18-09-2009, 04:05 PM
In primul rand, imi cer scuze ca nu am mai postat de atat timp.
Ramonitzz, ma bucur enorm ca-ti place atat de mult; ma indoiesc, totusi, ca ar fi cel mai tare fic. Nextul sper sa nu te dezamageasca.
hudea_amalia, imi pare rau sa te dezamagesc, dar povestea mea nu va fi prea lunga (am intrat la liceu si e mult de lucru). Asta e penultimu capitol, deja l-am scris pe ultimul. Nimic de facultate, din pacate. Totusi, sper sa-ti placa.
Darky, ms :-*. O sa-ti raspund la intrebari.
1. Ai sa vezi si singura.
2. Si asta ai s-o descoperi tot singura.
3. Sasuke nu se foloseste prea tare, dar nici nu iubeste. Circumstantele. Atat.
4. Da.Din lipsa de maturitate.
5. Sakura nu va mai canta.
6. Doi ani.
JustMusic, cred ca toti o urasc pe Karin... Saracuta. :-*
Zambet.cOlOrAt, cred ca eu am intarziat mai mult. Cum am mai zis-o , nu prea multe peripetii. A inceput scoala (sunt la mate-info). Dar sper sa-ti placa.
20. Foc
[/b]Imposibil.[/b] Am zis-o o data si ma repet. Imposibil... Imposibil ca, dupa atatia ani in care ma resemnasem, el sa reapara. In subconstientul meu, stiam ca se va intoarce in Japonia, dar inca nu sunt pregatita sa-l revad. Stiu ca nu voi fi langa el, dar e mai aproape ca niciodata. Vestea m-a lovit ca un traznet, iar iluziile mele de a renunta la el au fost spulberate. Doamne, cat ma doare sa-l stiu reintors alaturi de ea . Nu e drept ca, toate cele ce tin de trecut sa ma loveasca din plin, iar viata sa isi bata joc de mine . Poate ca e mai bine ca el sa se reintoarca, dar valul de sntimente sufocante m-ar lovi din nou, cu aceiasi intensitate. As vrea ca si el sa sufere ca mine, vazandu-ma cu Gaara, dar stiu ca asta e prea mult. Daca m-ar fi vrut, ar fi ramas. Probabil ca s-a saturat si s-a decis sa ma lasa , de prea mult timp, ar inca nu sunt pregatita sa accept ca ma va privi fara sa-i pese.
_________________________
- Sakura ! Sakura ! Hey, iubito, trezeste-te! Te simti bine ?
- Ohhh, nu am nimic... Ma gandeam doar.
Fata lui Gaara niciodata nu-mi paruse mai straina, iar cuvintele pareau ca vin dintr-o alta lume. L-am privit , zambind stins, fara sa arat, insa, regretul imens pe care il simteam. Stiam ca nu-l merit pentru ca nu as fi fost niciodata in stare sa-i ofer sentimentele pe care el mi le oferea, dar nu vroiam sa ma despart de el. Recunosc , cu durere, ca el e ca un colac de salvare, fara care m-as fi inecat de mult, dar care nu ma invata sa inoat.
- Am auzit ca se intoarce... Te gandeai la el ?
- Ooo, nu . Niciodata. Am renuntat la Sasuke inca de cand a plecat. Ce rost mai are sa ma gandesc la el?
Am mintit, stiind , insa, ca Gaara nu credea ceea ce spuneam. Cu totii stiu ca inca mai tin la Sasuke, el fusese prima si singura mea iubire, dar nimeni nu se incumeta sa mi-o spuna de teama sa nu dezlantuie furtuna.
- Ok. Eu trebuie sa plec. Ne vedem mai tarziu, bine?
-L-am aprobat cu o miscare a capului, dupa care m-am indrepta si eu spre casa. Aveam nevoie de un somn lung.
______
La putin timp dupa ce adormisem am auzit soneria sunand si m-am ridicat somnoroasa , miscandu-ma spre hol pentru a o deschide.
Vazandu-l afara, mi-am simtit pulsul crescand si inima batand gata sa explodeze. Nu se schimbase prea tare; mai crescuse putin si avea parul ceva mai lung, atat tot. Iar pielea ii ramasese palida si buzele dornice de a fi sarutate. Si intreaga iubire renascuse.
