ii atingea si mangaia corpului, facandu-i pielea sa straluceasca asemeni unui roi de licurici.
-Ridica-ti-va. Va rog din suflet. Nu trebuie sa va inclinati in fata acesti trup muritor.
Ikusa auzind-o se gandi ca rostise ultimele cuvinte cu dispret, ceea ce nu era deloc genul ei. De altfel, nu ii placea nici modul in care se purta, ii amintea de cineva care incearca sa se adune pentru a deveni regina lor. Era sigur ca in momentul in care avea sa fie singura avea sa se prabuseasca pe canapea, dand drumul depresiei pe care o tinea in frau in acea clipa. Ceea ce deasemenea nu facea era sa vorbeasca cu ei si sa se uite doar la Hissori, prefacandu-se ca el si Castiel nu exista. Stia de altfel ca ea nu se uita la Castiel pentru a nu-l jigni direct pe el, pentru a nu-i da de inteles ca era suparata pe el, dar stia mai bine. Nu avea de gand sa ii arate ca ii pasa, luase decizia de a-si izola inima de cand se ridicase din pat. Daca avea sa ii spuna ca este de gheata, el se va bucura pentru acea remarca. Trebuia sa fie de gheata pentru a o proteja, o va iubi fara sa stie, acesta era pretul pe care trebuia sa il plateasca pentru ca ea sa fie in siguranta.
-Castiel... tu vei deveni FallenAngel, dar nu este destinul tau de a deveni unul. De tine trebuie sa ne ferim. Tu vei reprezenta pericolul, distrugerea omenirii, dar vreau sa iti multumesc pentru sacrificiul tau. Sa nu crezi ca nu iti sunt recunoscatoare, sunt extrem de recunoscatoare.
-De unde stiti ca voi distruge omenirea, Luminatia Voastra?
-Cu fiecare clipa ce trece imi amintesc. Imi amintesc lucruri ce nu ar trebui. Lucruri periculoase ce pot duce la distrugerea sau salvarea noastra si totul depinde numai de noi patru.
-Cand va veti renaste?
-In doua zile, dar pana atunci trebuie sa o trezesti tu, Hissori, pe Ran, in ea se afla Raphael.
Ceea ce omise sa le spuna era ca ea nu putea renaste in doua zile, i-ar trebui cel putin o luna pentru a renaste complet numai ca era constienta ca nu avea o luna, asa ca se hotarise sa ii ceara ajutorul lui Lucifer. Cu ajutorul lui avea sa renasca in doar o ora, numai ca ii era teama de pretul pe care va fi nevoita sa il plateasca.
-Da, regina mea. Maiestatea-Voastra?
-Da?
-Ma gandeam ca poate vreti sa il trimite-ti pe Castiel in Eden pentru a va anunta sosirea, pentru ca totul sa fie gata atunci cand ajunge-ti.
-Foarte bine. Castiel esti liber sa te intorci in Eden. Le vei spune ca cei doi, Narkangelul Ikusa si Arkangelul Hissori m-au gasit si ca de azi inainte vor fi protejati mei impreuna cu tine. Le vei spune cand voi renaste, de ce voi renaste peste doua zile si sa pregateasca incaperea mea plus trei camere pentru protejati mei. Apropo, din aceasta clipa sunteti protejati mei, veti asculta doar de mine si ma veti servi doar pe mine. Ati inteles?
-Da, Inaltimea-Voastra! Spusera cei trei in cor.
-Maiestate, daca imi permite-ti.
-Spune.
-Despre ce s-a intamplat aseara... incepu Castiel sovaitor, nu stia cum sa intrebe si ii era putin c-am teama sa puna in cuvinte ceea ce vroia sa afle.
-Nu vei spune nimic. Nici unul dintre voi nu va rosti un singur cuvant. A fost o greseala, recunosc. Nu sunt invatata cu sentimentele umane. Este prima data cand ma trezesc intr-un cirp uman. Cat despre personalitatea pe care o are aceasta fata, este foarte... hm... cum sa va explic... puternica, dar ea este prea sentimentalista si slaba.
Le vazu reactia celor trei ingeri la cuvintele rostite. Nu o creadeau nici o secunda si aveau tot dreptul sa nu o creada. Niciodata nu ar fi vorbit asa, de sus, despre muritori sau despre oricine altcineva fie si acea persoana un demon numai ca acum era nevoita. Trebuia sa isi reia locul pe tronul Edenului ceea ce o obliga pentru un moment sa fie nesuferita. Se trezise singura in pat, realizand ca totul intre ea si Ikusa s-a terminat. Rezultatul acestei realitati ii facuse inima sa se sparga in mii de bucatele fara sa aibe pe nimeni langa ea care sa o ajute. Numai ca desi adormise ca orice alta fata indragostita, se trezise deja pusa pe tronul conducatoarei. Basmul ei, visul ei frumos disparuse la fel ca si stelele la prima raza a soarelui de dimineata, acum trebuia sa se trezeasca si sa conduca. Nu exista alta alternativa pentru ea.
