Legaturile altor Lumi

[Apathy]

Capitolul 4
Partea II : Dubla personalitate

- Aceasta intrebare este lipsita de orice logica. O minte rationala ar fi gasit imediat raspunsul, dar se pare ca voi nu sunteti in stare.
Tinerii observara schimbarea brusca din tonul copilei. Un fior le trecu pe sirea spinarii, cand privirea de gheata le topi orice urma de impotrivire. Ochii sai ar fi facut si cel mai fioros dusman sa ii cada la picioare. Nu indrazneau sa ii adreseze vre-un cuvant, se simteau deodata inferiori. Gurile se conturara in asa in fel incat, pe chipurile lor se citea surprinderea. Acea emotie profunda si neasteptata, care le-a pus stapanire pe trupuri, provocandu-le teama.
Alice ii privi pe fiecare la rand, schitand un zambet, aparent amuzata de reactia amicilor sai. Cand isi arunca o ultima privire asupra tinerilor, trupurile lor se aplecara involuntar in jos, de parca s-ar fi inchinat copilei. Nu mai cutezau sa se uite la ea.
Multumita ca tinerii au realizat cine sta cu adevarat in fata lor, a grait din nou, avand acelasi tot rece, insa superior.
- Ca sa alung orice urma de nelamurire, am sa va raspund la intrebare.
Nimeni nu misca un muschi. Ascultau cu atentie vorbele reginei lor, ignorand oricare alt sunet inafara de acea voce melodioasa, care insa le taia respiratia.
- Din cate stiti el este fratele meu de sange, si chiar mai mult decat atat. Suntem legati printr-un pact. Chiar daca va sesiza ca ceea ce facem nu este corect din punctului lui de vedere, isi va ignora gandurile. Caci eu sunt pana la urma persoana ce i-a stat mereu alaturi. Am fost si vom fi mereu impreuna. Edward ni se va alatura cu trup si suflet.
- Sunteti sigura Inaltimea voastra ca va fi dispus sa ni se alature? Este asta cea mai buna solutie? cuteza sa i se adreseze unul dintre baieti, cu tonul sovaitor si trupul inghetat de frica.
- Indraznesti sa imi pui la indoiala cuvintele? spuse Alice usor suprinsa. Ceea ce spun eu se va adeveri. Sufletul pretiosului meu sot salasluieste in acel trup firav. Nu va avea incotro decat sa imi accepte oferta, insa vom face totul subtil. Vom merge cu pasi mici dar siguri, astfel avem victoria asigurata.
- Imi... imi cer iertarea Regina mea ca m-am indoit de acest plan, mai graii inca o data acel tanar, cerand parca mila si iertare.
- Cei ce ma sfideaza vor plati scump... insa voi face o exceptie de aceasta data. Insa, tine minte Sebastian, inca o abatere ca aceasta si nu vei mai avea parte de mila si indurare.
Ochii ii devenira din nou plini de viata, luminosi si veseli, iar genunchii ii cedara, cazand pe iarba. O briza usoara ii mangaia chipul blajin si ii imprastia suvitele. Se uita putin mirata la posturile amicilor sai, apoi schita un zambet, dandu-le de inteles ca isi revenise.
- Puteti sa va ridicati acum. A plecat.
Baietii se indreptara imediat, la auzul acelei voce copilaroase.
- Eu trebuie sa plec acum. Voi fi nevoita sa-i dau cateva raspunsuri fratelui meu. Sunt sigura ca va fi curios in privinta intalnirii mele cu voi. Voi avea grija sa omit subiectele care ne-ar putea pune in pericol planurile. Deci puteti sta linistiti.
Nimeni nu spuse nimic, nu se putea citi nimic pe chipurile lor. Ochii le erau fixati in directia fetei, insa nu era prea sigur daca chiar se uitau la acel trup. Mintea le era prea departe de lumea reala, pentru a mai sesiza si acel corp inutil ce ocupa spatiul in acest univers infinit.
Alice se ridica, usor stanjenita de atentia pe care o primea.
- Am sa plec acum, sopti ea, de parca nu ar fi vrut sa-i deranjeze.
Trecu printre ei, si le intoarse spatele, insa dupa cativa pasi, unul dintre ei o atinse pe umar.
- Ati uitat cartea Domnia Voastra, spuse el si i-o intinse, in timp ce incheieturile inca ii mai tremurau.
- Nu o pot lua Sebastian. Exista o posibilitate ca fratele meu sa o gaseasca, si nu vreau sa risc. Asa ca ti-o incredintez.
Tanarul facu o plecaciune si isi duse mana in care tinea cartea, la piept. Astepta in liniste ca stapana sa sa plece. Tocmai atunci va fi vrednic sa se ridice, insa aceasta ii puse mana pe umar, iar capul i se ridica involuntar, privind fix in ochii copilei. Teama disparuse, la fel ca si toate celelalte sentimente ce ii intunecau inima si gandirea. Se simtea linistit, in siguranta, de parca o simpla privire ar fi fost deajuns sa calmeze orice fiara.
- Nu e nevoie sa ne mai jucam de-a sclavul si stapanul acum, spuse Alice pe un ton copilaros si dulce. Te poti ridica.
Tanara ii intoarse spatele si continua sa merga linistita, pana cand amicii sai nu ii mai puteau vedea silueta.
Vroia sa vorbeasca cu fratele sau chiar in acel moment, iar daca s-ar fi dus acasa, el se intorcea abia peste cateva ore. Asa ca, isi scoase telefonul din buzunar si forma un numar. Degetele manevrau cu repeziciune tastele. Il duse la ureche, si auzi imediat o voce la celalat capat al firului.
- Ed... esti ocupat? Vreau sa discutam putin, spuse ea cu o voce dulce si imbietoare.
- Edward este cam "prins" de cateva probleme draga mea.
Era o voce ironica, complet diferita de cea a fratelui sau. Rece, dura si nemiloasa.