Am incercat sa inchid usa, dar , vizibil mai agil, m-a prins de mana si m-a trans la el in brate. Incercam sa ma zbat , sa scap, dar tanarul nu parea dornic sa ma lase sa plec de langa el, strangandu-ma din ce in ce mai puternic, pana ce ajunsese sa-mi simta inima batand cu putere, presupun.
-Mi-a fost dor...
Mi-a sopti, facandu-ma sa-mi piard suflul. As fi vrut sa spuna ca si mie, dar lacrimile nu ma lasau sa zic nimic. Plangeam si tremuram, strangandu-i tricoul negru, ce mirosea atat de bine. Nu-si schimbase parfumul ce ma innebunea si nici statura intimidanta. Mi-am lasat capul sa cada pe pieptul lui. Crescuse mult, fiind mai mare cu aproape un cap decat ea . Se bucura; astfel ii era mai usor sa-l imbratiseze.
Nu mai gandeam lucid, nu stiam cum ajunsese el acolo, langa mine, cum aflase adresa apartamentului pe care mi-l cumparase tata de curand, de ce dorea sa ma imbratiseze sau cum de nu era alaturi de Karin. Stiam doar ca erau imbratisati in fata usii, iar el imi mangaia parul la fel cum o facuse in noaptea in care intrecusem masura cu alcoolul. Uitasem si de Gaara, si de Karin, si de noptile in care mintisem ca nu-l mai iubesc.
L-am simtit prinzandu-mi capul in maini si mangaindu-ma. Stiam ce urmeaza, asa ca am inchis ochii si am savurat sarutul ca si cand numai uniunea dintre noi conta. Mi-am lasa buzele sarutate, muscate, supte..., in timp ce mii de emotii ma napadeau .M-am lasat cu totul in mainile lui, ciudat de ametita. Imi saruta tamplele si obrajii , iar eu ii atingeam parul minunandu-ma cat putea fi de matasos.
La destul de mult timp m-am retras din sarut, regretand momentul de slabiciune. Nu-i puteam ceda, nu doream sa il lase sa se joace din nou cu mine si sa ma paraseasca. N-as mai fi suportat o a doua despartire. Nu atata timp cat invatam sa-l iubeasc din ce in ce mai mult... si mai mult. Am vrut sa plec, dar Sasuke nu parea dornic sa ma lase sa se indeparteze nici de data asta.
- Trebuie sa ma asculti ! Nimic nu e cum crezi tu...
Nu-mi venea sa cred... Nimic nu e cum crezi tu . . Dar ce era? Era doar un vis toata suferinta prin care trecusem?L-am privit nervoasa, plangand incontinuu.
- Dar ce-a fost? Stii macar cat am plans eu ? Stii cum m-am simtit stiind c-ai ales-o pe ea ? Crezi ca mie mi-a fost usor ?
Tipam, fara sa mai incerc sa ascund ceva. Daca el credea ca aveam sa il iert numai pentru ca mi-a spus ca i-a fost dor, se insela. Eu fusesem cea ce plansese noptile, iar el nu era sa ma iubeasca. Iar acum vine sa-mi dea din nou viata peste cap.
- Eu si Karin nu am fost niciodata impreuna.
Il auzieam si nu-mi venea sa cred. Chiar avea impresia ca eu sunt atat de proasta pentru a nu-mi da seama.
- Am facut-o doar pentru presa. Oricum stiam ca nu ma vei ierta, dar te-am iubit, Sakura, te-am iubit si inca te mai iubesc, iar nimeni si nimic nu va schimba asta.
Nu a fost cu Karin? Sa fi fost o minciuna totul? Iar eu am suferit pentru o minciuna... Aveam nevoie de timp pentru a pune totul cap la cap... Iar prezenta lui nu ma lasa sa gandesc. Daca mai statea o secunda il iertam si ii dadeam naiba pe toti. Dar nu trebuia sa-l iert, nu pana ce nu ma convingeam ca nu ma minte.
- Pleaca ! Am nevoie sa ma gandesc.
I-am mai zis , gata sa izbucnesc din nou. Si el a plecat. Nu inainte, insa, de a-mi saruta din nou buzele, lasand acea aroma atat de iubita.