Hissori la fel ca-ntotdeauna o asigura ca nimeni nu va afla. Era o adevarata bucurie pentru roscata sa auda vocea calma a Arkangelului cum o asigura ca totul avea sa fie bine.
-Da, regina mea. Nimeni nu va stii ce s-a intamplat. Oricum nimeni nu va poate acuza. Eram constienti de riscurile ce implica trezirea Luminatiei-Voastre intr-un corp uman.
Ikusa care pana atunci nu scoase o vorba, se uita direct la ea intreband-o pe neasteptate:
-Ce se va intampla cu Yuri?
Privirea lui o ardea si o durea din cauza ca el se gandea la Yuri, in loc sa se gandeasca la ea.
-Ikusa! Unde iti sunt manierele?
-La gunoi! Spuse furios brunetul.
Nu mai putea sa isi tina furia in frau, il enerva modul in care vorbea, felul in care se purta. Era ca si cum ar fi fost o alta persoana.
-Hissori, lasa-l, spunand aceasta Ayame se intoarse cu spatele la ei pentru ca acestia sa nu vada lacrimile ce aparusera in ochii ei, fara voia acesteia. Isi drese vocea sa fie sigura ca nu i s-a ingrosat din cauza micilor perle cristaline si continua: Yuri nu exista, teoretic nici nu a existat vreodata. Personalitatea ei, modul ei de a gandi sunt o versiune mai proasta a personalitatii si modului meu de gandire. Ca la oricare dintre voi, Yuri este doar corpul uman in care traieste sufletul meu atunci cand este pe pamant, cand voi renaste acest corp se va dezintegra. Nu va ramane nimic din el, iar cand ma voi intoarce voi avea un alt trup, o alta identitate. Nu stiu daca stiti acest lucru, dar semnificatia numelelor noastre se pastreaza. Se adapteaza limbii specifice tarii in care ne nastem. Eu intotdeauna voi fi crin cand voi fi pe Pamant, Ikusa tu vei fi intotdeauna razboinic. Este singurul lucru care nu se va schimba.
-O sa tin minte acest detaliu.
-Bine. Fiecare are cate ceva de facut, in afara mea. Eu ce fac? Intreba Narkangelul.
-Tu vei fi paznicul meu personal.
-Imi pare rau, Maiestate. Dat fiind situatia delicata in care voi doi va aflati... interveni Arkangelul insa nu apuca sa termine ceea ce avea de spus.
-Poftim? Tu nu imi spui mie ce pot sa fac. In plus, Ikusa cu tine trebuie sa deveniti FallenAngeli, daca il pastrez pe Castiel si il trimit pe Ikusa atunci se va strica ordinea naturala si va fi haos. Voi doi trebuie sa deveniti FallenAngeli in acelasi timp.
-Cum se va intampla?
-Nu pot sa va spun. As strica eu ordinea si nu pot sa o fac. Nu exista o alta solutie. Oricum mi-am revenit, asa ca puteti sa stati linistiti in privinta asa zisei relatii dintre mine si Ikusa.
-Foarte bine, Majestate.
Dupa ce Castiel pleca, Hissori vru si el sa plece cand isi dadu seama ca nu stie ce sa faca. Nu o vazuse niciodata pe Raphael, asa ca nu putea sa stie ce amintiri are. Drept urmare se intoarse pentru a cere mai multe informatii despre ingerul Serpahim.
-Da, Hissori? Intreba conducatoarea putin iritata.
-Alteta Voastra, cum il voi trezi pe ingerul Seraphim?
-Vei folosi acele sigilii interzise pe care le invata-ti la scoala pentru a le folosi in cazuri extreme.
-Sunteti sigura ca nimic rau nu i se va intampla, Alteta?
Putea sa citeasca foarte usor ingrjorarea din vocea si privirea supusului ei, dar oricat de mult si-ar fi dorit sa il scape de acea cuta ce i se formase intre sprancene nu putea sa il minta.
-Nu. Dar nu mai avem timp de pierdut si cum nu stim nimic despre trecutul ei, nu avem cum sa ii aducem aminte. Eu zic ca merita riscul, tu nu?
-Da, Maiestate.
