Full Moon

[fake_fate]

1-Locul



Drumul mă obosise mai mult decât crezusem iniţial. Doamna Doyle nu mai termina de vorbit, oricât de atentă încercam să fiu nu auzeam decât „taca taca taca şi apoi taca taca”. Am încercat să îi dau un imbold de plecare, dar ea se aşezase confortabil pe patul meu şi îmi vorbea în timp ce mă prefăceam că despachetam. Începusem să îmi zic că dacă eram mai vigilentă, găseam pe alt cineva să îmi arate unde era camera. Dar ce tot ziceam, eram frântă, nu credeam că era posibil să mai fiu în picioare.
- Şi sincer până ajung în oraş mă plictisesc, bine că locul ăsta este mereu plin. Şi tipul care aduce lactatele este un scump. Dacă vrei drăguţă să îţi fac cunoştiţă cu el să mă anunţi.
Eu renunţasem să încerc să o mai ascult sau să o fac să plece deja şi Miss Doyle ar fi continuat dacă uşa de la intrare nu ar fi fost trântită cu putere. În cameră năvălise o furtună. O fata cam de aceeaşi vârstă cu a mea îi aruncă invitatei o privire glacială.
- Miss Doyle, sunteţi chemată la recepţie!spuse aceasta făcând cu mâna în semn de “ La revedere!”. Doamna Doyle s-a ridicat trufaşă de pe pat, şi-a aşezat costumul bleumarin şi şi-a luat un cald rămas bun, în schimb nu am putut decât să îi ofer un zâmbet.
Imediat, fata ce o expediase atât de repede pe musafira nepoftită mi-a întins mâna:
- Rouge Arwin!
- Chloe Raymond, i-am răspuns strângandu-i mâna .
- Doyle este o adevărată moară stricată şi nu scapi de ea decât expedind-o, deşi e bine să o ai de partea ta.
Vorbea de parcă ar fi cunoscut-o de mult pe aceea doamnă, poate era din anul 2 orice era posibil.
- Presupun că tu nu o ai!
Rouge a zâmbit în semn de vinovăţie.
- Am ajuns ieri, am căutat pe cineva care să mă ajute dar nu era decât ea…după două ore de “taca taca taca” am plecat din cameră închizând uşa după mine…Pledez vinovată!
Am încercat să nu îmi fac o primă impresie imediată despre colega mea de cameră, dar îmi era imposibil. Nu era atentă, dădea cărţile pe faţă; poate era din neglijenţă sau poate nu avea nimic de ascuns. Oricum ştiam sigur că dacă era ceva care o va deranja la persoana mea îmi va spune…speram doar că nu într-un mod oribil.
- Dacă face aşa de fiecare dată…însemnă că nimeni nu o suportă.
Era logic defapt, dacă ei nu îi plac cei ce nu o lasă să vorbească cât o ţinea gura, şi nimeni nu ar putea să o facă, ca ea să nu înghită pe nimeni.
- Mmm am făcut “cercetări”, Carsoni sunt preferaţi ei.
- Carsoni..dar, ieri? începeam să mă bâlbâi. Cu siguranţă ştia o mulţime de lucruri. Şi cu siguranţă nu i-a fost greu să afle. Era întradevăr frumoasă şi eram sigură că ştia deja să folosescă acel atu.
- Toţi îi ştiu…tatăl lor este directorul adjunct şi profesor de istorie, iac nici aici nu scap de ea, adăugă ea strâmbând din nas, oricum sunt doi băieţi şi o fată, toţi fraţi dar şi o protejată..ştii tu, dar se zice că fratele cel mare şi protejata sunt împreună!spuse acele ultime cuvinte de parcă era un secret hazliu. Şi cum a fost zborul?
-Groaznic. Mă limitasem doar la un cuvât căci dacă îmi dădeam drumul la gură nu mai terminam decât în jumătate de oră. Văzând că eram prea obosită pentru vorbit între fete, se duse la dulap şi işi luă un prosop.
-Eu mă duc să fac o baie!
Deci aceea avea să îmi fie colega de cameră, Rouge. În mod sigur era una dintre acele persoane care vrea să ştie tot despre toţi şi nu îi scapă nimic. Părul scurt, creţ si blond cu acei ochi albaştri şi mari detonau personalitatea de la îndepărtare. În liceu cu o asemenea personalitate putea deveni uşor majoretă sau să fie la revista şcolii. Dar aveam destul timp să îi aud povestile despre preţiosul liceu. Dintr-o dată mă simţeam iarăşi obosită, m-am îndreptat spre oglinda dintre cele două paturi. Sub ochii căprui aveam deja semne că nu am dormit prea bine în avion, iar din bentiţa galbenă, îmi ieşeau şuviţe. Părul castaniu nu mai arăta deloc pieptănat. Hainele drăguţe cu care mama insistase să mă îmbrac erau şifonate…şi în mod sigur nu se mai simţea mirosul parfumului sau al deodorantului. Dar la ora aia nu îmi mai păsa. Mi-am dat jos bentiţa şi am luat elasticul de la încheietură prinzându-l într-un coc neglijent. M-am aşezat în pat fără să mă mai fi obosit să mă învelesc şi totul a devenit negru.
Fără vise, fără coşmaruri, fără gânduri…