___________________
Ramonitzz, ma bucur enorm ca-ti place atat de mult; ma indoiesc, totusi, ca ar fi cel mai tare fic. Nextul sper sa nu te dezamageasca.
hudea_amalia, imi pare rau sa te dezamagesc, dar povestea mea nu va fi prea lunga (am intrat la liceu si e mult de lucru). Asta e penultimu capitol, deja l-am scris pe ultimul. Nimic de facultate, din pacate. Totusi, sper sa-ti placa.
Darky, ms :-*. O sa-ti raspund la intrebari.
1. Ai sa vezi si singura.
2. Si asta ai s-o descoperi tot singura.
3. Sasuke nu se foloseste prea tare, dar nici nu iubeste. Circumstantele. Atat.
4. Da.Din lipsa de maturitate.
5. Sakura nu va mai canta.
6. Doi ani.
JustMusic, cred ca toti o urasc pe Karin... Saracuta. :-*
Zambet.cOlOrAt, cred ca eu am intarziat mai mult. Cum am mai zis-o , nu prea multe peripetii. A inceput scoala (sunt la mate-info). Dar sper sa-ti placa.
20. Foc
[/b]Imposibil.[/b] Am zis-o o data si ma repet. Imposibil... Imposibil ca, dupa atatia ani in care ma resemnasem, el sa reapara. In subconstientul meu, stiam ca se va intoarce in Japonia, dar inca nu sunt pregatita sa-l revad. Stiu ca nu voi fi langa el, dar e mai aproape ca niciodata. Vestea m-a lovit ca un traznet, iar iluziile mele de a renunta la el au fost spulberate. Doamne, cat ma doare sa-l stiu reintors alaturi de ea . Nu e drept ca, toate cele ce tin de trecut sa ma loveasca din plin, iar viata sa isi bata joc de mine . Poate ca e mai bine ca el sa se reintoarca, dar valul de sntimente sufocante m-ar lovi din nou, cu aceiasi intensitate. As vrea ca si el sa sufere ca mine, vazandu-ma cu Gaara, dar stiu ca asta e prea mult. Daca m-ar fi vrut, ar fi ramas. Probabil ca s-a saturat si s-a decis sa ma lasa , de prea mult timp, ar inca nu sunt pregatita sa accept ca ma va privi fara sa-i pese.
_________________________
- Sakura ! Sakura ! Hey, iubito, trezeste-te! Te simti bine ?
- Ohhh, nu am nimic... Ma gandeam doar.
Fata lui Gaara niciodata nu-mi paruse mai straina, iar cuvintele pareau ca vin dintr-o alta lume. L-am privit , zambind stins, fara sa arat, insa, regretul imens pe care il simteam. Stiam ca nu-l merit pentru ca nu as fi fost niciodata in stare sa-i ofer sentimentele pe care el mi le oferea, dar nu vroiam sa ma despart de el. Recunosc , cu durere, ca el e ca un colac de salvare, fara care m-as fi inecat de mult, dar care nu ma invata sa inoat.
- Am auzit ca se intoarce... Te gandeai la el ?
- Ooo, nu . Niciodata. Am renuntat la Sasuke inca de cand a plecat. Ce rost mai are sa ma gandesc la el?
Am mintit, stiind , insa, ca Gaara nu credea ceea ce spuneam. Cu totii stiu ca inca mai tin la Sasuke, el fusese prima si singura mea iubire, dar nimeni nu se incumeta sa mi-o spuna de teama sa nu dezlantuie furtuna.
- Ok. Eu trebuie sa plec. Ne vedem mai tarziu, bine?
-L-am aprobat cu o miscare a capului, dupa care m-am indrepta si eu spre casa. Aveam nevoie de un somn lung.
______
La putin timp dupa ce adormisem am auzit soneria sunand si m-am ridicat somnoroasa , miscandu-ma spre hol pentru a o deschide.
Vazandu-l afara, mi-am simtit pulsul crescand si inima batand gata sa explodeze. Nu se schimbase prea tare; mai crescuse putin si avea parul ceva mai lung, atat tot. Iar pielea ii ramasese palida si buzele dornice de a fi sarutate. Si intreaga iubire renascuse.