Hissori pleca lasandu-i pe cei doi ingeri singuri incercand sa se comporte cat mai normal posibil. Daca ar fi fost vazuti de cineva din exterior care nu era implicat, ar fi zis ca sunt doi indragostiti timizi care nu stiu cum sa faca primul pas pentru a-si declara dragostea cea o simt unul pentru celalalt. S-ar fi inselat amarnic. Cei doi se purtau asa pentru ca isi aratasera dragostea, rezultatul acestui act fiind respingerea lui Ikusa din cauza rangului pe care Ayame il detinea si incapatanarea reginei lui de a renunta asa usor la cel care tinea in mainile sale inima ei.
Am venit cu continuarea si sper ca si ceilalti care citesc sa imi spuna parerile lor.
Chaos
Akki se dusese furioasa la Ashi care discuta cu Uriel despre ceea ce se intampla cu planul lor.
-O, vad ca nu ai murit inca, gandacule.
-Nu scapi atat de repede de mine, vrajitoareo. Ce, te-a gonit Lucifer de ai aparut pe aici? Intreba Uriel cu un zambet de om multumit pe fata.
-Nu este treaba ta! Tipa Akki scoasa din sarite de zambetul demonului.
-Ooo, deci este adevarat...
-Nu ma pune sa iti mai repet a treia oara. Nu Este Treaba Ta!
-Terminati, amandoi. Ce cauti aici, Akki? Din cate am inteles de la Uriel planul tau a dat gres, deci ce vrei? Intreba Ashi indiferent cu o voce plina de oboseala si tristete.
Tocmai ce vroia sa ii raspunda, cand il vazu. Nu vazuse cum arata cu adevarat de cand se amestecase cu Lucifer. Lucifer era cel mai frumos dintre ingeri, nimeni nu se putea compara cu el, dar acesta fusese inger si acum era cel care ii crease pe demoni, ceea ce insemna ca el era conducatorul lor adevarat si avusese destul timp pentru a invata sa manipuleze demonii si ingeri, pentru a invata cum sa faca lucrurile sa iasa intotdeauna cum isi dorea. Ashi, in schimb, se luptase sa castige titlul de conducator al demonilor, doar ca sa se trezeasca cu Lucifer aparut din senin si care vroia sa isi reia locul ca si conducator de drept. In afara de acest lucru, aflase ca vrea sa o rapeasca pe Ayame si ca avea planuri marete pentru ea, ceea ce il adusese pe Ashi intr-o stare deplorabila, demna de mila. Arata foarte rau si din cate putea sa isi dea seama dupa cum se prezenta, nu se simtea deloc bine, de altfel, nici nu era intr-o situatie foarte buna. Parea lipsit de viata si vorbea ca cineva care nu mai vroia sa traiasca sau poate ca nu mai avea pentru ce sau cine sa traiasca. Vedea dorinta in ochii lui, ar fi vrut sa moara, sa termine cu toate aceste planuri si probleme. Nu mai vazuse niciodata aceasta latura a sa. Daca nu ar fi stiut cu cine sta de vorba ar fi crezut ca ingerii aceia blestemati au facut o greseala atunci cand l-au trimis aici. I se facu mila de el, asa ca se hotari sa nu il mai raneasca si ea. Era destul de ranit si fara ajutorul sau. In afara de acest fapt, persoana pe care ea dorise sa o raneasca nu se mai afla de mult in Ashi, ramasese doar cineva slab si patetic care nu merita nici macar atentia sa. Era de mult spart, spre dezamagirea demonului.
-Nimic. Am venit doar asa... fara sa ma gandesc.
Ii lasa pe cei doi demoni cu gura cascata cand auzisera ceea ce rostise. Nici unul dintre ei nu se astepta la acel raspuns. Se asteptau la tipete si replici dure, dar nu la un raspuns atat de calm si nepasator fara nici un subinteles sau mici cutite ascunse dupa cuvinte.
-Te simti bine? O intreba Uriel care chiar era ingrijorat de sanatatea ei, dupa cate putu sa isi dea aceasta seama.
„Woow! Sinceritate, de la un demon! Asta da noutate.†Gandea Akki dupa intrebarea lui Uriel.
-Da. Nu am nimic. Am avut o cearta destul de rea cu Lucifer, asa ca am venit aici sa ma ajutati sa o prind pe Ayame.
-Cu ce te-am putea ajuta?
-Da. Cu ce te putem ajuta. Eu de abia am scapat cu viata din mainile acelui inger, continua Uriel ca o umbra a lui Ashi.
-Ma veti ajuta spionand.
-Doar atat? Intreba Ashi banuitor.
Nu ajunsese unde a ajuns fiind credul, asa ca Akki nu se enerva vazand suspiciunile lui.
