27-02-2009, 10:33 PM
Yume tocmai plecase cu Shaliel, lasandu-le pe celelalte singure pentru cateva zile. Anastasia se scuza si le spune ca se va intoarce in curand, dar cum era de asteptat nu o facuse. Parasind acele imprejurimi intra in desert, acelas loc strabatut de multe ori in cautarea ei, nu stia de ce da avea nevoie sa mearga la acea oaza, unde si-a descoperit prima data puterea de a vedea spirite, unde Helly ia devenit prietena dupa ce o salvase de la distrugere, acel loc plin de amintirile pe care le mai avea. Se indrepta cu pasi grabiti, era constienta ca cineva o urmarea, insa nu ii acorda mare importanta, isi continua drumul. Timpul trecu, noaptea se asternu si razele soarelui ii batea pe fata, un ciclu al naturii ce mereu se succede fara incetare. Dupa ce manca putin din bucatele aduse cu ea, pleca din nou la drum, la fl de grabita, si cu acei ochi ce o urmareau. Nu dupa mult timp ajunse la oaza, insa uimirea i se afisa pe fata, totul disparuse, in locul acelui lac limpede era doar o apa neagra, ce emana un miros de putrefactie, plantele se stinsesera de mult, incat nici nu se putea spune ca au existat vreodata acolo. Anastasia exclama cu uimire:
-Ce...Ce s-a intampalt aici? cine a facut aceasta?
Nu astepta un raspuns, insa nu ii venea sa creada, refugiul ei din toti acesti ani disparuse, intunericul punand stapanire pe el. Acuma era mai convinsa ca niciodata ca trebuia sa ii opreasca, si Yume era unica solutie.
-Tatal tau...vrajitorul...nu stiu care din cei doi au facut aceasta.
Anastasia se intoarse brusc, si spre surprinderea ei o vazu pe Helly, nu putea sa creada ca spiritul stia si nu ii spusese. Cum a putut sa ii ascunda asa ceva. O vazu pe Helly ca dorea sa continue si prefera sa taca, desi pe interior ardea de furie.
-Ei te cauta pe tine...Au aflat ca ai gasit-o pe Yume...Tatal tau...nu mai e acelasi om...arata la fel...dar nu mai are nimica din acel om...
-Nu vreua sa aud de el. Cum ai putut sa-mi ascunzi asa ceva. TU? Erai prietena mea, ai fost mereu alaturi de mine, m-ai salvat de mii de ori si eu la fel, am facut şotii impreuna de nenumarate ori, am fost mereu partenera in ale distractiei, tocmai tu? Nu m-am simtit asa tradata niciodata.
Ochii ei incepura a se umezi, si lacrimi incepura sa ii cada pe obrazi, lasand capul in pamant, si asezandu-se pe nisipul arzator.
-Nu a fost decizia mea. Bunica ta a vrut asa.
Anastasia ridica ochii brusc, isi sterse lacrimile si intreba cu uimire, crezand ca nu auzise bine.
-Ce? Bunica-mea? Da ea a murit cu mult inainte ca eu sa te cunosc pe tine Helly. Spune-mi adevarul acuma. Vreau sa stiu cine sunt acuma. Fara minciuni sau inselaciuni.
Dar spiritul se preschimba, in locul ei aparand acea batranica pe care o cunocuse la han, nu putea sa creada ce se petrece. In sfarsit avea sa afle adevarul si spera sa fie unul al naibii de convingator, pentru ca cineva avea sa plateasca daca ar fi fost din nou inselata.
-Tu esti Anastasia, numele tau semnifica cea care va renaste, cauti un destin care nu e al tau, tot ce iti aduci aminte din copilarie sunt doar vagi amintiri, iti cauti tatal, si nu il gasesti, ti-e frica de vrajitor, si nu cunosti motivul, vrei sa o ajuti pe Yume, si totodata sa te razbuni, trecutul tau nu e al tau, cine esti tu, vrei sa afli acest lucru atuncea vino cu mine si vei afla totul. Cum spuneai fara minciuni si fara inselatorii, a sosit vremea, si tu trebuie sa fii acolo.
O lumina aparu iar Anastasia se vazu in pestera alaturi de celelalte fete, toate uitandu-se una la alta. Totul i se parea cunoscut, acel templu, acea voce, acea istorie, totul s-a mai intamplat odata dar cum? Anastasia o vazu pe Yume cazuta in genunchi.
