14-06-2009, 01:01 PM
Well, sensul vietii... Well, well.. Sineră să fiu nu m-am gândit până acum că aş trai pentru ceva anume, ci doar traiesc. M-am nascut pentru a trai, corect? Chiar dacă am un anume sens al vietii, pe care să îl urmez, sau doar traiesc prin faptul că respir, exist. Well, cam ăsta devine un sens în sine, nu? Să traieşti pentru a nu muri, doar acum dacă nu ai un anumit scop, să îi zic aşa, te sinucizi. What the fox!
Rily... viata mea nu înseamnă cine ştie ce, dar îmi place cu sau fară un anumit sens. Îmi plac prietenii mei, îmi ador familia şi eu ... sunt eu, indiferent de scop. Acum mi s-ar parea absurd să traiesc pentru altcineva , sau pentru ceva anume, nu ar mai fi viata mea. Când te gândeşti la asta... Devine chiar egoist, presupun. Adică LOL, să traieşti pentru altcineva , ce boring, mai bine traieşti pentru tine. Şi să fiu serioasă de această dată... Aşa este, pentru că nimeni nu îţi dă înapoi timpul petrecut pentru siguranta altcuiva. Asta dacă ar fi să ne referim la un asemenea caz, traind pentru altcineva.
Apoi pentru un anumit lucru, pentru un anumit vis.. Se poate spune , poate multe persoane traiesc pentru a-şi îndeplini anumite vise şi acestea devenind un adevarat scop al vietii, totuşi eu nu ştiu ce înseamnă asta cu claritate, din moment ce nu simt asta.
M-am nascut pentru a trai, şi acesta este scopul meu.
Cam asta vreau să spun, că nu am nevoie de ceva pentru a - mi clarifica existenta, odată ce respit şi ocup şi eu spatiu pe această lume, planetă, ţară or whatevă, nu am nevoie de nimic anume pentru care să îmi bat gândul. Deşi iar, gândindu-te la asta îţi vin în minte multe.. Familia, prietenii şi toate persoanele pe care le cunoşti, evident toate lucrurile care îţi plac. Nu este oare aceasta cauza? Şi aici vine vorba şi de acomodare pentru că noi, oamenii, ne acomodam la orice, din câte ştiu şi am ' păţit' [ să zic aşa ] eu.
Nu pot să mint.. nu mă gândesc mereu la persoanele din jurul meu, mă cam urasc pentru asta. Eu sunt pe primul loc şi ceea ce îmi place mie, apoi vin şi ceilalti, şi nu am ce să fac în legatură cu asta, pentru că îmi place să fiu aşa, şi ... să exist aşa, presupun.
Odată ce te integrezi într-un anumit grup social ai o viaţă socială, când te avânti într-un anumit grup de studiu / lucru sau pur şi simplu distractie, ai şi o viaţă profesională, atunci când te îndragosteşti ai şi o viaţă amoroasă. Eu una nu aş putea urma un singur lucru în viaţă, ca acela să îmi devină scop. Oamenii sunt schimbatori, şi din punctul meu de vedere... Niciodată nu vei putea avea doar o singură dorinţă, adică să respiri doar pentru ceva anume. Şi dacă asta ar fi posibil, atunci... Când se va îndeplini cu adevarat ceea ce ai dorit cu ardoare, şi spunând că ai trait pentru acea realizare.. Ce vei mai face? Pentru ce vei mai trai? Va fi de-ajuns să ocupi spatiu pe Pamânt fară dulcele tau scop? Devinde dependenţă.
Personal exist pentru că aşa a fost să fie, să zic aşa. Aspir la multe şi gândurile mi se schimbă. Am familia mea, pe care o iubesc mai presus de orice, am prietenii mei pe care îi protejez atât de bine cât pot şi toate persoanele importante din viata mea. Este foarte OK să traiesc aşa, este o viaţă cât se poate de normală.
Rily... viata mea nu înseamnă cine ştie ce, dar îmi place cu sau fară un anumit sens. Îmi plac prietenii mei, îmi ador familia şi eu ... sunt eu, indiferent de scop. Acum mi s-ar parea absurd să traiesc pentru altcineva , sau pentru ceva anume, nu ar mai fi viata mea. Când te gândeşti la asta... Devine chiar egoist, presupun. Adică LOL, să traieşti pentru altcineva , ce boring, mai bine traieşti pentru tine. Şi să fiu serioasă de această dată... Aşa este, pentru că nimeni nu îţi dă înapoi timpul petrecut pentru siguranta altcuiva. Asta dacă ar fi să ne referim la un asemenea caz, traind pentru altcineva.
Apoi pentru un anumit lucru, pentru un anumit vis.. Se poate spune , poate multe persoane traiesc pentru a-şi îndeplini anumite vise şi acestea devenind un adevarat scop al vietii, totuşi eu nu ştiu ce înseamnă asta cu claritate, din moment ce nu simt asta.
M-am nascut pentru a trai, şi acesta este scopul meu.
Cam asta vreau să spun, că nu am nevoie de ceva pentru a - mi clarifica existenta, odată ce respit şi ocup şi eu spatiu pe această lume, planetă, ţară or whatevă, nu am nevoie de nimic anume pentru care să îmi bat gândul. Deşi iar, gândindu-te la asta îţi vin în minte multe.. Familia, prietenii şi toate persoanele pe care le cunoşti, evident toate lucrurile care îţi plac. Nu este oare aceasta cauza? Şi aici vine vorba şi de acomodare pentru că noi, oamenii, ne acomodam la orice, din câte ştiu şi am ' păţit' [ să zic aşa ] eu.
Nu pot să mint.. nu mă gândesc mereu la persoanele din jurul meu, mă cam urasc pentru asta. Eu sunt pe primul loc şi ceea ce îmi place mie, apoi vin şi ceilalti, şi nu am ce să fac în legatură cu asta, pentru că îmi place să fiu aşa, şi ... să exist aşa, presupun.
Odată ce te integrezi într-un anumit grup social ai o viaţă socială, când te avânti într-un anumit grup de studiu / lucru sau pur şi simplu distractie, ai şi o viaţă profesională, atunci când te îndragosteşti ai şi o viaţă amoroasă. Eu una nu aş putea urma un singur lucru în viaţă, ca acela să îmi devină scop. Oamenii sunt schimbatori, şi din punctul meu de vedere... Niciodată nu vei putea avea doar o singură dorinţă, adică să respiri doar pentru ceva anume. Şi dacă asta ar fi posibil, atunci... Când se va îndeplini cu adevarat ceea ce ai dorit cu ardoare, şi spunând că ai trait pentru acea realizare.. Ce vei mai face? Pentru ce vei mai trai? Va fi de-ajuns să ocupi spatiu pe Pamânt fară dulcele tau scop? Devinde dependenţă.
Personal exist pentru că aşa a fost să fie, să zic aşa. Aspir la multe şi gândurile mi se schimbă. Am familia mea, pe care o iubesc mai presus de orice, am prietenii mei pe care îi protejez atât de bine cât pot şi toate persoanele importante din viata mea. Este foarte OK să traiesc aşa, este o viaţă cât se poate de normală.