-Da. Am de gand sa ii atrag intr-o capcana si sa ii pun pe politisti umani sa le rapeasca pe fete. Ei nu vor putea sa faca nimic. Se vor uita neputinciosi in timp ce cele doua surori vor fi rapite.
-Ce te face sa crezi ca se vor uita neputinciosi?
-Nu au voie sa omoare oameni. Ei trebuie sa ii pazeasca pe acestia, nu sa ii ucida. Este cel mai mare tabu al lor. Ar trebui sa stii aceasta Ashi, doar si tu ai fost un inger...
-Am fost un inger acum multi, multi ani. Sunt un demon acum. Nu mai tin minte legile lor.
-Nu conteaza. Continua cu detaliile planului tau.
-Nu exista detalii. De aceea am venit la voi sa ma ajutati sa pun la punct planul. Nu credeam ca vei da gres, Uriel, asa ca nu m-am gandit prea mult la planul de rezerva.
-Minunat.
-Da, pana la urma nu ai putea sa o lasi in pace pe fata aceea? De ce esti atat de sigura ca ea este Ayame. Uriel mi-a zis ca nu are nici o aura... spune Ashi obosit.
-Nu stii? Nu ai simtit nimic Uriel, inainte sa fugi ca un las?
-Ce sa stiu?
-Ce sa simt? Am simtit pumnii ingerului, eram atat de batut incat de abia am reusit sa vin aici.
-Patetic.
-Zi o data si scuteste-ne de aerele tale de diva, asa cum spun muritorii.
-Foarte bine, cand Uriel se lupta cu Ikusa, Yuri era singura cu Steph. Nu stiu cum s-a intamplat sau cand s-a intamplat, dar in momentul in care Steph a atacat-o sa o omoare pe roscata, ea deja stia cine este si anume conducatoarea ingerilor, asa ca a tipat, astfel eliberandu-si o parte din puetere. De aici putem trage concluzia ca Ayame si-a recuperat o parte din amintiri, nu toate. Daca isi recupera toate amintirile, atunci ar fi renascut. Partea buna este ca ea inca se afla pe pamant, dar nu stim pentru cat timp, asa ca ar trebui sa actionam repede. A, si Lucifer o vrea pe Ayame vie, asa ca daca vom incerca sa o omorim, noi vom fi ucisi inainte de a apuca sa ne pune planul in aplicare.
-Am facut o vraja care sa o trezeasca pe Ayame sau pe oricare alt inger, daca ar fi existat unul adormit in fata...
-Asta explica trezirea ei.
-Da, spuse Ashi fiind de acord cu Akki.
-Apropo, nu am nimic impotriva planului tau si nici nu ma deranjeaza sa mor atata timp cat Ayame este moarta, afirma Uriel, in ochii avand o mica flacara ucigasa.
-Eu sunt de aceasi parere cu Lucifer. Nu sunt de acord cu ideea de a o ucide pe Ayame.
-De ce, ma rog? Si asa nu va fi niciodata a ta...
-Nu te intereseaza.
-Pentru ca o iubeste, spuse Uriel batjocoritor.
-Este adevarat ca o iubesc, dar daca ea moare va incepe Apocalipsa si sunt prea comfortabil pentru a avea o apocalipsa pe cap. Nu stiu ce planuri are Lucifer, stiu ca ne manipuleaza pentru a indeplini acele planuri, dar dupa cat se pare nu vrea sa apara FallenAngeli. Iar daca asa sta treaba, atunci eu nu ma opun planurilor sale. Te voi ajuta, insa daca aflu ceva despre uciderea conducatoarei o sa ma opun.
-Foarte bine. Oricum nu am o dorinta de moarte.
Cei trei incepura sa vorbeasca si sa se sfatuiasca despre cum aveau sa procedeze pentru a le rapi pe cele doua fete. Nestiind daca cei doi ingeri stiau ca Yuri este Ayame se hotarira sa presupuna ca acestia stiau si sa construiasca un plan eficient. Erau siguri ca daca stiau cine este aveau sa stea cu ochii pe aceasta ca doi vulturi, poate chiar mai rau.
