Naruto Fic

[Lye]

Confruntarea

Sasuke continua să stea ascuns după ramurile unui copac, privind cu coada ochiului bestia ce parea mai calmă ca niciodată. Însă asta era doar la suprafaţă... pentru că în interiorul îi era asemenea unui uragan. Distrugea totul în calea lui... fară să îi pese. Nu mai era nimic din vechiul Naruto, baiatul ce niciodată nu şi-ar fi ră nit prietenii, indiferent de circumstante. Acum nu era decât o vulpe în miniatură, fară conştiinta sau sentimente. Ce îl diferentia de adevarata bestie? Nimic... şi totuşi atât de multe. Brunetul continua să stea adapostit în frunziş, strângând o creangă in pumn până ce aceasta s-a rupt în două, cazând cu zgomot pe pamântul umed. Naruto a întors capul brusc, mişcându-si agitat ochii. Picaturile de ploaie ce cadeau pe trupul ce continua să ardă, se evaporau într-o fractiune de secundă. Din abdomenul acestuia a ieşit o mână, care s-a îndreptat spre locul în care Sasuke se ascundea. Acesta a cazut pe pamânt, izbindu-se cu putere de namolul ce devenea din ce în ce mai apos. A tuşit cu putere, în timp ce şiroaie de apă i se scurgeau din parul negru.
-Nu o să mă învingi niciodată... indiferent de forma pe care o iei!
Acesta şi-a scos sabia, ţinând-o înspre bestie. Lama udă a fost cuprinsă brusc de electricitate, ce parea să formeze o sferă în vârful acesteia. Naruto privea liniştit, aplecându-şi capul spre partea stângă. Ochii lui luminoşi erau mari... aparent uimiti de ce vedeau.
-Na...ru...to.
Brusc, Sasuke a ridicat speriat capul. În ropotul ploii, o voce stinsă începea să se audă, vrând parcă să ajungă în adâncul blondului, trezindu-l la umanitate. Sakura începea să se trezească. Degetele ei se mişcau din ce în ce mai alert, in timp ce vocea tremurândă începea să se audă.
-La naiba! Spune brunetul încruntându-se.
Vulpea continua să îsi ţină capul aplecat spre stânga, ca un animal ce se află în fata stapânului. Vazându-l că s-a mai domolit, adolescentul a vrut sa il atace cu toata acea sferă ce s-a creeat treptat din propria lui chakra, însa blondul a lovit sabia cu una dintre cozi, azvârlind-o din mână acestuia, după care şi-a lovit puternic adversarul. Se mişca uşor, îndreptându-se spre rozalie. Locurile în care el calca ardeau, devenind ceva mai mult decât cenuşa umedă. O privea, mârâind uşor. Şi-a ridicat bratul, apropiindu-şi ghearele fierbinti de chipul ei. Nu parea ca ar vrea să o ranească... defapt, nu parea ca ar vrea să facă ceva împotriva ei. Doar o privea. Brusc, in acea liniştea au început să se audă nişte zgomote, asemanatoare cu aplauzele. Însă erau foarte rare.
-Bravo, bravo. Sasuke, nu mi-aş fi imaginat niciodată că te voi vedea la pamânt.
-Ka... Kabuto! Ce cauti aici? Întreabă brunetul tuşind.
-Am venit să asist la înfrângerea ta. Îţi voi lua întreaga putere după care îl voi ucide pe Naruto. Chiar nu ţi-ai dat seama de nimic în tot acest timp? Continuă acesta să rânjească satisfacut.
-Să îmi dau seama... de ce?
-Mă dezamageşti. Întodeauna ai fost neatent cu lucrurile din jurul tau. Superficial... aş putea spune. Tu... razbunatorul, ultimul Uchiha ramas în viaţă. Marele şi crudul Sasuke!
-Nu îţi permit să îmi vorbeşti aşa!
Brunetul s-a repezit la el, cu gândul să il lovească. Însă acesta a prins lama între palme, râzând galagios.
-Sasuke...
A deschis gura, în timp ce o limbă lungă parea că îsi face aparitia din neant. Saliva îi curgea în coltul gurii, cazând pe mâna tânarului Uchiha. Pentru prima oară, acesta privea speriat, în timp ce trupul îi tremura.
-Nu... nu se poate asta.
Nu departe de locul în care lucruri ciudate începeau să se întâmple, restul echipei din Konoha rasufla uşurată. Kakashi statea în genunchi, ţinându-şi palmele pe pamânt. Tuşea, în timp ce întreg corpul îi tremura atât de puternic, încât era deosebit de vizibil. Aparent îngrijorat, Gai s-a apropiat de el. Însă chiar când l-a atins, acesta a fost cuprins de aceiaşi stare.
-Ce... e asta?Întreabă brunetul încercând din rasputeri să îsi mentină echilibrul.
-Naruto... vulpea... chakra. Replică Hatake bagând unghiile în noroi.
-Ce tot spui acolo? Nu înteleg nimic! Strigă Sai ţinându-şi palmele pe piciorul ranit.
Însă nu a primit nici-un raspuns. Cei doi erau atât de şocati, încât privirea din ochi lor reuşea să îţi dea fiori pe şira spinarii. Deoparte, Neji încerca să îşi gasească verişoara. Îşi punea ultimele picaturi de chakra pe care le mai avea.
-Am gasit-o! Spune acesta unindu-si sprâncenele.
-Să mergem după ea şi mai apoi să îl gasim pe Naruto. Sper doar ca nu a eliberat vulpea. Dacă asta se întâmplă... la naiba! Replica jounin-ul cu par argintiu lovind pamântul.
Chunini îl priveau, în timp ce pe chipurile epuizate începea să apară urmele fricii. O frică ce parea să vină de la cel ce a promis că îi va proteja. Acum... nu se mai putea proteja şi controla pe el. În loc să se liniştească, lucrurile începeau să se complice. Care va fi sfârşitul pe care toti îl aşteptau?