Prisoners of today

[Yaku-chin]

Un nou fic, tot yaoi bineinteles, insa de data asta il scriu alaturi de o persoana foarte draga mie si cred ca si voua,alaturi de Mitsukai Yoru. Eu sper sa nu o dezamagesc pe ea si nici pe voi.Ficul va fi cu +17:D.Am zis sa fie intre +18 si +16. Deci a iesit +17:)). Sper sa va placa:D


Capitolul I: Dominand prezentul

O noua zi, intotdeauna incepand banal, dar de fiecare data atat de diferita de precedenta. Poti schimba o lume in timpul asta, poti schimba un suflet si intr-o secunda si el asta vrea sa faca din mine, o papusa a lui. Asa doreste, atunci asa sa fie. Crede ca ma poate distruge numai cu atat? Nu , nu poate, stie asta, dar incearca in continuare. Ii seman, sunt sange din sangele lui, pana si comportamentul meu mi se pare dependent de al lui, dar eu am ceva ce ii va lipsi pe veci. Chiar daca m-ar inchide si intr-o alta lume, tot as scapa. O sa il ascult, deocamdata. De ce mi-ar pasa de el, de viata lui, de dorintele sale, cand i-a pasat lui de ale mele, pentru a ma face sa ma gandesc la persoana sa, pentru a il face sa devina baza destinului meu? Sa ramana impreuna cu jucariile lui, pe mine sa ma lase sa imi traiesc viata asa cum vreau, sunt baiatul lui, nu un sclav. Nu suport cum se uita la mine cu privirea aia satisfacuta, atotputernica, se crede nmare, suprem, dar nu e nimic. Se bucura! Crede ca m-a invins, ca a castigat.Dar se inseala! Il urasc...
-Ne vedem curand. . . fiule!
Nu merita sa aib? un fiu ca mine, nu i-am cerut niciodata nimic, nu vreau nimic de la el, dar nu imi va da pace pana ce nu urmez calea aleasa de el. Uneori am impresia ca nu il cunosc, alteori mi se pare controversat ca nici macar pe mine nu ma cunosc, si de fiecare data ajung sa cred ca de fapt nu stiu nimic. Insa vreau sa invat, vreau sa cunosc lumea asa cum e, vreau sa o am la picioarele mele, nu sa ma controleze ea, ii seman, acum realizez cat de mult ii seman tatalui meu, marelui yakuza Fuuya Kazuki.
Am un trecut lamentabil, pentru unii dureros, pentru mine doar deranjant. Nu ma prea intereseaza persoanele ce exista in el, de fapt mi se par toti niste straini, ei nu ma cunosc, si eu le-am vazut doar chipul. Femeia care mi-a dat nastere, a fugit cand eu ma nascusem, cu un alt barbat. Nu stiu de ce, nu m-a interesat sa aflu si nu am simtit nevoia unei persoane careia sa-i spun mama. Acum nu stiu daca mai traieste sau e moarta, nu-mi pasa, pentru mine nu a existat niciodata.
Nu am o relatie exceptionala cu tatal meu. Nu pot spune ca ne simpatizam atat de mult, singuta legatura dintre noi este un �Buna ziua!� si �La revedere.� . El doreste sa il calc pe urme, cum face orice fiu de yakuza, insa eu nu sunt de acord cu asta si nici nu voi fi. Nu am de gand sa imi pun in pericol viata si nici sa omor alti oameni, mi se parte prostesc sa fug dupa unii, mintea mea nu e facuta pentru asta. Imi place sa analizez fiecare detaliu in parte si singurul care m-a cunoscut a fost un profesor din generala. Poate ca unica persoana careia am indraznit sa-i spun ceva mai mult si poate singurul loc in care renuntam la masca. Sunt lucruri pe care nimeni nu le stie despre mine si nici nu vor afla.
Am trait in lux , nu mi-a lipsit nimic, nici macar dragostea parinteasca, desi mai tot timpul era ocupat nu m-a neglijat niciodata. Insa cu cat cresteam mai mare cu atat aflam mai multe lucruri ingrozitoare despre viata lui. Trebuia sa mergem impreuna la diferite intalniri, sa cunosc mai multi oameni, sa cunosc viata unui yakuza. Stiam ca tatal meu este asa ceva, insa nu credeam ca asta implica moartea oamenilor nevinovati. Si scuza lui era intotdeauna, a fost un accident. La inceput mi s-a parut traumatizant, dar apoi devenea amuzant, daca nu ridicol, cand alti oameni erau ucisi, pe baza unui accident. Ajunsesem sa ma intreb al catelea accident va fi moartea mea?