La vila celor doi ingeri
Ikusa se trezeste cu mult inaintea tuturor celorlalti. Stiau foarte bine de ce nu putuse sa doarma. Era una sa dormi cu prietena ta, cu o muritoare pe care o iubeai si era altceva sa faci acelasi lucrur cu conducatoarea ta. Se simtea prost. Simtea ca a tradat-o, ca a facut din ea un inger la fel ca toti ceilalti ingeri si stia ca acesta nu era tocmai adevarul. Intr-un fel nu numai el era de vina ci si corpul ei de muritoare care o indemnase sa faca acel lucru. Problema era ca el nu putea sa treaca peste faptul ca a injosit-o in acel moment, iar daca avea sa afle cineva despre acea noapte atunci nu ar mai fi fost vazuta cu aceasi ochi. Ar fi fost posibil sa fie judecata. Trebuia sa vorbeasca cu Hissori si sa faca in asa fel incat nimeni sa nu mai afle. Era absolut sigur de loialitatea Arkangelului pentru Ayame, amandoi ar fi fost in stare sa treaca prin foc daca ea le-ar fi cerut acest lucru. Asa ca atunci cand se ridica din pat deja luase hotarirea de a rezolva problema pe care o crease. Inainte sa iasa din incapere o mai pupa o data pe roscata, un pupic dulce-amarui de ramas bun si ii sopti la ureche scuzele lui pentru ceea ce avea sa se intample.
Ajungand jos ii vazu pe Castiel si pe Hissori vorbind in soapta in sufragerie. Cand ii vazu isi dadu seama ca desi se trezise primul, statuse doua ore in pat pana sa se hotarasca asupra actiunilor pe care trebuia sa le safarseasca.
-Buna dimineata! Spuse Ikusa, atragandu-le astfel privirele celor doi.
-`Neata! Raspunse Castiel putin obosit.
-Hey! Zise si Hissori.
-Ce faceti?
-Uite vorbeam cu Hissori despre noaptea pe care am avut-o. Nu stiu cum reusiti voi sa va adaptati la acest fus orar, dar eu unul sunt mort.
-O sa te inveti.
-Da. Noi suntem aici de luni bune. Nici noi nu eram prea voiosi in primele cateva zile.
-Nu cred ca o sa am cand. Nu voi sta mult timp pe aici. Sper.
Atunci Ikusa constientiza ca Narkangelul are dreptate. Nu stia cum sa le spuna ca Yuri era Ayame asa ca hotari sa le spuna pur si simplu fara infloriri.
-Yuri este Ayame.
O fraza mai clara de atat nu putea sa gaseasca. Dupa ce rosti aceasta fraza o liniste mormantala se lasa peste ei. Asa cum se asteptase Ikusa, Hissori fu primul care lua cuvantul.
-Cum adica Yuri este Ayame? Intreba el, nevenindu-i sa creada, aproape rugandu-se sa nu fie adevarat, desi nici el nu stia de ce.
-Simplu. Nu intelegi ce inseamna: „Yuri este Ayame�
-Ba da, dar nu-mi vine sa cred. Adica a fost chiar sub nasul nostru atata timp si noi nu ne-am dat seama...
-Crede-ma nici mie, dar ea este. Este dulcea noastra conducatoare.
-Ati gasit-o pe Ayame? Zise si Castiel nemaiputandu-si retine bucuria.
Nu stia cine era acea fata despre care ei vorbeau, dar pentru el nu conta cine era, conta ca ea era Ayame si ca totul avea sa se rezolve si aveau sa plece din acel loc ingrozitor, plin de miresme nu tocmai frumoase. Nu era un fan al muritorilor si ii apara doar pentru ca aceasta era menirea lui. Ar fi fost bucuros daca ei nu ar fi existat.
-Cum ai aflat?
-Mi-am dat seama aseara, iar cand am intrebat-o mi-a confiramt suspiciunile. Si-a recuperat doar o parte din amintiri.
-Bun. Dar de ce esti trist?
-Trebuie sa jurati ca nu veti mai spune la nimeni. Castiel , tu in mod special. Nu vreau sa te simti ofensat, dar nu te cunosc atat de bine pe cat il cunosc pe Hissori si nici nu stiu unde loialitatea ta este, asa ca imi cer scuze.
-Nu este nimic. Jur pe viata conducatoarei noastre ca ceea ce vorbim aici, aici va ramane.
-Jur si eu! Zise Hissori cu mana pe inima.
-O iubesc pe Ayame. Nu ma intrerupe Hissori. Stiu ca imi vei zice ca o iubesc pe Yuri, dar nu este asa. Nu stiu cum, dar cand am fost langa ea, mi-am adus aminte de tot ceea ce s-a intamplat in timpul primei sale domni.
Nu vroia sa ii marturiseasca Arkangelului ca roscata fara voia ei ii trimise acele amintiri. Nu stia cum avea sa interpreteze el acest lucru. Numai cei care erau foarte aproape putea sa prinda acele semnale pe care un alt inger le emana atunci cand isi amintea ceva.
-Dar nimeni nu isi poate aduce aminte. Asta investigheaza Aoshy cu Ranpu, spuse Castiel intrerupandu-l. Ops, scuze Ikusa. Am uitat ca Ranpu a murit.