"- Yume tu esti 'arma' care poate distruge bucla si odata cu ea vor disparea si vrajitorul si cristalele intunericului. Tu nu esti un gardian, ci un kami al viselor..."
Acele vorbe, le mai auzise odata, acum mult timp in urma, si deodata isi aduse aminte
-La razboiul ce a distrus Yumeria...eu am fost acolo...
[ooc: sorry ca e asa lung ._. dar n-am ami postat de mult si trebuiau lamurita anumite lucruri...si stiu ca e un postzilla
) ]
-Ce...Ce s-a intampalt aici? cine a facut aceasta?
Nu astepta un raspuns, insa nu ii venea sa creada, refugiul ei din toti acesti ani disparuse, intunericul punand stapanire pe el. Acuma era mai convinsa ca niciodata ca trebuia sa ii opreasca, si Yume era unica solutie.
-Tatal tau...vrajitorul...nu stiu care din cei doi au facut aceasta.
Anastasia se intoarse brusc, si spre surprinderea ei o vazu pe Helly, nu putea sa creada ca spiritul stia si nu ii spusese. Cum a putut sa ii ascunda asa ceva. O vazu pe Helly ca dorea sa continue si prefera sa taca, desi pe interior ardea de furie.
-Ei te cauta pe tine...Au aflat ca ai gasit-o pe Yume...Tatal tau...nu mai e acelasi om...arata la fel...dar nu mai are nimica din acel om...
-Nu vreua sa aud de el. Cum ai putut sa-mi ascunzi asa ceva. TU? Erai prietena mea, ai fost mereu alaturi de mine, m-ai salvat de mii de ori si eu la fel, am facut şotii impreuna de nenumarate ori, am fost mereu partenera in ale distractiei, tocmai tu? Nu m-am simtit asa tradata niciodata.
Ochii ei incepura a se umezi, si lacrimi incepura sa ii cada pe obrazi, lasand capul in pamant, si asezandu-se pe nisipul arzator.
-Nu a fost decizia mea. Bunica ta a vrut asa.
Anastasia ridica ochii brusc, isi sterse lacrimile si intreba cu uimire, crezand ca nu auzise bine.
-Ce? Bunica-mea? Da ea a murit cu mult inainte ca eu sa te cunosc pe tine Helly. Spune-mi adevarul acuma. Vreau sa stiu cine sunt acuma. Fara minciuni sau inselaciuni.
Dar spiritul se preschimba, in locul ei aparand acea batranica pe care o cunocuse la han, nu putea sa creada ce se petrece. In sfarsit avea sa afle adevarul si spera sa fie unul al naibii de convingator, pentru ca cineva avea sa plateasca daca ar fi fost din nou inselata.
-Tu esti Anastasia, numele tau semnifica cea care va renaste, cauti un destin care nu e al tau, tot ce iti aduci aminte din copilarie sunt doar vagi amintiri, iti cauti tatal, si nu il gasesti, ti-e frica de vrajitor, si nu cunosti motivul, vrei sa o ajuti pe Yume, si totodata sa te razbuni, trecutul tau nu e al tau, cine esti tu, vrei sa afli acest lucru atuncea vino cu mine si vei afla totul. Cum spuneai fara minciuni si fara inselatorii, a sosit vremea, si tu trebuie sa fii acolo.
O lumina aparu iar Anastasia se vazu in pestera alaturi de celelalte fete, toate uitandu-se una la alta. Totul i se parea cunoscut, acel templu, acea voce, acea istorie, totul s-a mai intamplat odata dar cum? Anastasia o vazu pe Yume cazuta in genunchi.
"- Yume tu esti 'arma' care poate distruge bucla si odata cu ea vor disparea si vrajitorul si cristalele intunericului. Tu nu esti un gardian, ci un kami al viselor..."
Acele vorbe, le mai auzise odata, acum mult timp in urma, si deodata isi aduse aminte
-La razboiul ce a distrus Yumeria...eu am fost acolo...
[ooc: sorry ca e asa lung ._. dar n-am ami postat de mult si trebuiau lamurita anumite lucruri...si stiu ca e un postzilla
) ]