23-12-2007, 04:42 PM
multumesc mult. acest capitol este cam scurt, l-am facut in graba, la scoala:
capitolul 3
- Te-ai trezit! Nu-mi vine sa cred, doctorii au spus ca nu ai multe sanse sa te scoli.
- Cand tu esti aici, imposibilul devine posibil. Ma bucur atat de mult ca esti aici.
- Nu puteam sa te las singur, sa stii ca orice ti se va intampla, voi fi mereu langa tine, zise Yuki inlacrimat.
- Nu-ti imaginezi ce bine-mi fac vorbele tale! Eu...
- Nu spune nimic, stiu deja ce vrei sa zici. Si eu te iubesc. Acum odihneste-te, trupa ta are nevoie de un solist priceput, cat mai repede.
- O sa incerc sa... *gh* *gh* sa...
- Shuichi, ce ai? Doctor! Doctor!!!
- Ce este? Ce are pacientul?
- Tu esti specialistul, tu sa-mi spui!
- O nu! Are din nou pierderi de sange. Nu credeam ca se va ajunge pana aici, dar trebuie sa-i facem operatie. Dupa aceasta, nu o sa mai aiba aceste scurgeri, cel putin asa ar trebui. De obicei, operatia este foarte dureroasa, chiar daca pacientul este anesteziat, tot simte.
- Faceti tot posibilul sa fie bine.
Operatia dura mai mult decat Yuki se asteptase, mai mult de o ora. Cand doctorii iesira din sala de operatie, fura asaltati de Yuki. Doctorii i-au spus ca se poate linisti, acum este in afara oricarui pericol si-l poate vizita oricand. Erau niste vesti minunate. Eiri si Shuichi vorbira toata ziua. Radeau, povesteau, se simteau incredibil. Doctorul le spuse ca o sa fie externat peste 2 zile. Era cam mult pentru el deoarece vroia sa plece cat mai repede.
- Yuki... sunt curios. Daca nu eram asa bolnav, ci as fi avut o simpla boala... ai fi venit?
- As veni si daca ar fi ultimul lucru pe care-l fac.
- Yuki, nu trebuie sa lasi treburile importante nerezolvate doar din cauza mea. Desi... recunosc ca-mi place.
- Nu-ti face griji. Acum linisteste-te, maine o sa fie o zio lunga.
- Pleci?
- Nu, o sa stau cu tine aici pana cand poti iesi din spital.
Yuki nu adormi nici macar o clipa. Statea pur si simplu si se uita la Shuichi, avea mare grija de el, parca se schimbase total.
capitolul 3
- Te-ai trezit! Nu-mi vine sa cred, doctorii au spus ca nu ai multe sanse sa te scoli.
- Cand tu esti aici, imposibilul devine posibil. Ma bucur atat de mult ca esti aici.
- Nu puteam sa te las singur, sa stii ca orice ti se va intampla, voi fi mereu langa tine, zise Yuki inlacrimat.
- Nu-ti imaginezi ce bine-mi fac vorbele tale! Eu...
- Nu spune nimic, stiu deja ce vrei sa zici. Si eu te iubesc. Acum odihneste-te, trupa ta are nevoie de un solist priceput, cat mai repede.
- O sa incerc sa... *gh* *gh* sa...
- Shuichi, ce ai? Doctor! Doctor!!!
- Ce este? Ce are pacientul?
- Tu esti specialistul, tu sa-mi spui!
- O nu! Are din nou pierderi de sange. Nu credeam ca se va ajunge pana aici, dar trebuie sa-i facem operatie. Dupa aceasta, nu o sa mai aiba aceste scurgeri, cel putin asa ar trebui. De obicei, operatia este foarte dureroasa, chiar daca pacientul este anesteziat, tot simte.
- Faceti tot posibilul sa fie bine.
Operatia dura mai mult decat Yuki se asteptase, mai mult de o ora. Cand doctorii iesira din sala de operatie, fura asaltati de Yuki. Doctorii i-au spus ca se poate linisti, acum este in afara oricarui pericol si-l poate vizita oricand. Erau niste vesti minunate. Eiri si Shuichi vorbira toata ziua. Radeau, povesteau, se simteau incredibil. Doctorul le spuse ca o sa fie externat peste 2 zile. Era cam mult pentru el deoarece vroia sa plece cat mai repede.
- Yuki... sunt curios. Daca nu eram asa bolnav, ci as fi avut o simpla boala... ai fi venit?
- As veni si daca ar fi ultimul lucru pe care-l fac.
- Yuki, nu trebuie sa lasi treburile importante nerezolvate doar din cauza mea. Desi... recunosc ca-mi place.
- Nu-ti face griji. Acum linisteste-te, maine o sa fie o zio lunga.
- Pleci?
- Nu, o sa stau cu tine aici pana cand poti iesi din spital.
Yuki nu adormi nici macar o clipa. Statea pur si simplu si se uita la Shuichi, avea mare grija de el, parca se schimbase total.