-Nu este nimic. Stiu, numai ca uite ca eu cu conducatoarea noastra ne amintim.
-Continua povestea.
Hissori simtea ca ceva nu era in regula. Nu ar fi fost nimic rau in dragostea lui pentru conducatoarea lor, doar daca nu era reciproca.
„Sa fie reciproaca? Ayame sa impartaseasca sentimentele sale?†se intreba el atent la fiecare miscare a brunetului.
-Ideea este ca in prima ei domnie, noi doi, eu si Ayame ne iubeam. Dupa prima noastra noapte impreuna, aici el a acentuat ultimul cuvand ceea ce a facut ca in ochii albastri ai Arkangelului sa sclipeasca o mica lumina, eu am devenit FallenAngel, la scurt timp, Hissori si tu ai devenit unul.
-Stai sa inteleg bine, te-ai culcat cu Maiestatea sa?
-Cum? Eu, FallenAngel?
Castiel ramasese blocat la partea cu „noaptea impreunaâ€, in timp ce Hissori era mult mai ingrijorat de partea in care el devenea un FallenAngel. Ii intelegea pe amandoi si le-ar fi oferit zambetul lui de baiat rau daca lucrurile nu ar fi fost atat de al dracului de serioase.
-Da si da.
-Dar asta a fost de mult, ce are de-aface cu prezentul?
-Are. Pentru ca se pare ca dragostea dintre noi doi nu s-a stins niciodata, asa ca atunci cand am dat peste Yuri, de fapt nu a fost deloc o coincidenta. Am fost atrasi de puterea ei astrala fara sa ne dam seama, in special eu am fost cel ce era atras.
Arkangelul isi aminti ca in acea seara Ikusa a fost cel care a ales traseul mici lor plimbari.
-Te-ai culcat cu Maiestatea sa? Intreba blondul punand punctul pe „i†ca de obicei.
-Hissori, lasa-l sa vorbeasca, se planse Castiel care nu era la curent cu ceea ce se intamplase.
-Da.
-Acum?
-Da, spuse Ikusa uitandu-se in jos la picioarele lui, simtindu-se vinovat.
-Cum s-a intamplat? Cand?
-Aseara. Nu stiam ca ea este regina noastra, afirma el ridicandu-si ambele maini in dreptul pieptului ca un om care incerca sa se apere de privirile ce il condamnau.
-Stii ce inseamna asta?
-Normal ca stiu. Se pare ca Maiestatea sa nu stie.
-Cum ai putut sa o patezi in acest mod?! Tipa Hissori acuzandu-l.
-Nu stiam ca este ea!!
-Oricum nu conteaza, afirma Castiel care era mult prea calm pentru ceea ce tocmai se petrecuse.
-De ce sa nu conteze? Trebuie sa raportam acest fapt!
-Nu trebuie sa raportati nimic.
La auzul vocii Maiestatii Sale, cei trei se uitara in directia ei, uluiti.
-Ikusa, Hissori... scumpi mei protejati este destinul vostru sa deveniti FallenAngel. Orice ati face, orice veti schimba nu va va schimba destinul. Voi sunteti nascuti sa fiti FallenAngeli, spre deosebire de ceilalti ingeri. Darul acela despre care spuneai nu il stiu decat foarte putini, in acest moment cred ca cei care sunt constienti de acesta sunt: Hissori, Ikusa, Castiel si Hageshi, posibil si Tetsujin. Ceilalti nu stiu pentru ca este un dar periculos.
-Majestate! Spuse Hissori trezindu-se ca intotdeauna primul din visare,
Arkangelul statea in mijlocul celor doi, Ikusa stand in dreapta lui, iar Castiel in stanga, astfel atunci cand ingenunchie ii trase pe cei doi ingeri dupa sine. Apoi in semn de respect isi arata aripile facandu-le sa straluceasca. Ceilalti doi ingeri ii urmara exemplul inca umiti de aparitia ei. Arata ca o adevarata conducatoare stand la baza scarii cu lumina soarelui de dimineata ce ii atingea si mangaia corpului, facandu-i pielea sa straluceasca asemeni unui roi de licurici.
-Ridica-ti-va. Va rog din suflet. Nu trebuie sa va inclinati in fata acesti trup muritor.