Am refuzat sa ii calc pe urme si nu a fost, nu este si nu va fi de acord cu asta. A incercat prin multe mijloace sa ma oblige sa il ascult, insa nu a reusit. Acum a ajuns prin a ma inchide intr-un internat. Crede ca timpul ce-l voi petrece aici ma va face sa imi schimb parerea. Insa nu va fi asa, oricat s-ar stradui sa faca din mine sclavul ideal nu o sa reuseasca. El nu este stapan nici pe vietile altora, insa nu observa lucrul asta, nu-i pasa.. Puterea, banii,luxul l-au inebunit si nu vede lucrurile mai presus de aparente..
Ma indrept cu pasi marunti spre intrarea noii scoli. Nu mi-e frica, insa simt o oarecare emotie, stiind ca aici imi voi petrece patru ani. Il urmaresc cu privrea, pana ce ma intorc si imi accentuez pasii, acum ei devenind o poarta spre libertate. Cat de idiot am fost, poate ca asta era inceputul carierei mele muzicale. Ii va fi greu sa ma supravegheze aici, exista intimitate si totodata nu e o inchisoare, deci pot fugi. Il vad cum zambeste triumfator si egogentrismul sau imi taie respiratia. Cand m-a vazut mergand spre directoare s-a urcat in masina si a plecat, lasandu-ma singur. Nu stie nimic despre mine. Mi se face greata. Habar nu are cat de capabil pot fi, dar ii voi arata ca el e un nimic pe langa mine. Vreau sa vada cat de mult insemn eu pe langa el.
Imi inalt iar privirea, afisand aceeasi superioritate pe care o vad si la el. Cladirea din fata mea imi provoaca o stare ciudata. Toti par a ma privi insistent si poate ca asta ma face sa ma simt ca un extraterestru. Stiu ca sursa acestei nelinisti e tatal meu, si as fi preferat sa vin singur, dar asta e.
Directoarea scolii ma asteapta la intrare. Am oftat si am mers aproape inconstient catre ea. M-am oprit la aproape un metru de trupul ei analinzand-o cu atentie. Era destul de batrana si atat de stearsa. Ridurile de pe fata sa erau accentuate de o pudra rosie, prost aleasa, iar fardul albastru de la ochi ii scotea in evidenta galbenul ce imprejmuia culoarea ochilor ei mici ce emanau o rautate pura. Directoarea ma poftit in noua mea scoala. Am intrat, mergeam pe un coridor lung alaturi de ea. Buzele au inceput sa ii se miste, adresandu-mi cateva cuvinte:
-Stai linistit,totul va fi bine daca o sa te comporti cumsecade..
-Nu sunt agitat, vi se pare. Sunt cat se poate de relaxat si linistit.
-Nu prea cred, daca tatal tau te-a adus aici inseamna ca nu esti atat de linistit pe cat pari.
-Domna director, nu va bagati in ceea ce nu va priveste. Dupa cum ati observat tata e un om puternic si nu prea ii plac oamenii ce se baga in viata sa personala. Ii elimina din cale, si nu cred ca dumneavoastra ati vrea sa fiti printre acei oameni.
-Oo nu, nu. Spuneam doar sa incerci sa te intelegi cu toti si sa nu ai probleme.
-De aceea sunteti dumneavoastra aici, doar va numiti directoare sau sunteti doar femeia de servici? Daca eu patesc ceva, dumneavoastra o sa aveti mari probleme cu tata.
Cine se mai crede si fufa asta sa imi spuna mie ce sa fac? Ce increzuta! Sper ca s-a potolit cu sfaturile ei ajutatoare. Mai bine tacea, era mai convenabil pentru ea.
-Am sa iti arat scoala.
-Foarte bine.
Din cate observ aceasta institutie este foarte bine pazita. Imi va fi destul de greu sa scap de aici, greu dar nu imposibil.
-La primul etaj sunt salile de calasa unde se vor tine orele, orarul il ai la intrarea in internat. La parter se afla secretariatul, cancelaria si cabinetul medical . Nu ai voie sa iesi din scoala fara un supraveghetor. Dupa cererea tatalui tau, tu vei avea o camera impreuna cu un profesor. Este una din cele mai luxoase camere . Vei locui cu profesorul Takahiro Yuki . El iti va fi supraveghetor si va raspunde pentru faptele tale. Si tu va trebui sa asculti de el. Acum ti-l voi prezenta. Vom merge in cancelarie si cred ca il voi lasa pe dansul sa iti arate scoala. Asa o sa va cunoasteti mai bine. Esti de acord?
-Hmm, sa terminam mai repede cu asta.
Ce cotoroanta, de ce nu este la pensie oare? Of, o sa mai stau si cu un profesor. Hmm nu e asa rea ideea. Defapt m-ar putea ajuta mult� chiar foarte mult.