Am incercat sa inchid usa, dar , vizibil mai agil, m-a prins de mana si m-a trans la el in brate. Incercam sa ma zbat , sa scap, dar tanarul nu parea dornic sa ma lase sa plec de langa el, strangandu-ma din ce in ce mai puternic, pana ce ajunsese sa-mi simta inima batand cu putere, presupun.
-Mi-a fost dor...
Mi-a sopti, facandu-ma sa-mi piard suflul. As fi vrut sa spuna ca si mie, dar lacrimile nu ma lasau sa zic nimic. Plangeam si tremuram, strangandu-i tricoul negru, ce mirosea atat de bine. Nu-si schimbase parfumul ce ma innebunea si nici statura intimidanta. Mi-am lasat capul sa cada pe pieptul lui. Crescuse mult, fiind mai mare cu aproape un cap decat ea . Se bucura; astfel ii era mai usor sa-l imbratiseze.
Nu mai gandeam lucid, nu stiam cum ajunsese el acolo, langa mine, cum aflase adresa apartamentului pe care mi-l cumparase tata de curand, de ce dorea sa ma imbratiseze sau cum de nu era alaturi de Karin. Stiam doar ca erau imbratisati in fata usii, iar el imi mangaia parul la fel cum o facuse in noaptea in care intrecusem masura cu alcoolul. Uitasem si de Gaara, si de Karin, si de noptile in care mintisem ca nu-l mai iubesc.
L-am simtit prinzandu-mi capul in maini si mangaindu-ma. Stiam ce urmeaza, asa ca am inchis ochii si am savurat sarutul ca si cand numai uniunea dintre noi conta. Mi-am lasa buzele sarutate, muscate, supte..., in timp ce mii de emotii ma napadeau .M-am lasat cu totul in mainile lui, ciudat de ametita. Imi saruta tamplele si obrajii , iar eu ii atingeam parul minunandu-ma cat putea fi de matasos.
La destul de mult timp m-am retras din sarut, regretand momentul de slabiciune. Nu-i puteam ceda, nu doream sa il lase sa se joace din nou cu mine si sa ma paraseasca. N-as mai fi suportat o a doua despartire. Nu atata timp cat invatam sa-l iubeasc din ce in ce mai mult... si mai mult. Am vrut sa plec, dar Sasuke nu parea dornic sa ma lase sa se indeparteze nici de data asta.
- Trebuie sa ma asculti ! Nimic nu e cum crezi tu...
Nu-mi venea sa cred... Nimic nu e cum crezi tu . . Dar ce era? Era doar un vis toata suferinta prin care trecusem?L-am privit nervoasa, plangand incontinuu.
- Dar ce-a fost? Stii macar cat am plans eu ? Stii cum m-am simtit stiind c-ai ales-o pe ea ? Crezi ca mie mi-a fost usor ?
Tipam, fara sa mai incerc sa ascund ceva. Daca el credea ca aveam sa il iert numai pentru ca mi-a spus ca i-a fost dor, se insela. Eu fusesem cea ce plansese noptile, iar el nu era sa ma iubeasca. Iar acum vine sa-mi dea din nou viata peste cap.
- Eu si Karin nu am fost niciodata impreuna.
Il auzieam si nu-mi venea sa cred. Chiar avea impresia ca eu sunt atat de proasta pentru a nu-mi da seama.
- Am facut-o doar pentru presa. Oricum stiam ca nu ma vei ierta, dar te-am iubit, Sakura, te-am iubit si inca te mai iubesc, iar nimeni si nimic nu va schimba asta.
Nu a fost cu Karin? Sa fi fost o minciuna totul? Iar eu am suferit pentru o minciuna... Aveam nevoie de timp pentru a pune totul cap la cap... Iar prezenta lui nu ma lasa sa gandesc. Daca mai statea o secunda il iertam si ii dadeam naiba pe toti. Dar nu trebuia sa-l iert, nu pana ce nu ma convingeam ca nu ma minte.
- Pleaca ! Am nevoie sa ma gandesc.
I-am mai zis , gata sa izbucnesc din nou. Si el a plecat. Nu inainte, insa, de a-mi saruta din nou buzele, lasand acea aroma atat de iubita.
___________________