Ikusa auzind-o se gandi ca rostise ultimele cuvinte cu dispret, ceea ce nu era deloc genul ei. De altfel, nu ii placea nici modul in care se purta, ii amintea de cineva care incearca sa se adune pentru a deveni regina lor. Era sigur ca in momentul in care avea sa fie singura avea sa se prabuseasca pe canapea, dand drumul depresiei pe care o tinea in frau in acea clipa. Ceea ce deasemenea nu facea era sa vorbeasca cu ei si sa se uite doar la Hissori, prefacandu-se ca el si Castiel nu exista. Stia de altfel ca ea nu se uita la Castiel pentru a nu-l jigni direct pe el, pentru a nu-i da de inteles ca era suparata pe el, dar stia mai bine. Nu avea de gand sa ii arate ca ii pasa, luase decizia de a-si izola inima de cand se ridicase din pat. Daca avea sa ii spuna ca este de gheata, el se va bucura pentru acea remarca. Trebuia sa fie de gheata pentru a o proteja, o va iubi fara sa stie, acesta era pretul pe care trebuia sa il plateasca pentru ca ea sa fie in siguranta.
-Castiel... tu vei deveni FallenAngel, dar nu este destinul tau de a deveni unul. De tine trebuie sa ne ferim. Tu vei reprezenta pericolul, distrugerea omenirii, dar vreau sa iti multumesc pentru sacrificiul tau. Sa nu crezi ca nu iti sunt recunoscatoare, sunt extrem de recunoscatoare.
-De unde stiti ca voi distruge omenirea, Luminatia Voastra?
-Cu fiecare clipa ce trece imi amintesc. Imi amintesc lucruri ce nu ar trebui. Lucruri periculoase ce pot duce la distrugerea sau salvarea noastra si totul depinde numai de noi patru.
-Cand va veti renaste?
-In doua zile, dar pana atunci trebuie sa o trezesti tu, Hissori, pe Ran, in ea se afla Raphael.
Ceea ce omise sa le spuna era ca ea nu putea renaste in doua zile, i-ar trebui cel putin o luna pentru a renaste complet numai ca era constienta ca nu avea o luna, asa ca se hotarise sa ii ceara ajutorul lui Lucifer. Cu ajutorul lui avea sa renasca in doar o ora, numai ca ii era teama de pretul pe care va fi nevoita sa il plateasca.
-Da, regina mea. Maiestatea-Voastra?
-Da?
-Ma gandeam ca poate vreti sa il trimite-ti pe Castiel in Eden pentru a va anunta sosirea, pentru ca totul sa fie gata atunci cand ajunge-ti.
-Foarte bine. Castiel esti liber sa te intorci in Eden. Le vei spune ca cei doi, Narkangelul Ikusa si Arkangelul Hissori m-au gasit si ca de azi inainte vor fi protejati mei impreuna cu tine. Le vei spune cand voi renaste, de ce voi renaste peste doua zile si sa pregateasca incaperea mea plus trei camere pentru protejati mei. Apropo, din aceasta clipa sunteti protejati mei, veti asculta doar de mine si ma veti servi doar pe mine. Ati inteles?
-Da, Inaltimea-Voastra! Spusera cei trei in cor.
-Maiestate, daca imi permite-ti.
-Spune.
-Despre ce s-a intamplat aseara... incepu Castiel sovaitor, nu stia cum sa intrebe si ii era putin c-am teama sa puna in cuvinte ceea ce vroia sa afle.
-Nu vei spune nimic. Nici unul dintre voi nu va rosti un singur cuvant. A fost o greseala, recunosc. Nu sunt invatata cu sentimentele umane. Este prima data cand ma trezesc intr-un cirp uman. Cat despre personalitatea pe care o are aceasta fata, este foarte... hm... cum sa va explic... puternica, dar ea este prea sentimentalista si slaba.
Le vazu reactia celor trei ingeri la cuvintele rostite. Nu o creadeau nici o secunda si aveau tot dreptul sa nu o creada. Niciodata nu ar fi vorbit asa, de sus, despre muritori sau despre oricine altcineva fie si acea persoana un demon numai ca acum era nevoita. Trebuia sa isi reia locul pe tronul Edenului ceea ce o obliga pentru un moment sa fie nesuferita. Se trezise singura in pat, realizand ca totul intre ea si Ikusa s-a terminat. Rezultatul acestei realitati ii facuse inima sa se sparga in mii de bucatele fara sa aibe pe nimeni langa ea care sa o ajute. Numai ca desi adormise ca orice alta fata indragostita, se trezise deja pusa pe tronul conducatoarei. Basmul ei, visul ei frumos disparuse la fel ca si stelele la prima raza a soarelui de dimineata, acum trebuia sa se trezeasca si sa conduca. Nu exista alta alternativa pentru ea.
Hissori la fel ca-ntotdeauna o asigura ca nimeni nu va afla. Era o adevarata bucurie pentru roscata sa auda vocea calma a Arkangelului cum o asigura ca totul avea sa fie bine.
