Naruto Fic

[Lye]

Pun accent mai mult pe Sakura...pentru ca este personaj principal.Insa nu il voi neglija pe Naruto.Sa se stie...Pers principal o sa mai fie si Sasuke...chiar daca apare ceva mai tarziu.

Sai si Sakura.Prieteni sau rivali?

Adolescenta se plimba singura prin sat,vrand sa afle ce mai e nou.Insa totul era la fel ca in urma cu trei ani.Poate cateva case sau magazine in plus,insa totul era intact.Ichiraku,unde Naruto obisnuia sa manance Rammen era neschimbat.Acelasi batran primitor si fiica lui vesela si mereu bine-dispusa.Vazand-o,acestia au iesit rapid din magazin pentru a o saluta.Adolescenta le-a facut cu mana,afisand un zambet cald.Ii era dor de casa si de satul ei.Trecand pe langa cladirea unde era Tsunade,a observat niste obiecte ce pareau sa fie aruncate pe geam.Se parea ca blonda e din nou intr-o dispozitie proasta.Tanara a zambit,dupa care a continuat sa mearga.Brusc,rozalia a fost trantita la pamant de ceva.Era cainele lui Kiba.
-Akamaru!Peste cine ai mai dat?Sakura?Ce placere sa te intalnesc.
Satenul a ajutat-o pe fata sa se ridica,continuand sa ii zambeasca.Adolescenta si-a amintit de prima lor intalnire,care s-a petrecut cam in acelasi fel.Doar ca,pe vremea aia,Aka' nu era atat de mare.Inainte,Kiba obisnuia sa il tina in geaca,insa acum,el statea pe spatele cainelui.Fata a observay ceva:adolescentul nu mai purta gluga.
-Trebuie sa plec. Ma antrenez cu Hinata si Shino.Ne mai vedem.
Sakura a aprobat din cap,dupa care a continuat sa mearga.Se simtea ciudat,ca si cum ar fi noua in sat.Toti aveau cate o preocupare,membrii echipelor erau alaturi unul de celalalt.Dupa trei ani de absenta,avea impresia ca nu cunoaste pe nimeni.Brusc,a sarit pe o casa,indepartandu-se.
Seara venea cu pasi repezi,iar vantul sufla din ce in ce mai tare.Cerul era negru,si din loc in loc,licarea cate o stea pierduta in spatiu.Pe acoperisul unui temblu,Sakura statea linistita.Suflarea rece ii ciufulea parul in timp ce Luna se reflecta in ochii ei.In jur,se auzeau sunete de clopotei.Era o noapte pustie si infricosator de calma.Brusc,au inceput sa se auda niste pasi.Rozalia s-a ascuns cu grija,pentru a putea vedea cine a venit dupa ea.Deodata,aceasta a vrut sa loveasca,insa s-a oprit la timp.Cel din fata ei era Sai.
-Ce faci aici?Cum m-ai gasit?
-Unul dintre serpii mei te-a urmarit.
Adolescenta a privit in jos,si a observat animalul adus la viata cu ajutorul juts-ului.In minte,i-au venit imaginile cu sarpele lui Orochimaru,si bineinteles,si-a amintit de Sasuke.Se gandea la acesta.Insa uneori se intreba: oare el isi mai aminteste de ea?Mai stie cat de mult l-a iubit?Poate ca acum,avea o alta fata in echipa,de care s-a indragostit.
-Ce vrei?De ce ai venit aici?Putem sa vorbim maine,cand ne intalnim cu echipa.
Rozalia a vrut sa plece,insa satenul a apucat-o de brat.
-Intodeauna ai fost asa nesuferita?
Sakura a zambit,dupa care i-a tras un pumn baiatului,facandu-l sa se indeparteze cativa metri.Adolescenta a sarit de pe acoperis,indreptandu-se spre casa ei.Ramas singur,Sai se ridica cu greu.Si-a sters dara de sange ce se scurgea in coltul gurii cu incheietura mainii,scuturand din cap.Fata nu si-a pus multa chakra in lovitura,dar a fost deajuns sa il ameteasca.Comportamentul tinerei era unul foarte dificil,insa destul de interesant.
-La naiba.Cat de fals a fost zambetul ala.Cine s-ar fi asteptat sa imi dea una...
Satenul a chicotit,dupa care a plecat.Vroia sa isi gaseasca colega.Nu il interesa daca aceasta il mai loveste o data.Pur si simplu simtea nevoie sa o vada.In urma cu un an,Naruto ii aratase casa unde rozalia locuia.Probabil acolo trebuia sa fie.Acesta a intrat in balcon,privind discret pe geam.In pat,Sakura dormea.In momentul in care a vrut sa intre,o voce feminina s-a auzit din spate.
-Nici aici nu scap de tine?
-"Ce?O clona?Hah...frumoasa,desteapta si puternica.".Gandeste acesta schitand un zambet.
-Te-am intrebat ce cauti la mine acasa.Sau vrei inca un pumn sa iti revii?
-Pai...am vrut sa vad ce faci.In seara asta se anunta furtunta...si trebuia sa te anunt.
-"Pe cine crede asta ca pacaleste?".Sai...cerul e senin!
Satenul a privit cerul,dupa care si-a pus mana la ceafa intr-un mod inocent,zambind larg.Chipul rozaliei era de neclintit,nici-un muschi nu i se misca.Iar privirea era foarte rece.Adolescentul a facut niste semne cu mana,dupa care a disparut.Ramasa singura,fata si-a distrus clona,privind atenta in jurul ei.Nu vroia sa mai aiba inca o vizita-surpriza.