-Da, regina mea. Nimeni nu va stii ce s-a intamplat. Oricum nimeni nu va poate acuza. Eram constienti de riscurile ce implica trezirea Luminatiei-Voastre intr-un corp uman.
Ikusa care pana atunci nu scoase o vorba, se uita direct la ea intreband-o pe neasteptate:
-Ce se va intampla cu Yuri?
Privirea lui o ardea si o durea din cauza ca el se gandea la Yuri, in loc sa se gandeasca la ea.
-Ikusa! Unde iti sunt manierele?
-La gunoi! Spuse furios brunetul.
Nu mai putea sa isi tina furia in frau, il enerva modul in care vorbea, felul in care se purta. Era ca si cum ar fi fost o alta persoana.
-Hissori, lasa-l, spunand aceasta Ayame se intoarse cu spatele la ei pentru ca acestia sa nu vada lacrimile ce aparusera in ochii ei, fara voia acesteia. Isi drese vocea sa fie sigura ca nu i s-a ingrosat din cauza micilor perle cristaline si continua: Yuri nu exista, teoretic nici nu a existat vreodata. Personalitatea ei, modul ei de a gandi sunt o versiune mai proasta a personalitatii si modului meu de gandire. Ca la oricare dintre voi, Yuri este doar corpul uman in care traieste sufletul meu atunci cand este pe pamant, cand voi renaste acest corp se va dezintegra. Nu va ramane nimic din el, iar cand ma voi intoarce voi avea un alt trup, o alta identitate. Nu stiu daca stiti acest lucru, dar semnificatia numelelor noastre se pastreaza. Se adapteaza limbii specifice tarii in care ne nastem. Eu intotdeauna voi fi crin cand voi fi pe Pamant, Ikusa tu vei fi intotdeauna razboinic. Este singurul lucru care nu se va schimba.
-O sa tin minte acest detaliu.
-Bine. Fiecare are cate ceva de facut, in afara mea. Eu ce fac? Intreba Narkangelul.
-Tu vei fi paznicul meu personal.
-Imi pare rau, Maiestate. Dat fiind situatia delicata in care voi doi va aflati... interveni Arkangelul insa nu apuca sa termine ceea ce avea de spus.
-Poftim? Tu nu imi spui mie ce pot sa fac. In plus, Ikusa cu tine trebuie sa deveniti FallenAngeli, daca il pastrez pe Castiel si il trimit pe Ikusa atunci se va strica ordinea naturala si va fi haos. Voi doi trebuie sa deveniti FallenAngeli in acelasi timp.
-Cum se va intampla?
-Nu pot sa va spun. As strica eu ordinea si nu pot sa o fac. Nu exista o alta solutie. Oricum mi-am revenit, asa ca puteti sa stati linistiti in privinta asa zisei relatii dintre mine si Ikusa.
-Foarte bine, Majestate.
Dupa ce Castiel pleca, Hissori vru si el sa plece cand isi dadu seama ca nu stie ce sa faca. Nu o vazuse niciodata pe Raphael, asa ca nu putea sa stie ce amintiri are. Drept urmare se intoarse pentru a cere mai multe informatii despre ingerul Serpahim.
-Da, Hissori? Intreba conducatoarea putin iritata.
-Alteta Voastra, cum il voi trezi pe ingerul Seraphim?
-Vei folosi acele sigilii interzise pe care le invata-ti la scoala pentru a le folosi in cazuri extreme.
-Sunteti sigura ca nimic rau nu i se va intampla, Alteta?
Putea sa citeasca foarte usor ingrjorarea din vocea si privirea supusului ei, dar oricat de mult si-ar fi dorit sa il scape de acea cuta ce i se formase intre sprancene nu putea sa il minta.
-Nu. Dar nu mai avem timp de pierdut si cum nu stim nimic despre trecutul ei, nu avem cum sa ii aducem aminte. Eu zic ca merita riscul, tu nu?
-Da, Maiestate.
Hissori pleca lasandu-i pe cei doi ingeri singuri incercand sa se comporte cat mai normal posibil. Daca ar fi fost vazuti de cineva din exterior care nu era implicat, ar fi zis ca sunt doi indragostiti timizi care nu stiu cum sa faca primul pas pentru a-si declara dragostea cea o simt unul pentru celalalt. S-ar fi inselat amarnic. Cei doi se purtau asa pentru ca isi aratasera dragostea, rezultatul acestui act fiind respingerea lui Ikusa din cauza rangului pe care Ayame il detinea si incapatanarea reginei lui de a renunta asa usor la cel care tinea in mainile sale inima ei.
![[Imagine: 87201674.png]](http://img204.imageshack.us/img204/8881/87201674.png)